ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5788/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 07.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea Deciziei nr. 7325 din data de 05.07.2017.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 387 din 6 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă contestația reclamantei ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de termenul legal de 90 de zile de la primirea sentinței civile nr. 422/26.09.2016 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

A susținut recurenta că termenul de 90 de zile ar curge de la data de 28.12.2016 (data comunicării deciziei) și nu de la data pronunțării deciziei.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamanta a supus controlului judiciar decizia nr. 7325/2017 emisă de pârât, prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de plată cu nr. 11747 din 6.03.2017 formulată de reclamantă.

Instanța de primă jurisdicție a respins cererea reclamantei, reținând în esență că actul administrativ a fost emis de pârât cu respectarea dispozițiilor legale.

Instanța de fond a reținut că începând cu data de 26.09.2016 (moment ulterior celui al rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment a societății de B.) a fost recunoscut dreptul reclamantei la despăgubire, împrejurare care a atras incidența prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015. Astfel, a reținut instanța de fond că a fost împlinit termenul pentru formularea unei cereri de despăgubire la data de 27.12.2016. În aceste condiții, a reținut instanța de fond că cererea de plată înregistrată la data de 06.03.2017 a fost formulată în afara termenului prevăzut de lege.

Înalta Curte reține că principala critică formulată de recurentă vizează faptul că instanța de fond a apreciat greșit asupra termenului, întrucât recurenta a formulat în termen cererea de plată.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului nu poate primi criticile formulate de recurentă pe care le va respinge ca nefondate, având în vedere următoarele considerente.

Prin cererea de plată nr. x/06.03.2017 adresată pârâtului FGA reclamanta a solicitat pârâtului plata despăgubirilor stabilite prin sentința civilă nr. 1982/26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, definitivă prin decizia nr. 422/26.09.2016 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă.

Prin Decizia nr. 7325/05.07.2017 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a fost respinsă cererea de plată, ca tardivă.

FGA a reținut că sentința civilă a rămas definitivă la data de 26.09.2016, prin neapelare, motiv pentru care formularea cererii de plată la data de 22.02.2017 nu respectă termenul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015, în conformitate cu care cererea de plată se poate depune la Fondul de Garantare a Asiguraților în maxim 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior.

Înalta Curte în deplin acord cu cele reținute de instanța de fond reține că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 este un termen de decădere și reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat să-l exercite sub sancțiunea stingerii dreptului respectiv.

Or, este necontestat faptul că dreptul de creanță al petentei s-a născut odată cu rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 1982/26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosar nr. x, definitivă prin decizia nr. 422/26.09.2016 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă.

Înalta Curte reține că în mod corect s-a reținut data de 26.09.2016 ca fiind data la care începe să curgă termenul de 90 de zile prevăzut de lege pentru formularea cererii de plată, considerent pentru care va fi menținută ca fiind legală hotărârea primei instanțe.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 387 din 6 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2020.