ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 896/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea formulată la 1 august 2017, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtului C. la plata sumei de 140.965 euro reprezentând valoarea cu care s-a mărit patrimoniul acestuia, în detrimentul reclamanților, ca urmare a refuzului de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.08.2008 de către B.N.P. D.. Cererea a fost întemeiată pe instituția îmbogățirii fără justă cauză din vechiul C. civ.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1564 din 2 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții A. și B..

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 818 A din 4 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis cererea, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 140.965 euro, precum și 15.055,40 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru plătită în cursul ambelor grade de jurisdicție în fond. Aceeași instanță a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei, prin încheierea din 31 octombrie 2018, în sensul că numele intimatului pârât este E., nu C.. Prin decizia nr. 1578/16.09.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâtul E. împotriva hotărârii de apel, a casat decizia și a trimis cauza la instanța de apel pentru rejudecare. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 739A din 6 mai 2021 a respins apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 1564 din 2 noiembrie 2017, ca nefondat.

Recursul exercitat în cauză Împotriva ultimei decizii de apel au promovat recurs reclamanții A. și B..

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților potrivit dovezilor de înmânare de la dosar recurs.

Apărările formulate în recurs Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea căii de atac, fără a fi depuse dovezi în justificarea acestora. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În cadrul procedurii de filtru recurenții reclamanți au atașat la dosar declarația autentificată nr. x din 8 martie 2022 de către Notar Public F., din care reiese că se renunță, în temeiul prevederilor art. 406 C. proc. civ., la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 739A din 6 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. A fost anexată și tranzacția autentificată sub nr. x din 8 martie 2022 de către același notar, prin care părțile cauzei sunt de acord să stingă definitiv și irevocabil pretențiile de orice natură care derivă din litigiul pendinte prin plata unei sumei de bani și să renunțe la judecata căii extraordinare de atac. În tranzacție se consemnează și aspectul că pârâtul E. renunță la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în recurs. Față de poziția procesuală a recurenților, de renunțare la judecarea cererii de recurs, Înalta Curte notează că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procesuale de dispoziție, care sunt acte de voință ale părților cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi. Prin urmare, renunțarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil. Instituția renunțării la judecată este reglementată prin dispozițiile art. 406 C. proc. civ., în care se stipulează:,,(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială’’. Văzând manifestarea de voință neîndoielnică și neechivocă, exprimată în cadrul declarației autentificate de la dosar recurs, poziție reluată și prin actul de dispoziție al tranzacției cu privire la pretențiile deduse judecății în litigiul pe care s-a grefat cererea de recurs, Înalta Curte, în aplicarea principiului disponibilității, va lua act de renunțarea reclamanților la judecata căii de atac a recursului. În ce privește problema acordării cheltuielilor de judecată pe care le-ar putea solicita intimatul de la reclamant în aplicarea prevederilor art. 406 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de declarația inserată în cuprinsul tranzacției încheiate în formă autentică, în sensul că E. renunță la dreptul de a pretinde cheltuieli de judecată în etapa procesuală a recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,