ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5392/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.06.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, solicitând: anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. x/20.04.2016, din Proiectul ID 141790, cu titlul "Creșterea accesului tinerilor romi la învățământul superior", prin care autoritatea pârâtă a diminuat cererea de rambursare cu suma de 93.179,35 RON; anularea Deciziei nr. x/29.07.2016, de respingere a contestației înregistrate cu nr. x/28.04.2016, formulate împotriva acestei scrisori standard.

Prin sentința civilă nr. 1357 din 12 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată, și de asemenea, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a prezentat situația de fapt și a arătat că instanța de fond a încălcat disp. art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., respectiv principiul contradictorialității, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea instanței este bazată, în principal, pe Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice nr. 547/1984/ iulie 2010, prin care a fost aprobat Documentul-cadru de implementare a POSDRU 2007-2013, nemenționat de părți nici în cererea de chemare în judecată, nici în întâmpinare și nici în procedura administrativă prealabilă, părțile neavând posibilitatea de a putea pune concluzii cu privire la incidența acestuia.

Recurenta apreciază contradictorie motivația instanței de fond care, pe de o parte, reține că acest ordin este aplicabil în ce privește eligibilitatea proiectului în procedura de selecție, iar pe de altă parte, deși reține că cererea de finanțare a fost aprobată conform indicatorilor menționați de reclamantă, apreciază că cheltuielile sunt neeligibile datorită faptului că nu ar fi respectat ordinea indicatorilor din ordin și nu din cererea de finanțare aprobată. Obiectul prezentului dosar îl constituie cheltuielile declarate neeligibile în cadrul unui cereri de finanțare aprobate și nu un litigiu prin care ar fi atacat procedura de atribuire a unui contract de finanțare nerambursabilă. Mai mult, nemenționarea de către autoritatea administrativă a acestui motiv de nelegalitate și indicarea acestuia direct de către instanța judecătorească atrage incidența art. 488 pct. 4, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești.

Mai arată că instanța a interpretat greșit sintagma "comisii/structuri de conducere" în sensul că se are în vedere conducerea administrativă a universităților/facultăților, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pornind chiar de la ordinul sus menționat se poate observa că membrii comisiilor/structurilor de conducere din universități și facultăți constituie o categorie distinctă, care poate fi individualizată prin raportare la celelalte zece categorii și la interpretarea literală a denumirii. Astfel, la pozițiile 1 și 2 din capitolul II. 1.2.9 din ordin se poate observa că nu există dubiu cu privire la faptul că este vorba de personal implicat în poziții de conducere din învățământul superior, ceea ce, per a contrario, face ca poziția numărul 5 să nu conțină aceeași categorie ca și cele de la 1 și 2. Pe de altă parte, cuvântul "comisie"- vocabula de început a denumirii și prepoziția "din" sunt indicii evidente că nu este vorba de personalul administrativ/executiv de conducere a universității, deoarece în sens contrar ar fi trebuit ca formularea să fie în sensul "personal cu funcții de conducere" a (sau în) universități(lor).

Intimata a renunțat la "verdictul" inițial, respectiv că invalidarea s-a datorat faptului că profesorii nu ar fi fost în conducerea administrativă a facultății, iar instanța ar fi putut, pe baza documentelor depuse, să constate că erau îndeplinite condițiile de eligibilitate, profesorii făcând parte din grupul țintă menționat în ghidul de finanțare.

Recurenta susține că a identificat 10 persoane ca făcând parte din grupul țintă corespunzător obiectivelor Proiectului, menționând pentru fiecare calitatea în conducerea facultății/universității, în perioada desfășurării activităților specifice proiectului. Fiecare dintre acestea face parte din structurile de conducere ale universităților, iar printre condițiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului - Condiții specifice, nu este prevăzut ca aceste persoane să facă parte din conducerea administrativă a facultăților/universităților. Ghidul face referire la calitatea de membru într-o comisie/structură de conducere, putându-se interpreta că poate fi membru, de exemplu: în consiliul facultății (cum este doamna lect. univ. dr. B.) sau poate fi coordonator al studenților (cum este doamna C. sau domnul Gârdan Daniel) sau membru în diverse departamente sau centre cu caracter științific.

Față de faptul că scopul proiectului se referă la creșterea accesului la educație al tinerilor romi, este evident că rezultatele acestuia trebuie raportate la acest grup țintă. Astfel, grupul țintă al proiectului sunt cei 170 de tineri romi care beneficiază de burse, dar și de sistemul de mentorat. Faptul că în cadrul sistemului de mentorat asigurat de alți studenți romi (din anii terminali) era prevăzută, în plus, o componentă de familiarizare a structurilor de conducere a universităților în care erau înmatriculați acești studenți nu schimbă grupul țintă al proiectului.

Dimpotrivă, pentru ca grupul țintă (studenții din anii I și II) să beneficieze de activitățile de mentorat, cadrele didactice selectate de proiect ar fi trebuit să aibă contact și legătură cu studenții din anii I și II, pentru facilitarea procesului de acomodare. Astfel, proiectul nu a presupus ca profesorii selectați să ocupe funcții administrative, de exemplu: decan, prodecan sau rector, ci persoane care se pot subsuma activității de mentorat. Procesul de informare a structurilor administrative de conducere a universităților era asigurat de cadrele universitare selectate, care, pentru a participa aveau nevoie de aprobarea universității și, de asemenea, în urma participării erau obligate să întocmească un raport de activitate. Or, față de scopul proiectului, nu ar fi fost eficient ca aceeași persoană din conducerea administrativă a universităților să participe și la activitățile de pregătire.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:

Reclamanta a depus cererea de finanțare nr. x/14.08.2013, în cadrul POSDRU 2007-2013, Axa prioritară 1 (Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere), Domeniul Major de Intervenție 1.2 (Calitate în învățământul superior) pentru proiectul "Creșterea accesului tinerilor romi la învățământul superior". În urma aprobării cererii de finanțare, între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de finanțare nr. x/19.05.2014.

Reclamanta a depus mai multe cereri de rambursare, printre care și cererea de rambursare nr. x, iar în urma verificării acesteia pârâtul a emis Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. x/20.04.2016, prin care a respins de la rambursare, printre altele, suma de 93.179,35 RON, cu motivarea că reclamanta a atins doar 72,17% din indicatorii asumați.

Contestația formulată de reclamantă împotriva Scrisorii de mai sus a fost respinsă prin decizia nr. x/29.07.2016.

Instanța de fond a respins acțiunea reținând incidența Ordinului comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și ministrului finanțelor publice nr. 547/1984/ iulie 2010, prin care a fost aprobat Documentul-cadru de implementare a POSDRU 2007-2013, în cadrul căruia au fost prevăzute criteriile de eligibilitate, obiectivele, indicatorii aferenți fiecărei axe prioritare și fiecărui domeniu major de intervenție din cadrul acestui instrument structural.

A reținut că reclamanta nu și-a structurat indicatorii potrivit categoriilor și subcategoriilor impuse de respectivul ordin. Mai exact, reclamanta a enumerat indicatorii și i-a clasificat în două categorii (Indicatori output și Indicatori result), în loc să îi clasifice în primul rând în categoriile principale (Indicatori de program + Indicatori suplimentari), iar apoi în subcategoriile aferente acestora: pentru Indicatorii de program, subcategoriile: Indicatori de realizare imediată (output) și Indicatori de rezultat (result); pentru Indicatorii suplimentari, subcategoriile: Indicatori de resurse (input), Indicatori de realizare imediată (output) și Indicatori de rezultat (result).

Încadrarea corectă a indicatorilor propuși de reclamantă în categoriile/subcategoriile impuse de program era foarte importantă, deoarece aceste categorii/subcategorii aveau o pondere diferită atunci când se calcula, per total, gradul de realizare a proiectului.

Instanța de fond a mai constatat că reclamanta apreciază în mod eronat că unicul grup țintă al proiectului sau, în orice caz, grupul țintă principal, îl reprezintă grupul de 220 de studenți și că grupul-țintă de 15 membri de comisii/structuri de conducere din universități și facultăți are caracter accesoriu, fiind destinat să servească numai la atingerea grupului-țintă principal constituit din studenți. Consecința acestui raționament ar fi aceea că, în măsura în care grupul-țintă principal al studenților a fost atins, nu ar mai prezenta relevanță faptul că nu a fost atins și grupul-țintă secundar al membrilor comisiilor/structurilor de conducere din universități și facultăți.

În ceea ce privește grupul-țintă al membrilor de comisii/structuri de conducere din universități și facultăți, instanța a reținut că persoanele selectate trebuiau să facă parte din organele de conducere ale universităților/facultăților și nu doar să aibă calitatea de cadru didactic implicat în activitatea de cercetare științifică în cadrul unor departamente sau centre de cercetare științifică.

Sintagma "comisii/structuri de conducere" nu putea fi interpretată decât în sensul că se are în vedere conducerea administrativă a universităților/facultăților, ținând seama de faptul că scopul declarat de reclamantă pentru atragerea acestui grup-țintă a fost acela de a determina "implementarea modelului de mentorat în cadrul învățământului superior" și de a "instituționaliza" sistemul de mentorat. Or, instituționalizarea și implementarea sistemului de mentorat propus de reclamantă nu se puteau realiza decât de către factorii cu putere de decizie administrativă la nivelul universităților/facultăților, acest sistem neimplicând o activitate de cercetare științifică, ci una de organizare administrativă internă a structurilor de învățământ superior.

Ca atare, plecând de la premisa că cele 15 persoane incluse de reclamantă în grupul-țintă trebuiau să facă parte din conducerea administrativă a universităților/facultăților, instanța, analizând situația celor 10 persoane (D., E., F., Gârdan Daniel, B., G., H., I., J. și C.) despre care reclamanta susține că s-ar încadra totuși în grupul-țintă (bazându-se în această afirmație pe ideea că nu era obligatoriu ca aceste persoane să facă parte din conducerea administrativă), instanța a reținut că niciuna nu face parte din conducerea administrativă a instituției de învățământ din care provine. Nici în privința lectorului universitar B., menționată de reclamantă ca făcând parte din Consiliul de conducere al Facultății de Științe Sociale, Umaniste și ale Naturii din cadrul K., nu se poate reține deținerea acestei calități, dat fiind faptul că participarea la seminarul organizat de reclamantă a avut loc la 11.11.2015 (deci în anul universitar 2015-2016), în timp ce extrasul de pe site-ul internet al instituției de învățământ atestă deținerea calității de membru în consiliul de conducere doar pentru anul universitar 2014-2015, deci pentru o perioadă anterioară.

Înalta Curte constată că recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. prin prisma faptului că, deși în actele administrative contestate, în cererea de chemare în judecată și în întâmpinare nu se face referire la Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice nr. 547/1984/ iulie 2010, prin care a fost aprobat Documentul-cadru de implementare a POSDRU 2007-2013, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe acest ordin fără a-l pune în discuția părților, încălcând în acest mod principiul contradictorialității.

De asemenea, a invocat și motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 din C. proc. civ. apreciind contradictorie motivația instanței care, pe de o parte, reține că acest ordin este aplicabil în ce privește eligibilitatea proiectului în procedura de selecție, iar, pe de altă parte, deși reține că cererea de finanțare a fost aprobată conform indicatorilor menționați de reclamantă, apreciază că cheltuielile sunt neeligibile datorită faptului că nu ar fi respectat ordinea indicatorilor din ordin și nu din cererea de finanțare aprobată. Mai mult, nemenționarea de către autoritatea administrativă a acestui motiv de nelegalitate și indicarea lui direct de instanța judecătorească atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești.

Înalta Curte constată că nu se impune analizarea acestor motive de recurs în condițiile în care din scrisoarea standard de informare a beneficiarului contestată în prezenta cauză rezultă cu claritate că singurul motiv de diminuare a cererii de rambursare nr. x finală cu suma de 93.179,35 RON este reprezentat de gradul de îndeplinire a indicatorilor și grupului țintă din Matricea realizată cu ocazia vizitei de verificare la fața locului, acesta fiind de 72,17%. Nu se menționează în cuprinsul actelor administrative contestate că un alt motiv al emiterii lor este acela al nestructurării de către reclamantă a indicatorilor potrivit categoriilor și subcategoriilor impuse prin Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice nr. 547/1984/ iulie 2010.

De altfel, în întâmpinarea depusă în dosarul de fond se arată că au fost invalidate cheltuielile aferente Activității 5, deoarece reclamanta și-a asumat formarea continuă și dezvoltarea capacității profesionale a 15 reprezentanți ai comisiilor/structurilor de conducere din universități și facultăți. Ulterior, la vizita finală la fața locului, efectuată de ofițerii de control ai OI POSDRU, s-a constatat că nu există documente doveditoare cu privire la cele 15 persoane aferente grupului țintă.

Instanța de control judiciar mai reține din considerentele sentinței recurate că ordinul sus menționat a fost invocat cu ocazia analizării modului în care reclamanta și-a structurat indicatorii și nu cu ocazia verificării atingerii grupului țintă din care trebuiau să facă parte 15 reprezentanți ai comisiilor/structurilor de conducere din universități și facultăți.

Așadar, pentru a pronunța soluția de respingere a acțiunii, prima instanță a avut în vedere două argumente: nestructurarea de către reclamantă a indicatorilor potrivit categoriilor și subcategoriilor impuse prin Ordinul anterior menționat și neatingerea grupului țintă de 15 membri ai comisiilor/structurilor de conducere din universități și facultăți, gradul de îndeplinire a indicatorilor și grupului țintă fiind de 72,17%.

Din moment ce autoritatea publică pârâtă a emis scrisoarea standard de informare a beneficiarului contestată, întrucât nu a fost atins grupul țintă de 15 membri ai comisiilor/structurilor de conducere din universități și facultăți, ceea ce a determinat un grad de îndeplinire a indicatorilor și grupului țintă de 72,17%, analiza instanței de recurs va avea ca obiect legalitatea sentinței prin prisma conținutului actelor administrative contestate și al cererii de chemare în judecată, urmând a examina doar considerentele primei instanțe referitoare la grupul-țintă al membrilor de comisii/structuri de conducere din universități și facultăți, chiar instanța de fond recunoscând că asupra acestuia poartă discuția în speța de față. În consecință, nu va avea în vedere nici ordinul sus amintit, la care nu se face referire în cuprinsul actelor administrative contestate și al acțiunii, și care a fost invocat de instanță în privința modului în care reclamanta și-a structurat indicatorii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că în Ghidul solicitantului - Cap. 3 - Condiții de eligibilitate, pct. 3.1. - Grup țintă eligibil, se menționează că grupul țintă al unui proiect finanțat în cadrul actualei cereri de propuneri de proiecte va fi alcătuit din minim 150 de studenți din programe de studii de licență sau master, la care se pot adăuga și alte categorii de grupuri țintă specificate mai jos, în funcție de specificul proiectului (...) grupul țintă eligibil cuprinde următoarele categorii: membri ai comisiilor/structurilor de conducere din universități și facultăți (...).

Obiectivul specific nr. 3 al proiectului reclamantei constă în formarea continuă și dezvoltarea capacității profesionale a 15 reprezentanți ai structurilor de conducere din universitățile în care sunt înmatriculați tineri romi, cu scopul familiarizării acestor structuri cu principiile și practicile sprijinului personal de tip mentorat, respectiv dezvoltarea unor modele și metode de instituționalizare a mentoratului în universitățile din România (...), precum și familiarizarea structurilor universitare de conducere cu diverse politici de incluziune a romilor în învățământul superior practicate în state europene.

Printre activitățile proiectului se numără Activitatea nr. 5 - Formarea profesională a reprezentanților structurilor de conducere din universități, iar la rubrica - Justificarea necesității implementării proiectului - se menționează că în cadrul componentei de mentorat, proiectul își propune organizarea unui training pentru 15 reprezentanți ai structurilor de conducere din primele 15 universități din România în care vor fi înmatriculați cei mai mulți studenți bursieri ai proiectului. Trainingul va avea drept scop familiarizarea managementului universitar din universitățile cu un număr relativ mare de studenți romi cu principiile sistemului de mentorat pentru studenții romi (...).

Din aceste prevederi ale Ghidului solicitantului și ale proiectului depus de reclamantă rezultă că s-a avut în vedere participarea la grupul țintă a reprezentanților structurilor de conducere din universități și facultăți, care asigură managementul universitar, în mod corect reținând instanța de fond că persoanele selectate trebuiau să facă parte din organele de conducere ale universităților/facultăților și nu doar să aibă calitatea de cadru didactic implicat în activitatea de cercetare științifică în cadrul unor departamente sau centre de cercetare științifică.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond intimata și-a nuanțat motivele pentru care a declarat cheltuielile eligibile, în sensul că nu mai consideră că profesorii universitari participanți la activitățile proiectului nu ar fi din comisiile/structurile de conducere din universități și facultăți, ci afirmă că la vizita la fața locului nu ar fi existat documente doveditoare, rezultând o renunțare la "verdictul inițial".

Instanța de control judiciar constată că solicitarea documentelor doveditoare a calității participanților de membri în comisiile/structurile de conducere din universități și facultăți era impusă de prevederile Ghidului solicitantului conform cărora pentru categoriile de persoane din grupurile țintă eligibile, dovada apartenenței la categoria de grup țintă respectivă se va face astfel: membri în comisiile/structurile de conducere din universități și facultăți - document justificativ din care să reiasă, pentru persoana din grupul țintă, că pe durata participării la activitățile proiectului are statut de membru într-o comisie/structură de conducere din universitate și/sau facultăți.

Împrejurarea că intimata a făcut referire la lipsa documentelor doveditoare a acestei calități nu are semnificația invocată de recurentă, aceea că a renunțat la motivul inițial de diminuare a cererii de rambursare nr. x finală cu suma de 93.179,35 RON, menționat în actul administrativ contestat, ci vine să susțină acest motiv, în sensul că nu s-a dovedit faptul că participanții la trainingul organizat de recurentă aveau respectiva calitate cerută de Ghidul solicitantului, menționată în proiect, deci nu a fost atins grupul țintă.

Apartenența celor 10 persoane enumerate în cererea de recurs la comisiile/structurile de conducere din universități și facultăți a fost analizată de prima instanță care în mod corect a reținut că niciuna nu face parte din conducerea administrativă a instituției de învățământ din care provine.

Referitor la doamna lector univ. dr. B. se reține că, într-adevăr, a făcut parte din Consiliul Facultății de Științe Sociale, Umaniste și ale Naturii a K., București, deci dintr-o structură de conducere, dar în anul universitar 2014-2015, aspect ce nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă a recursului din moment ce a participat în cadrul proiectului la seminarul din data de 11.11.2015, deci în anul universitar 2015-2016 când nu mai avea calitatea cerută pentru a putea fi considerată membru al grupului țintă.

Este nefondată susținerea că poate fi membru al grupului țintă o persoană care are calitatea de coordonator al studenților (cum este doamna C. sau domnul Gârdan Daniel) sau o persoană care este membru în diverse departamente sau centre cu caracter științific, câtă vreme Ghidul solicitantului face referire în mod expres la apartenența la comisiile/structurile de conducere din universități și facultăți. Or, departamentele sau centrele cu caracter științific nu fac parte din structurile de conducere ale universităților și facultăților, după cum nici coordonatorul studenților nu aparține unei asemenea structuri.

Recurenta mai arată că scopul proiectului se referă la creșterea accesului la educație al tinerilor romi, fiind evident că rezultatele acestuia trebuie raportate la acest grup țintă. Astfel, grupul țintă al proiectului sunt cei 170 de tineri romi care beneficiază de burse, dar și de sistemul de mentorat. Faptul că în cadrul sistemului de mentorat asigurat de alți studenți romi (din anii terminali) era prevăzută, în plus, o componentă de familiarizare a structurilor de conducere a universităților în care erau înmatriculați acești studenți, nu schimbă grupul țintă al proiectului.

Sub acest aspect se reține, așa cum s-a precizat deja, că în Ghidul solicitantului - Cap. 3 - Condiții de eligibilitate, pct. 3.1. - Grup țintă eligibil, se menționează că grupul țintă al unui proiect finanțat în cadrul actualei cereri de propuneri de proiecte va fi alcătuit din minim 150 de studenți din programe de studii de licență sau master, la care se pot adăuga și alte categorii de grupuri țintă specificate mai jos, în funcție de specificul proiectului (...) grupul țintă eligibil cuprinde următoarele categorii: membri ai comisiilor/structurilor de conducere din universități și facultăți (...).

Este vorba așadar despre două grupuri țintă distincte, fiecare având obiective specifice ale proiectului, respectiv obiectivele nr. 1 și 2 - grupul țintă de studenți, obiectivul nr. 3 - grupul țintă de reprezentanți ai structurilor de conducere din universități, astfel încât nu se poate considera că este lipsită de relevanță împrejurarea că nu s-a realizat obiectivul specific nr. 3 al proiectului în condițiile în care au fost realizate obiectivele nr. 1 și 2.

Contrar susținerii recurentei, proiectul nu a presupus doar ca profesorii selectați să fie persoane care se pot subsuma activității de mentorat, ci a prevăzut în mod expres că acestea trebuie să facă parte din comisiile/structurile de conducere din universități și facultăți.

Cât privește susținerile că procesul de informare a structurilor administrative de conducere a universităților era asigurat de cadrele universitare selectate, care, pentru a participa aveau nevoie de aprobarea universității și, de asemenea, în urma participării erau obligate să întocmească un raport de activitate, Înalta Curte constată că nu pot constitui un argument în soluționarea favorabilă a recursului, față de prevederile exprese ale Ghidului solicitantului și ale proiectului depus de recurentă, care vizează apartenența cadrelor universitare participante la training la comisiile/structurile de conducere din universități și facultăți, fiind fără relevanță aspectele de natură organizatorică privind obținerea aprobării din partea universității și prezentarea unui raport de activitate referitor la participarea la training.

În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că faptul că unele dintre cadrele didactice participante la seminarul desfășurat de reclamantă ar fi putut aduce la cunoștința organelor de conducere ale facultăților/universităților din care proveneau aspectele discutate la seminar, nu implică în mod automat și capacitatea de influențare a deciziilor acestor organe de conducere, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a stabilit în sarcina participanților vreo obligație în acest sens. În plus, raporturile profesionale și personale dintre cadrele didactice participante la seminar și organele de conducere ale instituțiilor de învățământ superior din care proveneau erau necunoscute, astfel încât orice concluzie cu privire la eficacitatea unor astfel de informări ar fi fost pur speculativă.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1357 din 12 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2020.