ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5562/2020

Ședința publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în data de 16.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Comuna Brateiu, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGRFP Brașov - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară a solicitat suspendarea executării Procesului-Verbal de Inspecție din data de 01.03.2019, emis de DGRFP Brașov, până la soluționarea în fond a cauzei.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 193 din 25 iulie 2019, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Comuna Brateiu, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii de suspendare a Procesului-Verbal de Inspecție din data de 01.03.2019, emis de DGRFP Brașov,

În argumentarea recursului, s-au arătat următoarele:

Instanța de fond în mod greșit a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea actului administrativ fiscal atacat prin prisma argumentelor de natură să conducă la evocarea fondului acțiunii în anulare ceea ce se circumscrie unei aplicări greșite a normelor de drept.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și sunt prezentate motive străine de natura cauzei.

În aprecierea aparenței de nelegalitate a actelor administrativ fiscale atacate, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere nu numai aspectele procedurale specifice emiterii actelor atacate, ci și motivele aparente de nelegalitate care afectează chiar și constatările de fond ale organelor fiscale.

În aceeași ordine de idei, instanța nu trebuie să se limiteze numai la argumente ce ar putea conduce la nulitatea totală a actelor atacate, art. 14 din Legea nr. 554/2004 vizând suspendarea actelor care prezintă o îndoială cu privire la nelegalitatea lor, chiar dacă aceasta privește aspecte secundare.

Suspendarea procesului-verbal de inspecție este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în dauna Comunei Brateiu.

În cauză, condiția pagubei iminente este îndeplinită, raportat la cuantumul foarte ridicat al sumei și asupra consecințelor imposibil de remediat în situația anulării actului administrativ fiscal, raportat la prejudiciile ce s-ar putea produce asupra Comunei Brateiu.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Înalta Curte reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prev. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatând neîndeplinirea condiției referitoare la aparența de nelegalitate a actului atacat, aspect ce a făcut de prisos analiza îndeplinirii condiției iminenței producerii unei pagube.

Prin cererea cu care a fost învestită instanța de fond, recurenta -reclamantă a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării Procesului-Verbal de Inspecție din data de 01.03.2019, emis de DGRFP Brașov.

Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

În conformitate cu art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazul bine justificat este reprezentat de împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Actul administrativ este emis sub auspiciile legalității, beneficiind de prezumția acestei calități, care constituie și premisa executabilității sale din oficiu, fără vreo formalitate prealabilă.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepție care intervine și poate fi acordată numai atunci când persoana vătămată prin efectele sale, invocă și dovedește o îndoială puternică a legalității sale, aproape de natura evidenței și că acesta prin dispozițiile sale ar produce pagube grave, dificil de reparat în patrimoniul celui vătămat.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că în cauza dedusă judecății, reclamanta recurentă nici prin cererea adresată primei instanțe și nici prin motivele de recurs nu a făcut dovada cazului bine justificat, deoarece aceasta nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept, care, fără a tinde a analiza în fond cauza, să poată crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului și să justifice intervenția de excepție a măsurii solicitate.

Aspectele relevate, referitoare la existența cazului bine justificat, nelegalitatea organizării inspecției, urmare a lipsei de înștiințare prealabilă, a lipsei ordinului de serviciu și a efectuării unui control al Curții de Conturi, nu pot fi primite de instanța de control judiciar, nefiind apte să stea la baza justificării cazului temeinic justificat pentru a obține suspendarea actului administrativ.

Instanța apreciază că susținerile recurentei-reclamante cu privire la executarea parțială a unor măsuri sau imposibilitatea temporară de îndeplinire a obligației dispuse în cadrul măsurii 5, nu sunt de natură să justifice cazul bine justificat, întrucât, așa cum corect s-a reținut sunt legate de executarea dispozițiilor, fiind ulterioare emiterii actului atacat, nu de legalitatea stabilirii acestora, context în care nu pot să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Constatarea dubiului asupra legalității actelor administrative nu rezultă din cantitatea criticilor aduse acestora, ci de calitatea lor, respectiv de aparența neregularităților săvârșite în procedura de pregătire, întocmire și adoptare a acestor acte administrative, care trebuie să rezulte dintr-o analiză sumară a evidențelor relevate, și care nu implică o analiză a nelegalității intrinseci a acestor acte și a efectelor lor.

Cele două condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru intervenția de excepție a măsurii suspendării actului administrativ sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, așa încât constatarea neîndeplinirii unei condiții este suficientă pentru respingerea luării unei asemenea măsuri și scutește, în consecință, Înalta Curte de a analiza îndeplinirea celei de a doua, așa încât nu se poate concluziona că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comuna Brateiu prin primar împotriva sentinței nr. 193 din 25 iulie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2020.