ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5795/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 791 din 23 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului, în sensul că a fost constatată calitatea pârâtului de colaborator al securității.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul A., fiind criticată sentința atacată.

Recurentul-pârât a arătat că indicarea generică a unor informații despre alte secte care atunci erau interzise prin legi, precum și despre cei care intenționau să treacă fraudulos frontiera, care era o infracțiune de sine stătătoare stipulată de lege, nu indică și nu rezultă în niciun fel că li s-ar fi restrâns drepturile și libertățile fundamentale persoanelor vizate.

A precizat recurentul că între vocația unei activități de a suprima sau îngrădi drepturile sau libertățile fundamentale ale unei persoane și suprimarea sau îngrădirea efectivă a acestora există o linie de delimitare solidă. Această diferență a fost subliniată inclusiv de legiuitor, care a impus condiția expresă ca activitățile persoanei în cauză să fi suprimat sau îngrădit aceste drepturi sau libertăți fundamnetale, recurentul apreciind că acest lucru nu reiese din nicio notă informativă existentă în mapa persoanei recrutate.

Recurentul a arătat că toate notele informative prezentate de reclamantul CNSAS drept probe în susținerea acțiunii sunt fie documente cu caracter general care reiau directive ale vechiului regim, fie note care nu dovedesc vreo vătămare efectivă a drepturilor sau libertăților fundamentale ale vreunei persoane.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

2.1.1 Cu privire la excepția nulității recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimatul-reclamant cu privire la nulitatea recursului nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1.2. Cu privire la fondul recursului

Prin cererea introductivă, reclamantul CNSAS a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A..

Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Astfel, reține instanța de fond că din notele informative aflate la dosar a rezultat denunțarea apartenenței la grupări religioase neagreate de regimul comunist și denunțarea intenției de a părăsi țara a unor persoane determinate, situații care nu pot fi calificate altfel decât ca denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat recurs, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât notele prezentate nu dovedesc vreo vătămare efectivă a drepturilor sau libertăților fundamentale ale vreunei persoane.

Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care reține corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei de către instanța de fond.

Analizând notele informative existente la dosar, Înalta Curte reține că informațiile furnizate de recurent se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului."

Înalta Curte constată că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit, consemnările cuprinse în note trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile.

Instanța de control judiciar reține, în deplin acord cu cele reținute de prima instanță sesizată, faptul că prima condiție, care se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită, întrucât în notele informative aflate la dosar se face referire la atitudini potrivnice regimului comunist.

Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, în jurisprudența sa constantă în această materie, că informațiile referitoare la apartenența unei persoane la o grupare religioasă, în condițiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunțarea acestei apartenențe îndreptățește reținerea calității de colaborator al Securității. De asemenea, Înalta Curte reține că dreptul oricărei persoane de a părăsi orice țară, inclusiv cea de origine era stipulat de pactele internaționale la care România era parte, iar intenția unor persoane de a părăsi țara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului.

Reține instanța de control judiciar că este îndeplinită în speță și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informațiilor, recurentul-pârât a conștientizat că asupra persoanelor vizate de informațiile respective pot fi luate măsuri de urmărire și verificare, prin care se încalcă dreptul la viață privată și a vizat această consecință.

Ca atare, informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 791 din 23 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2020.