ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. x/2016 la data de 4 mai 2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 14 aprilie 2016.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 120 din 4 noiembrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Raportului de evaluare nr. x/14 aprilie 2016, emis de pârâtă.

Pârâta Agenția Națională de Integritate a promovat recurs împotriva Sentinței nr. 120/2016 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, solicitând casarea în tot a Sentinței nr. 120/2016 din 4 noiembrie 2016, pronunțată de prima instanță.

În rejudecare, solicită respingerea contestației ca nefondată, cu consecința menținerii ca temeinic și legal a Raportului de Evaluare nr. x din 14 aprilie 2016 al Agenției Naționale de Integritate.

Din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a art. 75 lit. f), art. 77 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 215/2001 privind legea administrației publice.

În acest sens, aduce următoarele argumente:

Prin prezența la vot și votarea propriu-zisă, intimatul-reclamant nu a manifestat o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele patrimoniale ale sale și ale asociației din care făcea parte.

Legea vorbește despre existența unui "interes personal". Acest concept poate fi materializat într-o prestație/contraprestație, de exemplu, dar poate rămâne și într-o formă abstractă, la nivel de noțiune sau de posibilitate.

Starea de conflict de interese este atrasă de situația participării la vot a consilierului local A. în chestiunea privind adoptarea Hotărârii Consiliului Local Agapia nr. 46 din 25 octombrie 2012 și HCL nr. 19 din 1 martie 2013 privind închirierea pășunii comunale Agapia, ulterior fiind încheiat Contractul de concesiune nr. x și Contractul de concesiune nr. x din 25 aprilie 2013 între primar B. și C. reprezentantul D.

În acest context, având în vedere faptul că domnul A. făcea parte din D. - Neamț, această împrejurare fiind de natură să determine un interes clar pentru concesionarea unor suprafețe de pășune din comună, intimatul-reclamant era obligat să sesizeze că implicarea sa în adoptarea hotărârilor de consiliu referitoare la concesionarea pășunilor este în măsură să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor pe care acesta le îndeplinea în virtutea funcției publice deținute.

Prin urmare, intimatul-reclamant se află în situația reglementată de art. 77 din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în sensul că în problema concesionării pășunii exista un interes al său, un interes personal, interes ce îi interzicea să participe la deliberarea și adoptarea hotărârilor adoptate de consiliul local pe acest aspect.

Astfel, concluzia instanței este greșită întrucât interesul personal s-a născut în momentul în care s-a pus problema concesionării terenului cu destinația pășune, fiind de presupus că asociația din care intimatul-reclamant A. făcea parte, era potențial interesată de participarea la licitație.

Acest interes prezumtiv al asociației din care intimatul-reclamant făcea parte în calitate de membru, interes ce ulterior a fost și confirmat, se răsfrânge asupra adoptării actelor ce au stabilit condițiile de concesionare și prețul de pornire al licitației.

În privința acestor aspecte există clar un conflict de interese - pe de o parte interesul comunei, pentru care intimatul-reclamant, în virtutea funcției de ales local - consilier local era obligat să își îndeplinească atribuțiile cu imparțialitate și obiectivitate, să obțină condiții cât mai avantajoase pentru comunitate, constând de exemplu într-un preț mai mare de pornire pentru licitație, și, pe de altă parte, interesul personal - prin prisma faptului că avea calitatea de membru fondator al asociației, fiind interesat în concesionarea pășunii la un preț cât mai mic.

Acest conflict de interese trebuia apreciat de către intimatul-reclamant la momentul la care au fost puse în discute cele două proiecte de hotărâri în contextul în care acesta a hotărât împreună cu ceilalți membrii ai asociației, să înființeze D. așa cum reiese din procesul-verbal al Adunării Generale al Adunării Generale a Asociațiilor din data de 2 august 2012.

Aduce în discuție art. 77 din Legea nr. 393/2004, articol ce impune aleșilor locali o obligație imperativă, respectiv:

- de a anunța la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii;

- de a se abține de la deliberarea și adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă.

Cu privire la cea dintâi obligație, aceasta nu a fost îndeplinită de către intimatul A.. Astfel, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței, acesta nu a declarat la începutul ședinței, după deschiderea acesteia de către președinte, în plenul adunării consilierilor, faptul că se află în conflict de interese și că nu participă la deliberarea și adoptarea hotărârilor.

Cum această obligație incumbă personal consilierului aflat în conflict de interese, în temeiul art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 77 din Legea nr. 393/2004, este evident că acesta nu a anunțat la începutul dezbaterilor interesul personal în problema supusă dezbaterii.

În ceea ce privește cea de-a doua obligație, nici aceasta nu a fost respectată. Abținerea de la deliberare și adoptarea hotărârii presupune ca persoana care a declarat că se află în conflict de interese să nu fie prezentă fizic la momentul discutării chestiunii supuse dezbaterii.

Deliberarea, în cazul organelor colegiale, presupune discutarea tuturor aspectelor care necesită clarificări, prezentarea argumentelor și a contraargumentelor urmate de dezbateri asupra acestora finalizate prin vot.

Derularea acestui proces trebuie realizată în lipsa consilierului interesat, pentru a nu influența în niciun fel deliberarea celorlalți consilieri asupra problemei în discuție.

Ca urmare, intimatul - reclamant A. avea obligația de a exercita funcția publică cu respectarea principiilor privind imparțialitatea, integritatea, transparenta deciziei și supremația interesului public pentru a preveni un eventual conflict de interese, obligație pe care nu a respectat-o.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 11 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 9 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., Față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluția instanței de recurs

Reclamantul A. a deținut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Agapia mandatul 2012-2016.

Din această perspectivă, a deținerii unei funcții publice, a intrat în procedura de evaluare a Agenției Naționale de Integritate, activitate în urma căreia s-a apreciat că există elemente care să releve starea de conflict de interese de natură administrativă prin faptul că a fost prezent și a votat pentru adoptarea Hotărârii Consiliului Local Agapia nr. 46 din 25 octombrie 2012 și HCL nr. 19 din 1 martie 2013 privind închirierea pășunii comunale Agapia, ulterior fiind încheiat Contractul de concesiune nr. x și Contractul de concesiune nr. x din 25 aprilie 2013 între primar B. și C. reprezentantul D., asociație în cadrul căreia domnul A. era membru fondator.

Starea de conflict de interese a fost reținută în baza art. 75 lit. f), art. 77 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Prin raportul de evaluare contestat s-a constatat existența unui conflict de interese în privința reclamantului intimat constând în aceea că, în calitate de consilier local la Consiliul local Agapia, a fost prevăzut și a votat pentru adoptarea HCL nr. 46 din 25 octombrie 2012 și H.C.L. nr. 19 din 1 martie 2013 privind închirierea pășunii comunale Agapia, ulterior fiind încheiate Contractele de concesiune nr. x și y din 25 aprilie 2013 între primar B. și C., reprezentantul D., Județul Neamț (conflict de interese de natură administrativă).

Față de situația expusă și reținută în raportul de evaluare, instanța de fond s-a pronunțat în sensul anulării raportului de evaluare motivând faptul că "reclamantul nu s-a aflat în conflict de interese, întrucât condițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 75 din Legea nr. 393/2004 nu sunt îndeplinite, deoarece reclamantul nu a participat, în concret, la adoptarea unei hotărâri care să-i asigure un beneficiu de natură patrimonială, un folos material pentru sine sau pentru asociația din care făcea parte".

Totodată, instanța a concluzionat faptul că "situația conflictului de interese, constituind o restrângere a exercițiului unor drepturi, trebuie cert dovedită și nu doar presupusă" menționând faptul că hotărârea la care intimatul a participat "nu a stabilit elemente concrete din care să rezulte un potențial avantaj pentru sine sau pentru asociația al cărui membru era".

Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată este rezultatul unui raționament juridic corect, judicios argumentat și bazat pe probele existente la dosar.

Astfel, relevante sunt împrejurările potrivit cărora, prin H.C.L. nr. 46 din 25 octombrie 2012 Consiliul Local al comunei Agapia, județ Neamț a aprobat rezilierea Contractelor de arendă nr. x din 27 aprilie 2011, nr. y din 29 aprilie 2011, nr. z/2011, nr. xx din 9 iunie 2011, nr. yy/2011 și nr. zz din 18 iulie 2011, începând cu data de 1 ianuarie 2013, urmând ca suprafețele de pășune să fie arendate până la data de 1 februarie 2013.

La data de 29 noiembrie 2012 a fost înființată D., avându-l ca membru fondator și pe reclamant.

Prin H.C.L. nr. 19 din 1 martie 2013, Consiliul Local al comunei Agapia a aprobat Studiul de oportunitate, caietul de sarcini și Comisia tehnică în vederea organizării și desfășurării licitației.

Ulterior, au fost încheiate Contractele de concesiune nr. x din 25 aprilie 2013 și nr. y din 25 aprilie 2013, între Primăria Comunei Agapia și D., precum și Actele adiționale nr. x din 9 mai 2013 prin care a fost modificat conținutul art. 7 alin. (6) al celor două contracte.

Chiar dacă a participat la adoptarea acestor hotărâri, reclamantul nu avea cum să anticipeze nici cine urma să participe la licitații nici cine va fi desemnat câștigător. Mai mult, în cadrul procedurii de atribuire reclamantul nu a avut nici un fel de atribuții și nu a semnat contractul de concesiune. Astfel, prin H.C.L. nr. 19 din 1 martie 2013 nu au fost stabilite elemente concrete din care să rezulte un potențial avantaj material sau administrativ pentru sine.

Cele două hotărâri au fost atacate în contencios administrativ și s-a constatat în mod definitiv caracterul legal al acestora, iar prin Ordonanța nr. 187 din 4 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese față de A., întrucât fapta nu există. Prin Sentința nr. 78 din 27 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost respinsă plângerea împotriva ordonanței procurorului, considerându-se că nu există o implicare a numitului A. în semnarea contractelor de concesiune.

Cu referire la jurisprudența CEDO, se poate face trimitere inclusiv la Cauza Lungu șa vs. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând existența unei violări a art. 6 par. 1 din Convenție întrucât derularea simultană și în paralel a două proceduri independente cu privire la aceleași fapte, conducând la o nouă apreciere a acestor fapte, radical diferită de hotărârea anterioară, aduce atingere principiului securității juridic.

Transpunând această hotărâre la speța de față, revenirea asupra unui aspect al litigiului -implicarea reclamantului în semnarea contractelor de concesiune, deja tranșat în cadrul dosarului penal menționat, care a făcut obiectul unei hotărâri definitive, și în absența unui motiv întemeiat, ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice iar dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 parag. 1 din Convenție ar fi încălcat.

Astfel, Înalta Curte va valida concluzia instanței de fond, potrivit căreia reclamantul nu s-a aflat în conflict de interese, întrucât condițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 75 din Legea nr. 393/2004 nu sunt îndeplinite, deoarece reclamantul nu a participat, în concret, la adoptarea unei hotărâri care să-i asigure un beneficiu de natură patrimonială, un folos material pentru sine sau pentru asociația din care făcea parte.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 120 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 120 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2019.

Procesat de GGC - LM