ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5066/2020

Ședința publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția CAF sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Inspecția Judiciară și B., în calitatea sa de inspector judiciar, solicitând pronunțarea unei hotărâri, prin care instanța să dispună, în sensul:

1.verificării și constatării situației că Rezoluția de clasare din 06.11.2017, emisă și comunicată de către pârâtă, ca soluție la lucrarea înregistrată sub nr. x/2017, nu prezintă avizele conforme, prealabile și obligatorii, pentru a se fi putut emite și comunica valabil, respectiva Rezoluție;

2.venficarii și constatării faptului că, prin Rezoluția de clasare din 6.11.2017 nu s-a realizat, o soluționare a solicitații de efectuare a cercetării disciplinare, pentru situațiile concret, distinct și punctual indicate(prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), Legea nr. 303/2004, ca și de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 303/2004);

3.constatării nulității Rezoluția de clasare din 06.11.2017, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative obligatorii, ca urmare a lipsei avizelor conforme de pe respectivul act;

4.anulării Rezoluția de clasare din 06.11.2017, ce a fost emisa și comunicată de către Inspecția Judiciară, în soluționarea lucrării înregistrată sub nr. x/2017, în cadrul instituției;

5.obligarea paratei Inspecția Judiciara, să dispună reluarea, efectuarea și finalizarea cercetării disciplinare prealabile, de la etapa legal obligatorie și procedural, aceasta cercetare, în lucrarea înregistrată sub nr. x/2017, în privința procurorului C., din cadrul DNA - Structura Centrală;

6.pronunțarea instanței și asupra legalității actelor și a operațiunilor administrative, care au și stat la baza emiterii Rezoluției de clasare din 06.11-2017, în lucrarea nr. x/2017, de către Inspecția Judiciară;

Prin sentința nr. 2 din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor de a indica domiciliul pârâtei B. și de face dovada datei la care i-a fost comunicată adresa din 14.02.2018, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, respectiv de a depune o copie a plicului cu data înscrisă de factorul poștal.

Împotriva încheierii din data de 12 noimebrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a invocat critici cu privire la soluția de declinare pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Recurentul a susținut că instanța de fond a trecut peste verificările obligatorii cu privire la competență, conform art. 131 C. proc. civ.

Prin urmare, măsura suspendării de către Curtea de Apel București la data de 12.11.2019 a fost dispusă prematur de către o instanță care nici nu s-ar declarat și nici nu și-a recunoscut și afirmat competența sa materială și teritorială, motiv de încălcare a ordinii publice, care atrage consecința nulității absolute a unei astfel de măsuri.

Cu privire la obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa, recurentul a arătat că la data de 12.11.2019 a transmis prin email înscrisurile solicitate de instanță.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent și cu apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile aduse încheierii recurate sunt nefondate.

Instanța a reținut că "reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa la termenul de judecată din data de 13.09.2019, respectiv nu a indicat domiciliul pârâtei B. și nici nu a depus dovada datei la care i-a fost comunicată adresa din 14.02.2018 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, respectiv copia plicului cu data înscrisă de factorul poștal, astfel încât desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, în temeiul disp.art. 242 alin. (1) C. proc. civ..".

În conformitate cu dispozițiile art. 194 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde "numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar al reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile îl posedă ori li s-a atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. (1) din C. proc. civ., reclamantul avea obligația să învedereze, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat, potrivit legii.

Potrivit dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., judecătorul poate suspenda judecata când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate, iar la cererea părții judecata va fi reluată dacă obligațiile au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.

Față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a dispus suspendarea judecății cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului.

Este adevărat că, la data de 12 noiembrie 2019, recurentul a depus prin mail înscrisurile solicitate de instanță, însă acestea au fost înregistrate la dosar, la data de 13.11.2019, neputând fi avute în vedere de instanță la pronunțarea încheierii recurate.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 octombrie 2020.