ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5018/2020

Ședința publică din data de 8 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.05.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Instituția Primarului Municipiului București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 245/12.04.2017 în ceea ce privește recomandarea privind accesibilizarea trotuarelor de pe teritoriul municipiului București în termen de șase luni și a invitării în comisiile de recepție a lucrărilor ce influențează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități de pe lângă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecția Socială a reprezentanților Consiliului Național al Dizabilității din România, respectiv a reprezentanților Organizației Naționale a Persoanelor cu Handicap din România.

La solicitarea reclamantei, instanța a dispus la termenul din 06.11.2017, în temeiul art. 78 alin. (2) și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, citarea în calitate de intervenient a lui A..

Prin sentința civilă nr. 4994 din 18 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Instituția Primarului Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu intervenientul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4994 din 18 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Instituția Primarului Municipiului București, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că instanța de fond nu a analizat cauza în raport cu toate prevederile legale invocate prin cererea de chemare în judecată și cu înscrisurile depuse, ci s-a limitat la a prelua susținerile pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării din concluziile scrise, în sensul că termenul de 6 luni stabilit pentru realizarea accesibilizării trotuarelor nu are caracter obligatoriu, ci de recomandare, și, prin urmare, fixarea acestuia nu produce nicio vătămare părții, fără să aibă în vedere faptul că, potrivit art. 2 alin. (10) din O.G nr. 137/2000, pârâtul poate aplica sancțiuni în caz de nerespectare a termenului recomandat de 6 luni.

Consideră că în mod eronat instanța a respins acțiunea, fără a ține cont de motivele pentru care a considerat că termenul de 6 luni este mult prea scurt, având în vedere că Legea nr. 98/2016 prevede anumite termene și anumiți pași ce trebuie parcurși în vederea achiziționării și atribuirii unor contracte de achiziție publică, termene ce diferă în funcție de tipul de procedură ales în vederea realizării obiectivului.

De asemenea, Legea nr. 247/2006 privind finanțele publice stabilește procedura de elaborare și aprobare a bugetelor Municipiului București și a primăriilor de sector, care presupune respectarea anumitor repere temporale și cum fiecare sector are în administrarea sa un număr mare de străzi și bulevarde, accesibilizarea tuturor trotuarelor din Municipiul București este practic imposibil de realizat într-un termen atât de scurt.

4.1. Intimatul - intervenient A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

4.2. Intimatul - pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, apreciind că argumentele din recurs nu constituie motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ. și nici critici aduse considerentelor hotărârii recurate.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, analizând recursul de față, se constată că recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greșit de către instanța de fond, precum și argumentele în sprijinul acestui punct de vedere.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Instituția Primarului Municipiului București a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 245/12.04.2017 în ceea ce privește recomandarea privind accesibilizarea trotuarelor de pe teritoriul municipiului București în termen de șase luni și a invitării în comisiile de recepție a lucrărilor ce influențează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități de pe lângă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecția Socială a reprezentanților Consiliului Național al Dizabilității din România, respectiv a reprezentanților Organizației Naționale a Persoanelor cu Handicap din România.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție împărtășită și de Înalta Curte. Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, se critică reținerile instanței de fond că termenul de 6 luni stabilit pentru realizarea accesibilizării trotuarelor nu are caracter obligatoriu, ci de recomandare, fără a reține faptul că potrivit art. 2 alin. (10) din O.G nr. 137/2000, pârâtul poate aplica sancțiuni fără a ține cont de motivele pentru care a considerat că termenul de 6 luni este mult prea scurt în raport cu dispozițiile Legii nr. 98/2016, care prevede anumite termene ce trebuie respectate în vederea achiziționării și atribuirii unor contracte de achiziție publică și cu cele ale Legii nr. 247/2006, în ceea ce privește procedura de elaborare și aprobare a bugetului Primăriei Municipiului București și a primăriilor de sector.

Examinând actul supus cenzurii instanței de contencios administrativ, Înalta Curte constată că prin Hotărârea nr. 245/12.04.2017 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că neasigurarea accesibilizării trotuarelor de pe trecerea de pietoni reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) și (4), art. 10 lit. h), art. 15 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 9, 19, 20 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități ratificată de România prin Legea nr. 221/2010 și cu art. 6 lit. e), art. 9 alin. (1) lit. b), art. 62 alin. (1), art. 64 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 448/2006, iar la pct. 5 din hotărâre s-a recomandat Instituției Primarului Municipiului București să accesibilizeze trotuarele în termen de 6 luni pe teritoriul municipiului București, să invite în comisiile de recepție a lucrărilor ce influențează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități de pe lângă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a reprezentanților Consiliului Național al Dizabilității din România, respectiv a reprezentanților Organizației Naționale a Persoanelor cu Handicap din România.

Prin urmare, prin Hotărârea CNCD atacată este exclusă aplicarea unei sancțiuni chiar de către emitentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care, constatând existența unei discriminări, a formulat doar o recomandare cu scopul de a remedia discriminarea constatată.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Conform alin. (3) din cuprinsul aceleiași norme, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.

Astfel, se poate considera discriminare o diferențiere bazată pe un criteriu care atinge un drept.

Conform prevederilor art. 79 din Ordinul nr. 144 din 11 aprilie 2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, emis de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și publicat în Monitorul Oficial nr. 348 din 6 mai 2008 (act administrativ cu caracter normativ), Colegiul director, prin hotărârea adoptată, poate dispune includerea unei recomandări cu caracter de îndrumare, fără forță juridică obligatorie, în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării.

Din interpretarea coroborată a textelor de lege de mai sus nu rezultă în mod automat că recurentul-reclamant va fi sancționat dacă nu îndeplinește recomandarea, aceasta neavând, conform reglementării de la art. 79 din Ordinul nr. 144 din 11 aprilie 2008, forță juridică obligatorie.

În acest sens, prima instanță a reținut în mod corect, referitor la susținerile reclamantei, că termenul de 6 luni stabilit pentru realizarea accesibilizării trotuarelor nu are caracter obligatoriu, ci de recomandare și, prin urmare, fixarea acestuia nu produce nicio vătămare părții.

În consecință, recomandarea emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este una legală, stabilită cu respectarea prevederilor art. 79 din Ordinul C.N.C.D, nr. 144/2008 pentru aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, raportat la dispozițiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Dispozițiile în cauză prevăd posibilitatea legală a emiterii unei recomandări în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării și al tratamentului egal, recomandare care poate să aibă ca destinatari atât persoanele aflate în culpă, cât și pe cele care au rolul unor factori instituționali implicați direct sau indirect în atingerea obiectivului preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării și al tratamentului egal.

Legalitatea în cauză se justifică cu atât mai mult având în vedere lipsa de obligativitate juridică a unei asemenea recomandări, materializarea acesteia producându-se strict în ipoteza manifestării de voință a destinatarilor.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va Respinge recursul declarat de Instituția Primarului Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 4994 din 18 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Instituția Primarului Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 4994 din 18 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2020.