ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5006/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.09.2019, reclamantul UAT Municipiul Târgoviște, în calitate de "conducător și reprezentant" al Parteneriatului dintre Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Răzvad a solicitat suspendarea provizorie a executării actului administrativ reprezentat de DECIZIA NR. 12/03.09.2019 de reziliere a contractului de finanțare nr. x/03.02.2009, comunicată la data de 13 septembrie 2019, cu Notificarea nr. x din 03.09.2019 și înregistrată sub nr. x.

UAT Municipiul Târgoviște a depus precizare/completare a cererii introductive, în sensul că solicită, pe lângă suspendarea provizorie a efectelor deciziei nr. 12/03.09.2019 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și suspendarea Deciziei nr. 14/21.10.2019 emisă de către același pârât, pentru modificarea deciziei nr. 12/03.09.2019 de reziliere a contractului de finanțare nr. x/03.02.2009, notificată prin adresa din 21 octombrie 2019.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 765 din 08 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul UAT MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, așa cum a fost precizată.

Instanța a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 12/03.09.2019 și nr. 14/21.10.2019 emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că niciuna dintre condițiile prevăzute de lege nu este îndeplinită pentru a se dispune suspendarea actelor atacate.

Astfel, recurentul a arătat că instanța de fond a trecut la o analiză detaliată a fondului pricinii, respectiv a cauzelor care au condus la rezilierea contractului, deși dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 presupun numai efectuarea unor cercetări sumare a aparenței dreptului.

Cu privire la reținerea de către instanța de fond a faptului că recurentul-pârât nu a făcut o distinție a culpei (a executanților contractului și a reclamantului), recurentul a arătat că s-a realizat această distincție, întrucât s-a putut sancționa culpa intimatului-reclamant și nu a executanților, întrucât numai acesta este în relații contractuale cu recurentul.

De asemenea, recurentul a arătat că reclamantul a recunoscut situația de fapt care a dus la emiterea deciziei de reziliere, prin solicitarea adresată recurentului de încetare a contractului de finanțare, aspect pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere.

Cu privire la paguba iminentă, recurentul a arătat că decizia de reziliere nu reprezintă titlu executor, astfel încât este exclusă de plano existența vreunui prejudiciu material viitor previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Recurentul a susținut că instanța de fond a depășit limitele procesuale stabilite de intimată prin formularea cererii de chemare în judecată, întrucât a supus cercetării judecătorești aspecte care exced prezentului litigiu.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant UAT Municipiul Târgoviște a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va fi respinsă cererea de suspendare formulată de reclamant, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurentul-reclamant a supus controlului judiciar Deciziile nr. 12/03.09.2019 și nr. 14/21.10.2019 privind rezilierea contractului de finanțare nr. x/03.02.2009 încheiat pentru realizarea proiectului SMIS 1098 "Modernizarea și reabilitarea drumului de centură a Municipiului Târgoviște", cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a admis cererea reclamantului, reținând faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actelor atacate.

Instanța de fond a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, reținând că este conturată o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, având în vedere faptul că, deși pârâta enumeră în decizia nr. 12/03.09.2019 activitățile și impedimentele rezolvate de reclamant pentru utilizarea finanțării, totuși în aceeași motivare se reproșează un stadiu de execuție a lucrărilor pentru finalizarea obiectivului-etapa a-II-a- de aprox. 16%, iar valoric de 13,77% prezentând o întârziere de 65,45% față de programul de execuție revizuit.

Instanța de fond reține că deși autoritatea contractantă admite că reclamantul a reușit lansarea procedurii de achiziție publică, a evaluat ofertele, a pus în aplicare deciziile CNSC, a anulat procedura de achiziție publică, a evaluat ofertele tehnice și financiare, a întocmit raportul procedurii, a încheiat contractul de finanțare, acesta a semnat contractul de lucrări nr. x/09.06.2015 cu un terț executant, contract reziliat la 21.11.2015, iar noul contract de lucrări a fost semnat la 08.06.2017 cu un nou executant. A reținut instanța că pârâtul a concluzionat că stadiul minimal de 16% din executarea lucrărilor este imputabilă reclamantului, fără ca pârâtul să facă o distincție între culpa executanților din contractele semnate și culpa reclamantului în implementarea contractului de finanțare.

Reține instanța de fond că motivarea din cadrul deciziei pârâtului de reziliere în sensul că "stadiul de execuție a lucrărilor a rămas la 40%" este contradictorie cu cea imediat subsecventă conform ultimului raport de progres din 04.10.2018, care atestă finalizarea obiectivului de aprox. 16%, cu o întârziere de 65,45%. Un alt aspect reținut de instanța de fond a vizat faptul că raportul de progres pe care se bazează decizia de reziliere nu prezintă modul de obținere a măsurătorilor și criteriile utilizate. Nu a rezultat opinia unui expert cu privire la stadiul efectiv de realizare a lucrărilor sau a unui inginer de șantier desemnat de comun acord de către părțile contractante.

Instanța de fond a reținut îndeplinită și condiția pagubei iminente, întrucât prin stabilirea în sarcina beneficiarului a obligației restituirii tuturor sumelor plătite de MDRAP nu se ține cont de lucrările efectiv și corect executate, reclamantul rămânând în pierdere iminentă, viitoare și previzibilă cu aceste cheltuieli corect efectuate, iar, pe de altă parte, s-ar putea discuta perturbarea previzibilă gravă a accesului public la drumul de centură al Municipiului Târgoviște. Dacă se reziliază contractul de finanțare, drumul rămâne în stadiul prezent, executat parțial și se amână realizarea sa până după semnarea unui nou contract de finanțare și a noi contracte de achiziție publică de lucrări.

Criticile recurentului vizează neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte va primi criticile formulate de recurent, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere argumentele ce urmează.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a dat o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cazul bine justificat, din analiza sumară a actelor atacate, rezultă că rezilierea contractului a fost dispusă în temeiul art. 20 alin. (4) din Contractul de finanțare.

Or, din analiza acestor dispoziții contractuale, rezultă că nu este condiționată rezilierea de culpa beneficiarului, ci exclusiv de nerespectarea prevederilor contractuale.

Ca atare, în mod greșit instanța de fond își întemeiază condiția cazului bine justificat pe faptul că pârâtul nu a făcut o distincție între culpa executanților din contractele semnate și culpa reclamantei în implementarea contractului de finanțare.

Înalta Curte reține ca fiind fondate și criticile formulate de recurent referitoare la faptul că instanța de fond a trecut la o analiză detaliată a fondului pricinii, respectiv a cauzelor care au condus la rezilierea contractului.

Aceasta în condițiile în care din analiza considerentelor sentinței rezultă că au fost depășite limitele unei analize sumare a legalității actului.

Având în vedere faptul că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea condiției pagubei iminente, întrucât cele două condiții prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta UAT-Municipiul Târgoviște, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației împotriva sentinței civile nr. 765 din 08 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta UAT-Municipiul Târgoviște, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2020.