ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5252/2020

Ședința publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 35 din 3.02.2017 a Președintelui Curții de Apel Iași și emiterea unei dispoziții de salarizare conform prevederilor legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu data de 9 aprilie 2015 și majorată cu 10% conform legii nr. 293/2015.

Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, respectiv la acordarea diferențelor salariale dintre venitul calculat potrivit VRS indicate în precedent și venitul efectiv plătit, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație, precum și cu acordarea dobânzii legale penalizatoare de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4084 din 1 noiembrie 2017, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiție, și a respins cererea, în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Vaslui, a admis acțiunea reclamanților, a modificat în parte decizia nr. 35/2017 a președintelui Curții de Apel Iași cu privire la valoarea de referință sectorială (VRS) și a obligat pârâta Curtea de Apel Iași să emită o decizie prin care VRS să fie acordată în baza Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, la valoarea de 405 RON, începând cu 9.04.2015, majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015, a obligat pârâții la repararea prejudiciului reprezentând diferențele salariale dintre salariul calculat pe baza VRS de 405 RON, începând cu 9.04.2015, majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015 și drepturile salariale efectiv încasate, diferențe actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui au declarat recurs.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că recurenții nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă la data de 24.05.2018 a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018 prin care s-a prevăzut că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută tunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

Ulterior, prin Decizia nr. 210/15.06.2018, emisă de președintele Curții de Apel Iași, s-a dispus ca personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Iași să beneficieze de un salariu brut lunar calculat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015-30.11.2016, și de 463,5 RON, în perioada 01.12.2015-31.12.2017.

De asemenea, prin Decizia nr. 349/29.11.2018, emisă de președintele Curții de Apel Iași, s-a dispus ca personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Iași să beneficieze de un salariu brut lunar calculat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015-30.11.2016, și de 463,5 RON, în perioada 01.12.2015- 12.2017.

Prin Decizia nr. 381/25.11.2019, emisă de președintele Curții de Apel Iași rectificată prin Decizia nr. 20/15.01.2020, au fost stabilite drepturi salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Iași și instanțelor din circumscripție, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,154 RON în perioada 09.04.2015 -11.2015 și o valoare de referință sectorială de 484,169 RON în perioada 01.12.2015 -12.2017, plata drepturilor salariale cuvenite urmând a fi efectuată de Tribunalul Vaslui respectarea prevederilor legale incidente.

Prin urmare, reclamanților li s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015.

Având în vedere faptul că reclamanților li s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași împotriva sentinței civile nr. 4084 din 01 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.