ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5772/2020

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 august 2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), anularea Raportului de evaluare nr. x/12.07.2016 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 93/2017 din 28 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta A.N.I.; a anulat parțial raportul de evaluare nr. x/12.07.2016 emis de pârâtă, în ceea ce privește starea de incompatibilitate generată de exercitarea funcției de șef serviciu în cadrul Serviciului Public Administrația Piețelor și Exploatarea Platformelor Comerciale; a menținut restul constatărilor și dispozițiilor din raportul de evaluare atacat și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.350 RON, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 93/2017 din 28 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Integritate.

3.1. Reclamantul A. solicită admiterea recursului, casarea parțială a sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii și anulării raportului de evaluare și cu privire la perioada 01.10.2012-22.11.2012; menținerea soluției de anulare a raportului de evaluare cu privire la perioada 01.09.2008-30.09.2012; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arată, în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, că în fața primei instanțe a invocat jurisprudența CJUE din cauza C-201/14, Bara și alții, respectiv hotărârea din 01.10.2015, întrucât A.N.I. a colectat informații de la diverse autorități publice în baza art. 8 din Legea nr. 176/2010, care au produs efecte juridice față de recurent, fără a avea încheiat un protocol de colaborare în temeiul acestui text de lege, ceea ce reprezintă o încălcare a acestor dispoziții, motiv pentru care toate informațiile astfel obținute ar trebui să fie excluse. Mai mult, în această cauză (par. 39-41) s-a reținut că, și în măsura în care ar exista un asemenea protocol, ar trebui aprobat printr-o măsură legislativă, în caz contrar reprezentând o încălcare a legislației europene în materie de protecție a datelor cu caracter personal, iar probele derivate din acestea trebuie excluse, fiind inutilizabile în cadrul oricărei proceduri. Precizează că legalitatea art. 8 din Legea nr. 176/2010, care nu obligă la încheierea de protocoale constând în măsuri legislative, face obiectul unui control de constituționalitate în raport cu soluția din cauza CJUE mai sus menționată, în dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016.

Susține că, în lipsa informațiilor primite de la terți precum Administrația Piețelor și Platformelor Comerciale Câmpia Turzii, raportul de evaluare este nul în lipsă de probe care să susțină concluziile acestuia.

Cu privire la perioada 01.10.2012-22.11.2012, invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - SCAF (Decizia nr. 7788/17.12.2013) în care s-a reținut că nu există stare de incompatibilitate între funcția de consilier județean și cea de angajat în cadrul aparatului de specialitate al consiliului local, întrucât nu există o relație de subordonare între cele două organisme, conform legislației în vigoare. Apreciază că în speță se poate aplica același raționament, întrucât recurentul a fost angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, fiindu-i delegate anumite competențe conform contractului de management, între instituția primarului și consiliul local neexistând o relație de subordonare, sens în care invocă disp. art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Recurentul-reclamant susține că prevederile Legii nr. 161/2003 sunt de strictă interpretare, nefiind permisă o adăugare la acestea. Acolo unde a dorit, legiuitorul a reglementat în mod expres stările de incompatibilitate și, cum legea nu a prevăzut o stare de incompatibilitate între funcția de consilier local și cea de angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, aceasta nu poate fi dedusă. Mai mult, arată că în art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 se reține situația de incompatibilitate în ipoteza în care consilierul local este angajat cu contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al consiliului local, dacă se consideră că aparatul de specialitate al primarului este același cu aparatul de specialitate al consiliului local.

Or, recurentul reclamant nu a activat în aparatul de specialitate al primarului în baza unui contract individual de muncă, ci potrivit HCL nr. 82/2012 a Consiliului local Câmpia Turzii, a fost încadrat în aparatul de specialitate în baza unui contract de management și nu a unui contract individual de muncă. Din punct de vedere juridic, există o diferență și delimitare evidente între contractul individual de muncă și contractul de management.

Critică hotărârea și din perspectiva faptului că, deși instanța face trimitere la delegarea de atribuții, nu arată în concret care sunt acele atribuții care ar determina starea de incompatibilitate cu funcția de consilier local. Arată că și în perioada 01.09.2008-30.09.2012 a deținut o funcție aflată în aparatul de specialitate al primarului, fiind consilier local și în perioada respectivă, iar pentru această perioadă prima instanță a reținut inexistența unei stări de incompatibilitate, dat fiind faptul că tocmai A.N.I. a reținut în urma unei verificări anterioare că nu există vreo stare de incompatibilitate, recurentul-reclamant apreciind că în baza principiului constituțional al egalității de tratament, același raționament se poate aplica și pentru perioada 01.10.2012-22.11.2012.

Prin adresa nr. x/13.09.2012, Serviciul resurse umane salarizare din cadrul municipiului Câmpia Turzii a arătat că, potrivit HCL nr. 75/2012 a Consiliului local Câmpia Turzii, funcția de administrator public nu face parte nici din structura de specialitate a primarului sau din aparatul de specialitate al consiliului local. Funcția de administrator public nu era subordonată nici primarului și nici consiliului local.

A susținut că și-a grefat comportamentul pe o opinie de specialitate scrisă, care provine de la autoritatea administrativă competentă, astfel că trebuie să beneficieze și de protecția principiului încrederii legitime, așa cum a fost acesta dezvoltat prin hotărârea CJUE din Cauza C-183/14 Salomie/Oltean.

3.2. În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate invocă disp. art. 88 din Legea nr. 161/2003, disp. art. 132 din Legea nr. 215/2001 și arată că este nefondată aprecierea instanței privind lipsa incidenței acestor texte de lege, dată fiind existența unui raport de clasare emis de A.N.I. în anul 2013 cu privire la recurentul-reclamant, ce viza aceeași situație de fapt a deținerii simultane a celor două calități.

În lucrarea anterioară nr. x, finalizată cu raportul de evaluare de clasare nr. x, a fost evaluată perioada 19.06.2008-03.11.2011, iar în prezenta lucrare nr. x/12.09.2014, prin care s-a reținut în sarcina recurentului-reclamant starea de incompatibilitate, prin deținerea simultană a acelorași două calități, activitatea de evaluare s-a efectuat pentru perioada 19.06.2008 (data validării mandatului de consilier local) - data emiterii raportului (2016), astfel că perioada de evaluare este diferită.

Susține că motivele reținute în raportul de evaluare inițial au fost reprezentate de conținutul adreselor furnizate de Primăria Câmpia Turzii, referitoare la organigrama instituției. Or, prin prezentul raport de evaluare s-au analizat documentele și adresele primite de la Primăria Câmpia Turzii, constatându-se că, potrivit organigramei și statului de funcții al aparatului de specialitate al primarului, aprobate prin Hotărârile Consiliului local al municipiului Câmpia Turzii nr: 133/18.12.2008, 37/23.04.2009, 87/14.08.2010, 101/21.10.2010, 42/24.03.2011, 85/25.08.2011 și 75/16.08.2012, aparatul de specialitate al primarului are în componență Serviciul Public Administrația Piețelor și Exploatarea Platformelor Comerciale și Administratorul Public. Din aceleași adrese a mai reieșit că aparatul de specialitate al primarului cuprinde două categorii de personal: funcționarii publici, cărora le sunt aplicabile disp. Legii 188/1999 și personalul angajat cu contract individual de muncă, ce nu are calitatea de funcționar public și căruia îi este aplicabil Codul muncii.

Consideră că în speță este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, fiind necesar și suficient ca persoana evaluată să dețină simultan funcția de consilier local și calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al primarului aceleiași unități administrativ teritoriale.

Întrucât activitatea inspectorilor de integritate este guvernată de principiul independenței operaționale, faptul că un alt inspector, într-o altă procedură de evaluare, nu a procedat identic, nu este un motiv imputabil nici activității inspectorului de integritate și nici legalității și oportunității actului administrativ emis. În acest sens, invocă, cu titlu de jurisprudență, Deciziile nr. 2967/2015 și nr. 5037/18.04.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - SCAF.

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nelegal și nefondat, a recursului declarat de A.N.I., cu cheltuieli de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Prin raportul de evaluare nr. x/12.07.2016 întocmit de pârâta A.N.I. s-a reținut că reclamantul, consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Câmpia Turzii, jud. Cluj, s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 astfel:

- în perioada 1.09.2008 (data angajării în funcția de șef serviciu în cadrul Serviciului Public Administrația Piețelor și Exploatarea Platformelor Comerciale, serviciu aflat în aparatul de specialitate al primarului) - 1.10.2012 (data numirii în funcția de administrator public, funcție existentă în aparatul de specialitate al primarului);

- în perioada 1.10.2012 (data numirii în funcția de administrator public, funcție existentă în aparatul de specialitate al primarului) - 22.11.2012 (data încetării mandatului de consilier local).

Instanța de fond a anulat în parte raportul de evaluare reținând, în esență, cu privire la cumulul între funcțiile de consilier local și de șef serviciu în cadrul Serviciului Public Administrația Piețelor și Exploatarea Platformelor Comerciale, că prin raportul de evaluare nr. x/30.01.2013 întocmit de A.N.I. nu au fost identificate elemente de încălcare de către reclamant a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților. Activitatea de evaluare a incompatibilităților s-a efectuat pentru perioada 19.06.2008-3.11.2011 și a privit deținerea simultană a funcțiilor de consilier local în cadrul Consiliului local Câmpia Turzii, jud. Cluj, și de șef serviciu în cadrul Serviciului Public Administrația Piețelor.

Curtea a reținut că ambele rapoarte de evaluare sunt acte administrative, inspectorul de integritate făcând aplicarea în concret a dispozițiilor legale în materia incompatibilităților, iar în lipsa apariției unor elemente noi, pârâta nu putea să emită un nou raport de evaluare cu privire la aceeași situație de cumul între funcția de consilier local și cea de șef serviciu în cadrul Serviciului Public Administrația Piețelor. Câtă vreme raportul de evaluare nr. x/30.01.2013 este în vigoare, se bucură în continuare de prezumția de legalitate specifică actelor administrative, cu consecința că este obligatoriu pentru organul emitent.

Instanța de fond a mai reținut că emiterea raportului atacat și constatarea stării de incompatibilitate, contrar raportului de evaluare nr. x/30.01.2013, reprezintă o încălcare a principiilor stabilității raporturilor juridice și protecției încrederii legitime, principii de drept european aplicabile atât în dreptul UE, în dreptul Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar și în dreptul intern, fiind consecințe logice ale principiului fundamental constituțional al statului de drept.

Prima instanță a apreciat că raportul de evaluare este temeinic și legal sub aspectul reținerii stării de incompatibilitate în ceea ce privește cumulul, în perioada 1.10.2012-22.11.2012, al funcției de consilier local cu cea de administrator public.

Cu titlu preliminar, Curtea a observat că reclamantul s-a rezumat să invoce în legătură cu această abatere că funcția de administrator public era în cadrul aparatului de specialitate al primarului, deci nu avea legătură cu consiliul local.

A fost reținută incidența disp. art. 132 din Legea nr. 215/2001, articol introdus prin Legea nr. 286/2006, intrată în vigoare la data de 21 iulie 2006, din care rezultă expres că denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Prin urmare, sintagma "aparat propriu de specialitate al consiliului local" din cuprinsul textului art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 s-a înlocuit, începând cu 21 iulie 2006, cu denumirea "aparat de specialitate al primarului".

Curtea a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate nesocotind interdicția prevăzută de norma anterior individualizată, care prevede că funcția de consilier local este incompatibilă cu calitatea de angajat cu contract individual de muncă (în speță, contract de management) în aparatul de specialitate al primarului.

1.1. Cu privire la recursul formulat de reclamant se reține că este nefondat, în mod corect reținând prima instanță că s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 1.10.2012-22.11.2012, în care a cumulat funcția de consilier local cu funcția de administrator public.

Prima critică formulată de recurent vizează respingerea motivului de nulitate conform căruia A.N.I. a colectat informații de la diverse autorități publice în baza art. 8 din Legea nr. 176/2010, care au produs efecte juridice față de recurent, fără a avea încheiat un protocol de colaborare în temeiul acestui text de lege.

Conform art. 8 din Legea nr. 176/2010:

"(1) Scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate. (2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenției se desfășoară cu privire la situația averii existente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, a conflictelor de interese și a incompatibilităților persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispozițiile actelor normative în vigoare. (3) Principiile după care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii".

Instanța de control judiciar constată că acest text de lege reglementează posibilitatea și nu obligația A.N.I. de a încheia asemenea protocoale pentru îndeplinirea scopului menționat la alin. (1) al art. 8, nefiind instituită sancțiunea nulității rapoartelor de evaluare întocmite pe baza unor informații obținute în lipsa unor asemenea protocoale.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, spre deosebire de cadrul factual și legal constatat de CJUE în afacerea Bara (C-201/14) (pct. 35-38 din hotărâre), în prezenta cauză A.N.I. are, pe temeiul art. 15 din Legea nr. 176/2006, o bază legală de a obține orice date cu caracter personal care sunt necesare soluționării dosarului de evaluare, iar, în mod corelativ, orice instituție, autoritate publică sau persoană fizică ori juridică are obligația de a comunica asemenea date. Prin urmare, transmiterea informațiilor în prezenta cauză a fost efectuată cu respectarea disp. art. 10 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, existând cadru legal pentru obținerea informațiilor necesare activității de evaluare.

Art. 7 lit. c) din Directiva 95/46/CE stabilește că statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai dacă prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale; or, în raport cu scopul și cu activitatea desfășurată de A.N.I., prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite de lege în sarcina sa. Totodată, Legea nr. 176/2010 conține dispoziții de natură să garanteze protecția persoanei evaluate în privința prelucrării datelor cu caracter personal, astfel încât nu se poate reține încălcarea disp. art. 11 din Directiva 95/46/CE.

Cea de-a doua critică invocată de recurentul reclamant privește greșita reținere a stării de incompatibilitate prin prisma faptului că nu a activat în aparatul de specialitate al primarului în baza unui contract individual de muncă, ci potrivit HCL nr. 82/2012 a Consiliului local Câmpia Turzii, a fost încadrat în aparatul de specialitate în baza unui contract de management și nu a unui contract individual de muncă.

Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță, faptul că reclamantul s-a rezumat să invoce în legătură cu această abatere că funcția de administrator public era în cadrul aparatului de specialitate al primarului, deci nu avea legătură cu consiliul local.

Așadar, prin cererea de chemare în judecată nu a fost invocat ca motiv de nelegalitate a raportului de evaluare contestat faptul că exercitarea funcției de administrator public nu s-a făcut în temeiul unui contract de muncă, ci a unui contract de management.

Înalta Curte reține că acest motiv nu poate fi examinat și, în consecință, nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei, atât timp cât nu a fost invocat în fața instanței de fond, ca motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, deci nu a făcut obiectul analizei acestei instanțe, ci a fost invocat direct în calea de atac a recursului. Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate de către părți motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în fața instanței de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, având în vedere disp. art. 478, raportat la art. 494 din C. proc. civ.

Critica de nelegalitate din acțiune s-a axat, sub aspectul acestei incompatibilități, pe faptul că funcția de administrator public era în cadrul aparatului de specialitate al primarului, deci nu avea legătură cu consiliul local, dar, așa cum s-a arătat, disp. art. 132 din Legea nr. 215/2001, articol introdus prin Legea nr. 286/2006, intrată în vigoare la data de 21 iulie 2006, au prevăzut expres că denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Prin urmare, sintagma "aparat propriu de specialitate al consiliului local" din cuprinsul textului art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 s-a înlocuit, începând cu 21 iulie 2006, cu denumirea "aparat de specialitate al primarului".

Conform art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, "(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv".

În condițiile înlocuirii sintagmei "aparat propriu de specialitate al consiliului local" cu denumirea "aparat de specialitate al primarului" și a deținerii de către reclamant a funcției de consilier local și a funcției de administrator public aflate în aparatul de specialitate al primarului, rezultă încălcarea dispozițiilor legale sus menționate, respectiv existența stării de incompatibilitate reținute de A.N.I.

Recurentul reclamant susține că, deși instanța face trimitere la delegarea de atribuții, nu arată în concret care sunt acele atribuții care ar determina starea de incompatibilitate cu funcția de consilier local.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că în considerentele sentinței recurate au fost prezentate argumentele pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de menținere parțială a raportului de evaluare. Astfel, instanța a arătat că potrivit contractului de management nr. x din 28.09.2012 angajatorul încredințează administratorului public coordonarea activității aparatului de specialitate al primarului sau a serviciilor publice de interes local.

Conform art. 112 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management, încheiat în acest sens cu primarul, atribuții de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local.

Așa cum rezultă din contractul de management depus la dosar, primarul i-a delegat administratorului public o serie de atribuții specifice cum ar fi, printre altele, cea referitoare la coordonarea aparatului de specialitate al primarului, aceste atribuții fiind menționate în anexa la contractul de management.

Or, există incompatibilitate între atribuțiile deliberative și cele executive, întrucât funcția de consilier local se exercită în cadrul autorității deliberative a consiliului local, în timp ce administratorul public îndeplinește atribuții de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local, în cadrul autorității executive locale.

A mai susținut recurentul reclamant că și în perioada 01.09.2008-30.09.2012 a deținut o funcție aflată în aparatul de specialitate al primarului, fiind consilier local și în perioada respectivă, iar pentru această perioadă prima instanță a reținut inexistența unei stări de incompatibilitate, dat fiind faptul că tocmai A.N.I. a reținut în urma unei verificări anterioare că nu există vreo stare de incompatibilitate, recurentul reclamant apreciind că în baza principiului constituțional al egalității de tratament, același raționament se poate aplica și pentru perioada 01.10.2012-22.11.2012.

Instanța de control judiciar constată că în privința stării de incompatibilitate reținute pentru perioada 01.09.2008-30.09.2012, anularea raportului de evaluare s-a făcut în considerarea nerespectării principiilor stabilității raporturilor juridice și protecției încrederii legitime, prin raportare la existența primului raport de evaluare care concluziona în sensul inexistenței stării de incompatibilitate. În aceste condiții, instanța de fond nu a mai procedat la analizarea efectivă a stării de incompatibilitate reținând că este vorba despre o reinterpretare legală a aceleiași stări de fapt printr-un nou raport de evaluare, reinterpretare incompatibilă cu statul de drept.

Or, raportul de evaluare contestat în prezentul litigiu conține un element nou, referitor la funcția reclamantului de administrator public, care nu are legătură cu cumulul între funcțiile de consilier local și de șef serviciu în cadrul Serviciului Public Administrația Piețelor. Cu privire la cumulul între funcțiile de consilier local și de administrator public nu a fost întocmit anterior un raport de evaluare care să rețină inexistența stării de incompatibilitate, pentru a putea aplica, așa cum solicită recurentul, același raționament și pentru perioada 01.10.2012-22.11.2012.

Referitor la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - SCAF (Decizia nr. 7788/17.12.2013) invocată în cererea de recurs se reține, pe de o parte, că în sistemul juridic românesc jurisprudența nu este izvor de drept, iar, pe de altă parte, că decizia menționată are în vedere o altă situație de fapt decât cea din prezentul litigiu. Astfel, prin decizia respectivă s-a reținut că nu există stare de incompatibilitate între funcția de consilier județean și cea de angajat în cadrul aparatului de specialitate al consiliului local, întrucât nu există o relație de subordonare între cele două organisme, conform legislației în vigoare.

Or, în privința reclamantului - consilier local, existența stării de incompatibilitate nu s-a reținut prin prisma calității de angajat în cadrul aparatului de specialitate al consiliului județean, pentru a se putea vorbi despre lipsa unei relații de subordonare între cele două organisme și despre aplicarea aceluiași raționament juridic, astfel încât nu se poate reține această decizie a instanței supreme ca un argument în sensul nelegalității raportului de evaluare.

1.2. Referitor la recursul formulat de pârâtă se constată că este nefondat, în mod corect prima instanță reținând că este nelegal raportul de evaluare în ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate a reclamantului pentru perioada 1.09.2008-1.10.2012.

Cu privire la susținerea recurentei pârâte că cele două rapoarte de evaluare în discuție au avut în vedere perioade de evaluare diferite, Înalta Curte reține că primul raport de evaluare - nr. x s-a referit la perioada 19.06.2008-3.11.2011, iar cel de-al doilea raport de evaluare, contestat în cauza de față - nr. x, se referă la perioada 19.06.2008 - prezent, data întocmirii acestuia fiind 12.07.2016.

Așa cum în mod corect a apreciat prima instanță, este irelevant faptul că perioada avută în vedere în lucrarea anterioară (2008-2011) este mai scurtă decât perioada analizată în raportul atacat (2008 - prezent, constatându-se starea de incompatibilitate în perioada 1.09.2008-1.10.2012), în condițiile în care în perioada relevantă nu au intervenit schimbări de substanță ale organigramei UAT Câmpia Turzii.

În cele două rapoarte de evaluare s-a analizat respectarea de către reclamant a regimului incompatibilităților prin prisma deținerii simultane a funcțiilor de consilier local și de șef serviciu la Serviciul Public Administrația Piețelor.

Este vorba, într-adevăr, despre o reinterpretare legală a aceleiași stări de fapt printr-un nou raport de evaluare, din moment ce pârâta a apreciat inițial că reclamantul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, iar starea de fapt invocată nu s-a schimbat, chiar pârâta reținând că în perioada 2008-2012 Serviciul Public Administrația Piețelor a făcut parte din aparatul de specialitate al primarului.

Recurenta pârâtă menționează că motivele reținute în raportul de evaluare inițial au fost reprezentate de conținutul adreselor furnizate de Primăria Câmpia Turzii, referitoare la organigrama instituției. Or, prin prezentul raport de evaluare s-au analizat documentele și adresele primite de la Primăria Câmpia Turzii constatându-se că, potrivit organigramei și statului de funcții al aparatului de specialitate al primarului, aprobate prin Hotărârile Consiliului local al municipiului Câmpia Turzii nr: 133/18.12.2008, 37/23.04.2009, 87/14.08.2010, 101/21.10.2010, 42/24.03.2011, 85/25.08.2011 și 75/16.08.2012, aparatul de specialitate al primarului are în componență Serviciul Public Administrația Piețelor și Exploatarea Platformelor Comerciale și Administratorul Public.

Susținerile nu pot fi avute în vedere la soluționarea favorabilă a recursului câtă vreme în primul raport de evaluare inspectorul de integritate a reținut că, potrivit organigramei și statului de funcții al aparatului de specialitate al primarului, aprobate prin hotărârile emise de consiliul local în perioada 2008-2012, aparatul de specialitate al primarului are în componență Serviciul Public Administrația Piețelor și Exploatarea Platformelor Comerciale. Așadar, inspectorul de integritate a făcut referire la hotărârile Consiliului local al municipiului Câmpia Turzii prin care s-au aprobat organigrama și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului și a concluzionat în sensul că reclamantul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Prima instanță a reținut că CJUE a statuat principial în ceea ce privește principiul protecției încrederii legitime, iar dreptul de a se prevala de acest principiu se extinde la orice justițiabil pe care o autoritate administrativă l-a determinat să nutrească speranțe întemeiate prin furnizarea unor asigurări precise (spre ex. Hotărârea Salomie și Oltean, C-183/14, punctul 44).

Recurenta pârâtă nu a formulat critici sub aspectul incidenței în cauză a acestui principiu, nu a combătut cu argumente acest considerent pe care instanța l-a avut în vedere la anularea parțială a raportului de evaluare, ci s-a limitat la invocarea faptului că activitatea inspectorilor de integritate este guvernată de principiul independenței operaționale.

Înalta Curte reține că această independență operațională nu este de natură să justifice inconsecvența autorității publice pârâte în aprecierea respectării de către reclamant a regimului incompatibilităților, din moment ce a fost supusă evaluării aceeași situație de fapt, prin raportare la aceleași dispoziții legale, concluziile inspectorilor de integritate fiind diametral opuse.

În soluționarea cauzei se impune a fi avut în vedere, totodată, și principiul stabilității raporturilor juridice invocat în considerentele sentinței recurate, ce reprezintă un element al legalității, principiul legalității fiind consacrat primul de art. 8 alin. (3) din Legea 161/2003. Nici cu privire la incidența în cauză a acestui principiu al stabilității raporturilor juridice nu au fost formulate critici prin cererea de recurs.

Nu se poate considera că principiul stabilității raporturilor juridice și principiul protecției încrederii legitime au fost respectate în speță, în condițiile în care anterior emiterii raportului de evaluare contestat în prezentul litigiu autoritatea publică pârâtă a emis un alt raport de evaluare cu o concluzie contrară, raport care, atât timp cât nu a fost desființat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de ambii recurenți, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Integritate și A. împotriva sentinței civile nr. 93/2017 din 28 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 noiembrie 2020.