ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3867/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.07.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației și Cercetării Științifice,

- anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. OI/692/SVPF/21.01.2016 și a Deciziei nr. OI/5620/SVPF/09.06.2016 prin care a fost respinsă contestația împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului

- anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. OI/2631/SVPF/17.03.2016 și a Deciziei nr. OI/5670/SVPF/14.06.2016 prin care a fost respinsă contestația împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 4176 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut recurenta că instanța de fond nu a analizat cauza din perspectiva tuturor motivelor de nelegalitate învederate prin acțiune.

Astfel, eroarea în care s-ar fi aflat cu privire la grupul țintă este datorată culpei autorității administrative, dovedită prin aprobarea grupului țintă identificat prin cererea de finanțare. Instanța nu a făcut referire la actele autorității administrative de la momentul aprobării cererii de finanțare și de la momentul semnării contractului de finanțare, fapt ce echivalează cu neanalizarea fondului cauzei, încălcându-se prevederile art. 6 din CEDO. O analiză a acestor aspecte ar fi schimbat soluția, deoarece în situația reținerii culpei autorității administrative în stabilirea grupului țintă din cererea de finanțare ar fi atras răspunderea acesteia și nu a sa.

A mai apreciat recurenta-reclamantă că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii și în ceea ce privește reținerea "ghidului solicitantului" ca temei de drept în sancționarea sa, orice raportare la acest act normativ trebuind să aibă în vedere cererea și contractul de finanțare.

Scopul Ghidului solicitantului este departajarea solicitanților la momentul depunerii cererilor de finanțare, acesta fiind atins la momentul analizării cererii de finanțare, orice referire ulterioară la acest act normativ neputându-se face decât prin raportare la cererea de finanțare care, prin validare, devine opozabilă atât beneficiarului dar și autorității administrative, care este obligată să finanțeze activitățile menționate în cerere astfel cum au fost aprobate.

În condițiile în care propunerea de proiect a fost validată, pe baza condițiilor stabilite în ghid, actul administrativ ce devine aplicabil în cauză este contractul de finanțare. Faptul că ulterior intrării în vigoare a contractului de finanțare, autoritatea interpretează diferit anumite condiții din Ghidul solicitantului, față de momentul aprobării cererii, nu poate însemnă că acele cheltuieli deja efectuate de beneficiar sunt neeligibile, întrucât culpa aparține autorității, care trebuie să își asume interpretarea diferită.

Autoritatea administrativă nu a avut în vedere respectarea principiului proporționalității și al bunei credințe, ci doar s-a contrazis prin invalidarea cheltuielilor pe care le-a semnat și avizat.

A mai apreciat recurenta-reclamantă că, în subsidiar, se poate aprecia că este vorba despre o eroare comună (error communis facit jus) la conceperea și, respectiv, verificarea proiectului cu privire la cheltuieli și la grupul țintă.

Faptul că autoritatea administrativă s-a aflat în eroare la momentul validării propunerii de proiect nu poate cădea în sarcina sa, pentru că era de datoria autorității să analizeze punct cu punct proiectul și să înlăture orice neconcordanță cu dispozițiile legale. Autoritatea administrativă ar fi trebuit să semnaleze aspectele la momentul analizării proiectului, în cele 7 luni de la depunerea cererii, pentru a face modificările respective și pentru a nu exista riscul declarării cheltuielilor ca neeligibile.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

3.1. Reclamanta A. a supus controlului de legalitate Decizia nr. OI/5620/SVPF/09.06.2016 prin care a fost respinsă contestația împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. OI/692/SVPF/21.01.2016 și, respectiv, Decizia nr. OI/5670/SVPF/14.06.2016 prin care a fost respinsă contestația împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. OI/2631/SVPF/17.03.2016.

Ambele decizii au fost emise de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale, reținându-se că anumite cheltuieli, efectuate în cadrul contractului de finanțare nr. x/18.04.2014 x, cod SMIS 53006, proiect "Servicii integrate educaționale pentru comunitățile de romi", nu au fost eligibile.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal deciziile emise de pârât referitoare la invalidarea cheltuielilor cu bursele acordate elevilor de clasa a XI-a și a XII-a.

3.2. Pentru a declara cheltuielile aferente burselor pentru elevii de clasa a XI-a și a XII-a neeligibile, pârâtul OIPOSDRU-Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a constat că acești elevi nu constituie grup țintă eligibil în cadrul proiectului.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a menținut actele contestate, reținând, în esență, dispozițiile Ghidului solicitantului și faptul că nu fac parte din grupul țintă elevii cu risc de părăsire a școlii, ci doar cei cu risc de părăsire timpurie a acesteia.

3.3. Verificând criticile aduse sentinței recurate din perspectiva motivului de casare regăsit în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe respectă rigorile unei motivări adecvate, în care se poate identifica raționamentul logico-juridic ce a condus la pronunțarea soluției criticate, argumentele părților litigante fiind grupate de către judecătorul fondului într-o manieră recognoscibilă, pentru a răspunde, astfel, motivelor de fapt inserate în cererile depuse la dosar.

De altfel, în legătură cu acest motiv de casare, observă Înalta Curte că nu este necesar ca în cuprinsul unei hotărâri judecătorești să se răspundă punctual fiecărui argument al părților, ci trebuie avute în vedere motivele de fapt și de drept determinante, care contribuie în mod decisiv la crearea propriului raționament al instanței judecătorești, exprimat în mod coerent pentru a justifica soluția pronunțată.

În privința hotărârii recurate în cauză, motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanței superioare asupra sentinței pronunțate de prima instanță, fiind respectate garanțiile procesuale ale imparțialității judecătorului și ale calității actului de justiție, precum și exigențele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituția României și cele ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la existența unui proces echitabil.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a analizat susținerile din acțiune, referitoare la așa-zisa culpă a autorității/culpă comună, apreciind, corect, că, în raport cu dispozițiile clare din Ghidul solicitantului, rambursarea cheltuielilor nu se poate efectua decât dacă acestea sunt eligibile, neavând relevanță starea în care s-a aflat solicitantul sau buna-credință a acestuia.

Prin urmare, nu se poate reține incidența acestui motiv de casare, criticile circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

3.4. Nici restul alegațiilor recurentei-reclamante, circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., referitoare la greșita aplicare a ghidului solicitantului ca temei de drept în sancționarea sa, nu pot fi primite.

Recurenta apreciază că orice raportare la Ghidul solicitantului trebuie să aibă în vedere cererea și contractul de finanțare și că actul administrativ ce este aplicabil în cauză este contractul de finanțare.

Or, potrivit art. 4-Eligibilitatea cheltuielilor din Contractul de finanțare nr. x/18.04.2014 semnat de recurentă în calitate de beneficiar, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a Proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G. nr. 759/2007, Ordinul comun MMFPS MFP nr. 1117/2170/2010, Ghidul solicitantului-Condiții generale și specifice, contractul de finanțare, legislația națională și comunitară în vigoare, instrucțiunile și deciziile AMPOSDRU și alte dispoziții legale aplicabile.

De asemenea, același contract de finanțare prevede, la alin. (1) al art. 6-A.Drepturile și obligațiile Beneficiarului, că beneficiarul are responsabilitatea pentru implementarea proiectului și că are obligația de a solicita în scris punctul de vedere oficial al OIPOSDRU MEN cu privire la orice aspect survenit în implementarea Proiectului și în orice situație în care apar neclarități cu privire la clauzele contractului, corelativ cu obligația OIPOSDRU MEN de a răspunde la solicitare.

Astfel, reținerea dispozițiilor Ghidului solicitantului de către prima instanță în aprecierea legalității actelor contestate a fost corectă. Potrivit Ghidului solicitantului-Condiții specifice, elevii claselor a XI-a și a XII-a nu se încadrează în categoria elevilor cu risc de părăsire timpurie a școlii, de vreme ce aceștia au absolvit învățământul secundar inferior.

Criticile recurentei pe aspectul reverificării condițiilor eligibilității cheltuielilor după validarea propunerii de proiect sunt lipsite de temei, pentru că validarea proiectului nu exclude posibilitatea verificărilor ulterioare. Conform alin. (6) al art. 6-B.Drepturile și obligațiile AMPOSDRU/OIPOSDRU MEN, în vederea validării cheltuielilor efectuate pentru implementarea proiectului, OIPOSDRU MEN poate verifica documentele necesare aferente cererilor de rambursare intermediare/finale.

3.5. Nici susținerile recurentei privind aplicarea principiului proporționalității și a prezumției de nevinovăție și de bună-credință nu pot fi reținute, având în vedere că obligația contractuală a OIPOSDRU MEN de a sprijini beneficiarul prin furnizarea informațiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului nu poate constitui o clauză exoneratoare de răspundere pentru recurentă, în sprijinul neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale.

De altfel, componenta preventivă a grupului țintă eligibil a fost clar definită în Ghidul solicitantului, pct. 3-Condiții de eligibilitate, lit. B), respectiv 1. Preșcolari; 2. Elevi cu risc de părăsire timpurie a școlii; 3. Părinți/tutori ai elevilor cu risc de părăsire timpurie a școlii; 4. Personal implicat în dezvoltarea programelor de prevenire a fenomenului de părăsire a școlii; 5. Părinți/tutori ai preșcolarilor.

Ghidul solicitantului cuprindea și clarificarea categoriilor de grupuri țintă avute în vedere în cererea de proiecte.

3.6. În ceea ce privește critica privind neanalizarea relației contractuale-administrative cu autoritatea intimată, Înalta Curte apreciază, conform celor expuse anterior, că s-a dovedit faptul că recurenta nu și-a îndeplinit o obligație esențială prevăzută în contract, referitoare la scopul încheierii contractului.

În sarcina recurentei-reclamante nu există doar obligația de a justifica efectuarea unor cheltuieli în realizarea unei activități în conformitate cu Cererea de finanțare, ci obligația de a dovedi efectuarea cheltuielilor în vederea realizării obiectivului vizat de contractul de finanțare, prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii.

Totodată, susținerile recurentei-reclamante, în sensul că autoritatea pârâtă a avut la dispoziție timpul necesar pentru a semnala aceste aspecte la momentul analizării proiectului, sunt simple afirmații care, însă, nu exclud obligația acesteia de a respecta cele stipulate și asumate prin contractul de finanțare.

În acest context, fiind încălcate prevederi contractuale clare și o obligație pe care beneficiarul și-a asumat-o, cheltuielile aferente burselor elevilor de clasa a XI-a și a XII-a este evident că nu erau eligibile.

3.7. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 4176 din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.