ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5255/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 al Inspecției de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. .33/2018 din 23 februarie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că instanța de fond își motivează în mod sumar și contradictoriu hotărârea, reținând în considerente că la baza emiterii dispoziției nr. 265/07.10.2015 a primarului comunei Secuieni a stat Hotărârea Consiliului Local nr. 50/2015, Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. x/2015 și că Nota de Fundamentare care a stat la baza HCL a fost întocmită de persoana evaluată, astfel că nu pot fi primite apărările în conformitate cu care emiterea dispoziției nr. 265/07.10.2015 s-a realizat în exercitarea atribuțiilor legale, întrucât Consiliul Local nu ar fi putut adopta HCL nr. 50/2015 în lipsa unei propuneri din partea primarului, singura autoritate a administrației publice locale care are competență de a face propuneri privind statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine. Instanța de fond mai arată în hotărâre că pentru evitarea conflictului de interese "primarul poate delega atribuțiile sale viceprimarului" (art. 57 alin. (2) "viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia care poate delega atribuțiile sale"). În opinia recurentului, acest text de lege nu are aplicabilitate în cazul de față deoarece, în mod expres, că primarul este cel care propune Consiliului Local adoptarea hotărârii privind aprobarea statului de funcții și reorganizarea aparatului de specialitate al primarului și ale instituțiilor din subordine. Este evident că HCL nr. 50/2015 a fost adoptată cu respectarea legii, aceasta nefiind contestată de nici o persoană fizică sau juridică și nici de către Prefectul județului Bacău, în condițiile legii. În considerentele hotărârii, instanța de fond mai reține că prin emiterea dispoziției nr. 265/2015 au fost încălcate principiile privind imparțialitatea și integritatea în exercitarea funcției publice chiar dacă soția persoanei evaluate a fost menținută în aceeași funcție, aceeași salarizare și menținută în aceeași subordonare ierarhică. Aceste susțineri sunt eronate pentru că Hotărârea Consiliului Local nr. 50/2015 și Dispoziția nr. 265/2015 nu au favorizat în niciun mod pe d-na B. în calitate de funcționar public de execuție este evident că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea doar pe susținerile pârâtei-intimate, care a făcut interpretare și o aplicare greșită a legii la situația de fapt respectivă.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că deși recurentul l-a indicat ca temei de drept al recursului, acesta nu l-a dezvoltat prin motivele formulate, astfel că nu va fi analizat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 25.04.2016, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, Agenția Națională de Integritate s-a sesizat din oficiu în lucrarea nr. x/25.04.2016, cu privire la faptul că A., primar al comunei Secuieni, județul Bacău, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese pe durata mandatului 2012-2016. În urma finalizării evaluărilor efectuate s-a constatat că acesta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât, în calitate de primar, a emis Dispoziția nr. 265/07.10.2015 privind numirea doamnei B., soția acestuia, în funcția publică ca urmare a reorganizării U.A.T. Secuieni, județul Bacău. Pârâta a constatat că numita B., soția persoanei evaluate, a fost încadrată, începând cu data de 01.09.2005, în funcția de referent - relații cu publicul în cadrul Primăriei comunei Secuieni, județul Bacău. La data de 23.07.2015 recurentul-reclamant a întocmit nota de fundamentare nr. x/23.07.2015 la proiectul de hotărâre privind modificarea statului de funcții și organigramei personalului din cadrul U.A.T. comuna Secuieni și a personalului din subordinea Consiliului Local Secuieni, ulterior fiind adoptată H.C.L. nr. 50/24.09.2015 privind aprobarea statului de funcții și organigramei personalului din cadrul U.A.T. comuna Secuieni și a personalului din subordinea Consiliului Local Secuieni. De asemenea, la data de 07.10.2015, recurentul-reclamant, în calitate de primar, a emis Dispoziția nr. 265/07.10.2015 privind numirea lui B. în noul compartiment ca urmare a reorganizării U.A.T. comunei Secuieni, județul Bacău. Recurentul-reclamant a mai emis și Dispoziția nr. 282/05.11.2012 (privind promovarea în clasă, prin transformarea postului), a aprobat fișa postului de consilier - funcție publică, post ocupat de B., Dispoziția nr. 373/11.11.2015 (privind mutarea definitivă, de pe funcția publică de consilier asistent din cadrul Compartimentului Comunicare, Relații cu publicul, Registratură, Petiții în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor), precum și Dispoziția nr. 18/01.02.2016 privind promovarea în grad profesional superior. Pârâta a mai reținut că, anterior emiterii Dispoziției nr. 18/01.02.2016, recurentul-reclamant a semnat mai multe documente care au stat la baza organizării concursului de promovare în grad profesional superior, respectiv Solicitarea de aviz nr. x/11.12.2015 direcționată către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, anunțul înregistrat sub nr. x/21.12.2016 privind organizarea concursului de promovare, referatul nr. x/02.02.2016 privind emiterea dispozițiilor de promovare în grad profesional superior. Astfel, pârâta a constatat că recurentul-reclamant nu a respectat, pe durata mandatului său de primar, regimul juridic al conflictelor de interese întrucât a emis Decizia nr. 265/2015 privind numirea soției sale în funcția publică ca urmare a reorganizării UAT Secuieni, încălcând dispozițiile art. 70 și art. 76 din Legea nr. 161/2003 și art. 75 din Legea nr. 393/2004. Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali:" Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv.". Prin Dispoziția nr. 265/7.10.2015, persoana evaluată a dispus în calitate de primar al comunei Secuieni, numirea soției sale, funcționar public de execuție -consilier, grad profesional asistent, clasa de salarizare 36, gradația 5, coeficient de ierarhizare 1,9 ca urmare a reorganizării UAT Secuieni în noul compartiment Comunicare și relații cu publicul, registratură, petiții. La baza emiterii acestei Dispoziții s-a aflat Referatul secretarului comunei privind emiterea dispoziției de numire în noul compartiment, Nota de fundamentare înregistrată sub nr. x/23.07.2015, Hotărârea Consiliului local Secuieni nr. 50/2015, avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. x/2015. Conform art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale: "(1) Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. (2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții: a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local; (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), consiliul local: (…) b) aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și statul de funcții ale regiilor autonome de interes local". De asemenea, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în vigoare la data apariției pretinsei existențe a stării conflictului de interese:" Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative". Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice fiind conform art. 71: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Dispozițiile art. 79 din Legea nr. 161/2003 stabilesc că: "(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial; (...) c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice. (2) În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. (...)". Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, prin art. 49 statuează că "Funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii". Potrivit art. 25 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare: "(1)Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii, cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. (2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate. (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementarii aplicabile demnității, funcției sau activității respective. (4) Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment". Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile existenței conflictului de interese, deoarece din perspectiva reglementărilor cuprinse în art. 79 lit. c) din Legea nr. 161/2003, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) funcționarul public să ia o decizie în exercitarea funcției publice, iar decizia să depindă exclusiv de voința acestuia; b) să existe un interes personal, de natură patrimonială în luarea deciziei Nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții nu poate fi vorba de existența unui conflict de interese. În ceea ce privește interesul personal, acesta trebuie să fie obligatoriu de natură patrimonială, aspect care rezultă expres din prev. art. art. 70 și art. 79 lit. c) din Legea nr. 161/2003. Interesul personal poate avea și o natură nepatrimonială, însă legea prevede expres că în cazul conflictului de interese interesul trebuie să fie de natură patrimonială. Intimata-pârâtă a arătat în raportul de evaluare că există un interes personal în semnarea dispozițiilor, însă nu a indicat efectiv care a fost interesul personal, dacă acest interes este de natură patrimonială și în ce mod acest interes ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin recurentului-reclamant. Chiar dacă nu ar fi trebuit să dovedească producerea vreunui prejudiciu efectiv prin semnarea dispozițiilor, totuși intimata-pârâtă era obligată să demonstreze caracterul patrimonial al interesului personal. Înalta Curte constată că, prin semnarea dispoziției menționate, nu se poate reține urmărirea satisfacerii unui interes personal patrimonial ca element de determinare a conflictului de interese, cât timp, prin aceste dispoziții, nu au fost luate măsuri cu caracter patrimonial. Nu este lipsit de interes nici faptul că legiuitorul însuși nu interpretează interesul personal patrimonial sau folosul material în sens larg, ci restrâns, adică un folos material necuvenit care ar putea fi dobândit doar ca urmare a calității deținute de persoană învestită cu autoritate publică, iar aceasta ar trebui să se folosească de calitatea sa pentru a exista un raport de cauzalitate, care să determine incompatibilitatea folosului dobândit de soțul sau ruda apropiată a acesteia. Ori, în cazul de față, nu este vorba despre vreun interes patrimonial, dispozițiile fiind semnate ca reprezentant legitim al instituției, iar nesemnarea acestora ar fi atras repercusiuni de ordin disciplinar și material. Așadar, se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la regimul conflictelor de interese aplicabile funcționarilor publici respectiv dispozițiile Legii nr. 161/2003 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, iar raportul de evaluare este nelegal. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, susținerile recurentului sunt fondate, judecătorul fondului apreciind în mod greșit starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind susceptibilă de criticile formulate, aceasta fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile cauzei. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind fondat. În temeiul dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata-pârâtă la plata sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea reclamantului, va anula Raportul de evaluare nr. x/19.09.2017 emis de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate și, totodată, va obliga intimata-pârâtă la plata sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.