ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2016

Decizia nr. 2475/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice suspendarea executării Deciziei nr. 169 din 9 septembrie 2013 emisă de pârât și a Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. 53205/3 iulie 2013 emis de M.D.R.A.P.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din data de 10 septembrie 2014 a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în parte, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 169/2013 și a Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare nr. 53205/2013, până la soluționarea pe fond a cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, instituită de dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, instanța a considerat că aceasta este îndeplinită în cauză, pe considerentul că actul - procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare - ce a stat la baza emiterii acestuia a fost anulat prin Sentința nr. 3830 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2/2012.

În opinia recurentei, cu prilejul soluționării cererii de suspendare a executării unui act administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, motivat de faptul că în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Cu alte cuvinte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anularea actului administrativ.

Referitor la existența pagubei iminente, apreciază recurenta că măsura suspendării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina intimatei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Susține recurenta că această condiție nu este îndeplinită în speță, pentru că nu poate fi reținut un risc real de perturbare a activității acesteia prin plata creanței.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 24 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 169/2013 și a Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare nr. 53205/2013, până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin încheierea ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 169/2013 și a Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare nr. 53205/2013, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 2504 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște și s-a dispus anularea Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare nr. 53205/2013.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea deciziei atacate aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

În fine, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct 6 sau 8 din același Cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Încheierii de ședință din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN