ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4999/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2018 la Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 11631/OI/21.05.2018 și a Scrisorii de răspuns contestatar nr. 71964/26.06.2018.

Prin sentința nr. 68/2019 din data de 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

I. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, ca nefondată.

II. a respins excepția invocată de reclamantă privind anularea Deciziei 11631/OI/21.05.2018 pentru neîndeplinirea condițiilor de formă a unui act administrativ, ca nefondată.

III. a admis acțiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Pentru Dezvoltare Regională Nord-Est și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional.

A anulat Decizia nr. 11631/OI/21.05.2018 și Scrisoarea de răspuns către contestatar nr. 71964/26.06.2018.

A obligat pârâții să plătească reclamantei 1.190 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 68/2019 din data de 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional și Agenția Pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.

3.1. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale șl Administrației Publice (MDRAP) a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate și în urma rejudecării, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., teza finală, având în vedere următoarele motive:

În prealabil, a reiterat împrejurările de fapt, potrivit cărora, în data de 04.05.2017 a fost primită și înregistrată Cererea de finanțare formulată de intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. privind implementarea proiectului cu titlul "Consolidarea poziției pe piața IMM-urilor pentru S.C. A. S.R.L. prin extindere, supraetajare, modernizare și achiziție de echipamente", care a parcurs etapa de verificare a conformității administrative și eligibilității, etapa de evaluare tehnică și financiară și etapa precontractuală.

În urma verificării tuturor documentelor transmise în etapa de contractare, prin Scrisoarea de respingere a cererii de finanțare nr. x/21.05.2018, aplicația intimatei reclamante a fost respinsă întrucât aceasta nu îndeplinea condiția de eligibilitate prevăzută de pct. 7 din secțiunea 3.2 din Ghidul Solicitantului, mai exact "Conform extrasului de carte funciară nr. x 23.03.2018, este menționată notarea în Cartea Funciară a existenței pe rolul Tribunalului Neamț, a dosarului nr. x/2016, având ca obiect anulare transfer patrimonial, la cererea reclamantului-creditor A.J.F.P. Neamț, în contradictoriu cu pârâtul-debitor B. S.R.L. și cu pârâtul terț C.. Imobilul, care reprezintă locul de implementare al proiectului, formează obiect de litigiu pe rolul instanței până la soluționarea irevocabilă a cauzei în calea de atac astfel neîndeplinind criteriul de eligibilitate, conform prevederilor din Ghidul Specific:

"Solicitantul deține unul din următoarele drepturi asupra imobilului (teren și/sau clădiri), la momentul depunerii cererii de finanțare și pe perioada de evaluare, selecție și contractare: - imobilul (teren și/sau clădiri) nu face obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate în curs de soluționare la instanțele judecătorești".

Inițial, intimata reclamantă a anexat cererii de finanțare extrasul de care funciară nr. x, ulterior depunând și extrasul de carte funciară actualizat de unde rezulta faptul că asupra terenului propus ca loc de implementare al proiectului exista pe rolul Tribunalului Neamț, dosarul nr. x/2016, având ca obiect anulare transfer patrimonial la cererea reclamantului - creditor AJFP Neamț, în contradictoriu cu pârâtul debitor B. S.R.L. și cu pârâtul terț C..

Deși intimata reclamantă a prezentat certificatul de grefă care atesta că dosarul mai sus menționat a fost soluționat pe fond prin respingerea ca prescrisă a respectivei acțiuni, acest argument nu a fost reținut ca viabil întrucât sentința instanței de fond nu era nici executorie de drept și nici nu rămăsese definitivă, sens în care, la data soluționării contestației administrative, situația juridică a terenului era aceeași.

Prin sentința recurată s-a admis acțiunea intimatei reclamante, reținându-se în esență, următoarele:

- dosarul nr. x/2016 care atesta că terenul respectiv era în litigiu, a fost soluționat pe fond de Tribunalul Neamț la data de 26.04.2018 prin respingerea acțiunii ca prescrisă, hotărâre ce a fost menținută si de către Curtea de Apel Bacău, în recurs, prin pronunțarea deciziei civile nr. 304/13.09.2018;

- trebuie reținut că în Ghidul Solicitantului nu există nicio prevedere care să interzică acordarea unui termen rezonabil pentru a se prezenta de către solicitant înscrisurile necesare; -în raport de soluția instanțelor, exista un motiv temeinic pentru amânarea soluționării cererii intimate reclamante;

-respingerea cererii de finanțare ar însemna supunerea reclamantei intimate la o "sancțiune, pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o și anume conivența la un transfer fraudulos privind imobilul iar în prezent, situația de fapt și cea juridică reținută nu mai există.

Sentința recurată este nelegală și dată cu greșita interpretare a prevederilor Ghidului Solicitantului, devenind aplicabil motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

Potrivit pct. 7 al Secțiunii 3.2 "Eligibilitatea solicitantului" din Ghidul Solicitantului, fiecare solicitant era obligat să facă dovada că imobilul/terenul pe care urma să deruleze investiția, nu face obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate în curs de soluționare la instanțele judecătorești.

În aceste condiții, având în vedere că hotărârea de mai sus nu era nici executorie de drept si nici nu rămăsese definitiva (sens în care, la data soluționării contestației administrative, nu producea efecte juridice), instituția a reținut în mod temeinic și legal că imobilul aferent proiectului face obiectul unui litigiu "aflat în curs de soluționare la instanțele judecătorești" (în speță Curtea de Apel Bacău), aspect care conducea la neîndeplinirea criteriului de eligibilitate prevăzut de secțiunea 3.2 pct. 7 lit. c) din Ghidul specific.

Este lipsit de relevanță faptul că litigiul a fost soluționat definitiv în favoarea intimatei reclamantei, întrucât îndeplinirea condiției de eligibilitate se confirmă la data verificării conformității administrative și eligibilității proiectului iar la acel moment documentația și situația juridică indica faptul că terenul se afla în litigiu.

Reținerea instanței de fond că trebuia acordat un termen rezonabil pentru depunerea relațiilor necesare este nelegală, întrucât, pe de o parte, condiția de eligibilitate se verifică în raport de data verificării cererii de finanțare iar pe de altă parte, în condițiile în care s-ar accepta derogări legate de acest indicator nu s-ar mai asigura principiul tratamentului egal în procesul de evaluare și selecție, ceilalți solicitanți care îndeplinesc condiția, fiind vădit defavorizați.

Pârâta, ca Autoritate de Management stabilește anumite criterii de eligibilitate care să asigure că proiectele selectate sunt fezabile, îndeplinesc un anumit grad de maturitate iar beneficiarul are capacitatea administrativă, financiara si operațională pentru îndeplinirea respectivelor condiții înainte de aprobarea operațiunii.

În speță, s-a stabilit, printre altele, acest criteriu de eligibilitate care era obligatoriu de îndeplinit la data verificării cererii. Ghidul Solicitantului nu prevede posibilitatea suspendării verificării aplicației, mai ales ca în speță era vorba de un termen nedeterminat (data soluționării recursului) și viza o situație incerta, respectiv dacă instanța de recurs ar fi menținut sau nu soluția instanței de fond.

Faptul că la acest moment litigiul a fost soluționat definitiv, situație în care s-ar putea radia sarcinile din extrasul de carte funciară, nu reprezintă o împrejurare de natură să conducă la concluzia că respectivul criteriu de eligibilitate a fost îndeplinit, ci doar îndreptățește intimata reclamantă să participe la următorul apel de proiecte ce va avea loc pentru această axă prioritară.

De asemenea, contrar reținerilor instanței de fond, dispoziția menționată în Ghidul Specific nu face diferențiere în ceea ce privește situațiile în care solicitantul are sau nu calitatea de parte în litigiul având ca obiect anularea transferului patrimonial al imobilului respectiv. Singura condiție pe care o instituie prevederea Ghidului este doar aceea ca imobilul în discuție să nu formeze obiectul unui litigiu aflat în curs de soluționare la instanțele judecătorești. În concluzie, prin respingerea cererii de finanțare ca urmare a neîndeplinirii respectivei condiții nu rezultă supunerea reclamantei intimate la o "sancțiune, pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o și anume conivența la un transfer fraudulos privind imobilul, întrucât era obligația acesteia de a asigura ca loc de implementare al proiectului un imobil liber de orice sarcină.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursui formulat.

3.1. Pârâta Agenția Pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, prin recursul formulat, a solicitat, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., casarea în parte a sentinței atacate atât sub aspectul soluției de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive cat si a soluției de admitere a acțiunii, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Cu privire la excepția privind lipsa calității sale procesual pasive a arătat că Direcția Organism Intermediar POR avea calitatea de emitent a Scrisorii nr. 11631/01/21.05.2018, prin care s-a transmis petentei rezultatul verificării conformității administrative si a eligibilității documentelor ce s-au regăsit în cererea de finanțare, însă, a acționat în calitate de Organism Intermediar, in virtutea unor atribuții delegate de către Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional (AM POR), privind procedurile anterioare admiterii unei cereri de finanțare, conform Acordului-cadru de delegare a atribuțiilor privind implementarea Programului Operațional Regional 2014 - 2020 - Capitolul VI - Atribuții delegate Ol POR de către AM POR, art. 15, alin. 11I. Evaluarea, selecția si contractarea operațiunilor/proiectelor.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15, alin. (5) din același Acord - cadru, AM POR păstrează in integralitate următoarele atribuții: II. Evaluarea, selecția si contractarea operațiunilor/proiectelor 1. Elaborarea criteriilor de eligibilitate si selecție, cu informarea si consultarea Ol POR, precum si transmiterea acestora spre aprobare Comitetului de Monitorizare POR; 2. Stabilirea calendarului orientativ de lansare a apelurilor de proiect si transmiterea acestuia spre informare si consultare Ol POR; 3. Elaborarea, actualizarea si aprobarea ghidului general si a ghidurilor specifice apelurilor de proiecte, precum si a procedurilor aferente procesului de evaluare, selecție si contractare, cu informarea si consultarea Ol POR; 4. Aprobarea acordării finanțării proiectelor in urma procesului de verificare si aprobarea interna a documentațiilor de contractare transmise de Ol POR.

În acest context procedural, rezultă că toate documentele emise de către Direcția OI POR constituie acte administrative preparatorii, emise in etapa precontractuală, neavând aptitudinea de a produce efecte juridice prin ele însele, deoarece revine in atribuția exclusivă a AM POR din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice "Aprobarea acordării finanțării proiectelor, in urma procesului de verificare și aprobarea internă a documentațiilor de contractare transmise de OI".

Mai mult decât atât, astfel cum reclamanta a luat cunoștință și din finalul Scrisorii nr. 11631/01/21.05.2018, un solicitant de finanțare nerambursabilă care se consideră nedreptățit de rezultatele procesului de evaluare și selecție și contractare, poate formula, în scris, o singură contestație, care va fi trimisă spre soluționare AM POR/MDRAP și în copie la OI. Contestațiile se trimit prin poștă, cu confirmare de primire, sau se depun direct la registratura Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în atenția șefului AM POR. O copie a respectivei contestații va fi transmisă spre informare de către contestatar și Organismului Intermediar unde a fost depusă cererea de finanțare și unde s-a desfășurat procesul de evaluare.

Prin considerentele sentinței în mod greșit se apreciază că, deși a acționat în virtutea unor atribuții delegate, aceasta nu poate determina schimbarea naturii juridice a actului pe care l-a emis, respectiv Scrisoarea de respingere a cererii de finanțare nr. x/21.05.2018. Această motivare contrazice în mod flagrant dispoziția legală invocată chiar în motivația sentinței în paragraful imediat anterior (pag. 4, paragr. 1 din consideratele sentinței), constând în prevederea art. 2, pct. 18 din Regulamentul UE nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului - regulament la care se face trimitere prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene perioada de programare 2014-2020 - prin care este definit termenul de "organism intermediar" ca fiind: "organism public sau privat care acționează sub responsabilitatea unei autorități de management sau de certificare sau care îndeplinește sarcina în numele unei astfel de autorități în raport cu operațiunile implementate de beneficiari".

Rezultă evident că natura juridică a entității "organism intermediar", care acționează sub responsabilitatea/autoritatea unei autorități de management și îndeplinește sarcina în numele unei astfel de autorități, - deci nu în numele și sub autoritatea ADR Nord-Est - atunci când acționează în proceduri de evaluare în vederea aprobării acordării finanțării proiectelor, este pe deplin concordantă cu natura juridică a atribuțiilor care îi revin, respectiv aceea de atribuții delegate. În consecință, documentele emise de către un "organism intermediar" nu pot avea decât natura juridică a unor acte preparatorii și nu a unor acte administrative primare, cum reține instanța de fond. În aceste condiții, nu are nicio relevanță dacă dreptul de contestație al reclamantei/solicitant este considerat recurs grațios sau cale administrativ/jurisdicțională de atac.

II. In subsidiar, asupra fondului litigios al cauzei, consideră hotărârea recurată ca fiind nelegală, în sensul dispozițiilor art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

"imobilul (teren si/sau clădiri) nu face obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate in curs de soluționare la instanțele judecătorești", arătă că, în pofida tuturor susținerilor patentei, la momentul demarării etapei precontractuale (Scrisoarea nr. 5303/OI/15.03.2018), în cartea funciară a imobilului considerat a fi locul de implementare a proiectului, exista notat litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Neamț. În consecință, astfel cum în mod corect a fost reținut și în cadrul Scrisorii răspuns contestatar nr. 71964/26.06.2018, locul implementării proiectului face obiectul unui litigiu având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, litigiu aflat in curs de soluționare la instanțele judecătorești.

În acest context, apar ca fiind nerelevante susținerile petentei privitoare la soluționarea litigiului de către Tribunalul Neamț la data de 26.04.2018, precum și cele referitoare la transmiterea unui "certificat de soluție", întrucât prin această acțiune nu s-a demonstrat îndeplinirea criteriului de strictă interpretare din Ghid referitor la inexistenta litigiilor înscrise in CF a imobilului ce face obiectul locului de implementare al proiectului.

Cu alte cuvinte, trebuie avut în vedere faptul că, în primul rând, dosarul nr. x/2017 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 222/F/26.04.2018, fiind respinsă acțiunea formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț ca fiind prescrisă, însă apelul promovat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a fost soluționat de către Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 304/13.09.2018.

În al doilea rând, pârâta - prin organism intermediar - nu a avut posibilitatea procedurală de a lua în considerare certificatul de grefă privind soluția instanței de fond prezentat de reclamantă ca răspuns la solicitarea de clarificări înregistrată cu nr. x/01/12.04.2018, deoarece acest document nu putea atesta o soluție definitivă în cadrul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Neamț. Prin urmare, a rămas neschimbată și situația juridică menționată în acel moment în cartea funciara a imobilului, respectiv notarea cu privire la litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2017

Astfel, raportat la momentul soluționării contestației administrative prin emiterea Deciziei MDRAP nr. 71964/26.06.2018, în mod corect s-a reținut faptul că, în cadrul etapei precontractare, locul implementării proiectului făcea obiectul unui litigiu având ca obiect însuși dreptul invocate de solicitant pentru realizarea proiectului asupra imobilului respectiv, litigiu care nu era încă soluționat definitiv.

Este netemeinică motivarea instanței de fond prin care aceasta reține că în Ghidul solicitantului nu există nicio prevedere care să interzică acordarea unui termen rezonabil pentru a se prezenta de către solicitant înscrisurile necesare, temei în considerarea căruia instanța a înlăturat susținerile în sensul că certificatul de soluție emis de Tribunalul Neamț nu putea fi luat în considerare, deoarece atesta doar pronunțarea unei soluții care nu era definitivă, fiind supusă căii de atac a apelului.

În consecință, nu poate fi vorba de posibilitatea procedurală a acordării unui termen rezonabil în favoarea solicitantului pentru a se fi așteptat soluționarea definitivă în calea de atac a dosarului nr. x/2017, astfel cum în mod nelegal motivează instanța de fond, iar dacă s-ar invoca faptul că Manualul intern de procedură nu poate fi opozabil solicitantului/reclamant, arată că procedura de evaluare, selecție și contractare este unică și obligatorie fiind emisă în baza Acordului-cadru privind procedurile anterioare admiterii unei cereri de finanțare, de delegare a atribuțiilor privind implementarea Programului Operațional Regional 2014 - 2020, anterior menționat.

De asemenea, în privința celorlalți solicitanți aflați în procedura de evaluare, s-ar fi încălcat principiile prevăzute de art. 3, alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 actualizată, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, respectiv: "în activitatea de selecție și aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația utilizării de reguli și proceduri care să asigure respectarea următoarelor principii: b)respectarea principiilor de liberă concurență și de tratament egal și nediscriminatoriu"

În speță, a emis solicitare de clarificări asupra acestui aspect înregistrată cu nr. x/01/12.04.2018, respectiv: "Conform extrasului de carte funciara actualizat nr. 14974/23.03.2018 este menționată notarea în Cartea Funciara a existenței pe rolul Tribunalului Neamț a dosarului nr. x/2017, având ca obiect anulare transfer patrimonial, la cererea reclamantului/creditor A.J.F.P. Neamț, în contradictoriu cu pârâtul-debitor B. S.R.L. și cu pârâtul terț C.. Astfel, transmiteți motivele acestei acțiuni, măsurile întreprinse, precum si stadiul actual al procesului".

Astfel, având în vedere că, potrivit certificatului de grefă, sentința civilă nr. 222/F/26.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 nu era definitivă (sens în care la data emiterii Deciziei nr. 11631/01/21.05.2018 și a Scrisorii de răspuns contestatar nr. 71964/26.06.2018 ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ promovată în cauză, hotărârea respectivă nu producea efecte juridice de natură să determine radierea notării de litigiu din Cartea Funciară), în mod temeinic și legal s-a reținut în procedura de evaluare a cererii de finanțare și în cadrul soluționării contestației administrative de către AM POR că imobilul aferent proiectului face obiectul unui litigiu aflat în curs de soluționare la instanțele judecătorești.

Este lipsit de relevanță și faptul că acest litigiu a fost soluționat definitiv în favoarea reclamantei/solicitant (prin menținerea în calea de atac a apelului a soluției instanței de fond de respingere ca fiind prescrisă a acțiunii A.J.F.P. Neamț de anulare a transferului patrimonial având ca obiect terenul afectat implementării proiectului), deoarece pronunțarea deciziei civile nr. 304/din 13.09.2018 a Curții de Apel Bacău a intervenit ulterior, la aproximativ 3 luni de la data emiterii Deciziei MDRAP nr. 71964/26.06.2018, și nu putea acoperi retroactiv neîndeplinirea criteriului de eligibilitate potrivit secțiunii 3.2- "Eligibilitatea solicitantului", pct. 7 - " Locul de implementare a proiectului" din Ghidul solicitantului-" Condiții specifice de accesare a fondurilor".

În aceste condiții, criteriul de eligibilitate enunțat interzice ca dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului destinat implementării proiectului să fie afectat de modalități, respectiv să aibă caracter rezolubil în condițiile prevăzute de art. 1401 noul C. civ., conform căruia condiția este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determină desființarea obligației, iar în cauză condiția rezolutorie este determinată tocmai de existența litigiului notat în Cartea funciară a imobilului.

În concluzie, solicită Înaltei Curți să constate că sentința atacată este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material ale C. civ. și ale Ghidului solicitantului mai sus enunțate, conform cazului de casare prevăzut în mod expres prin dispozițiile art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

4.1. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care invocă excepția nulității recursurilor întrucât au reiterat în integralitate conținutul întâmpinării depuse la Curtea de Apel și în subsidiar respingerea acestora, ca nefondate.

Cu privire la excepția nulității recursului arată că recurenta nu a precizat si nu a dezvoltat motivele de nelegalitate pe care îsi întemeiază recursul, ci doar reiterează in integralitate conținutul întâmpinării depuse la Curtea de Apel Bacău,

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Reiterează starea de fapt confor căreia la data de 4.05.2017 a depus cererea de finanțare înregistrata sub nr. x/2016/2/2.1/A/1/645/4.05.2017, x, cerere ce i-a fost aprobată, in urma acesteia urmând sa depună toate documentele necesare solicitate.

Proiectul a fost acceptat in etapa CAE -etapa administrativa si eligibilitate, a fost acceptat si in etapa ETF -etapa de evaluare tehnica si financiară si a fost demarată etapa precontractuala, urmând a fi semnat doar contractul de finanțare.

La momentul demarării întregii proceduri a fost necesar un extras de carte funciara din care era mai mult decât evident ca imobilul implicat in proiect era liber de orice sarcini si nu era nici un litigiu înscris in Cartea Funciara- anexez extrasul din 12.09.2017.

A depus toată documentația solicitata si in etapa precontractuala, însă pe parcursul acestei proceduri a fost înregistrat in cartea funciara existența unui litigiu pe rolul Tribunalului Neamț, si anume dosarul nr. x l/103/2017/a2, având ca obiect anulare transfer patrimonial, așa cum rezultă din extrasul de carte funciara din x/2018.

Acest dosar a fost soluționat de către Tribunalul Neamț la data de 26.04.2018, acțiunea fiind respinsă ca prescrisă, sens în care s-a depus la ADR Nord Est un certificat de soluție de unde sa rezulte soluția adoptata de către instanța de judecată.

Decizia atacată, prin care a fost menținută soluția de respingere a proiectului este greșită si nelegală din următoarele motive.

S-a respins cererea pe baza prevederii din Ghidul Specific ce stipulează cerința ca imobilul (teren sau clădire) să nu fie în litigiu având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate in curs de soluționare la instanțele judecătorești.

In același Ghid Specific sunt menționate o serie de excepții de la aceasta prevedere, reclamanta încadrându-se la aceste excepții.

In primul rând, a arătat că nu a fost parte în acest dosar, astfel că nu i se putea respinge cererea pentru existenta unui dosar în care nu era parte, cerere ce a fost introdusă cu totala rea-credință de către ANAF. De asemenea a arătat faptul ca acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamț, este prescrisa, fiind introdusa peste termenul de 1 an de zile prevăzut de ari. 118 din Legea 85/2014, în condițiile în care termenul stabilit pentru depunerea raportului prevăzut de art. 97 alin. (1) din Legea 85/2014 era data de 29.11.2016.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 118 din Legea 85/2014, "Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mal târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii, în cazul admiterii acțiunii, părțile vor fi repuse în situația anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise".

Întrucât acțiunea s-a depus la data de 5.12.2017, este evident ca s-a depășit termenul de 1 an de zile, stabilit imperativ de lege.

Mai mult chiar daca ar fi admisa o asemenea acțiune, terțul dobânditor (adică subscrisa) nu ar trebui sa restitui bunul, ci doar valoarea acestuia. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 120 din Legea 85/2014 "Terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat potrivit prevederilor art. 117, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există ori există impedimente de orice natură pentru preluarea acestuia de către debitor, terțul va restitui valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condițiile legii".

Astfel, consideră că ar fi trebuit analizate condițiile efective ale existentei acestui dosar pe rolul Tribunalului Neamț, astfel să fie analizat faptul ca nu este parte in dosar, că nu are nicio cultă în existenta acestui dosar, ca acțiunea introdusa era una prescrisa, și chiar daca ar fi fost admisă Legea insolventei prevedea ca se restituie contravaloarea bunului, nu bunul in integralitatea lui.

Daca nu s-ar tine cont de aceste interpretări ale legii, ci s-ar da eficienta doar interpretării literale, atunci sensul normei juridice interpretate si incidența in cauza ar fi total deturnat. Printr-o astfel de interpretare si prin faptul ca a fost respinsă cererea de finanțare se încalcă dreptul său de a primi suma de bani ce urma sa o primească ca urmare a semnării contractului, adică la un drept de creanță.

Articolul l din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a drepturilor Omului prevede: Protecția proprietății.

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni- nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului International.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că intră în sfera-noțiunii de "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 și drepturile de creanță, asa cum rezultă din toate hotărârile pronunțate de către Curte.

Mențiunea în extrasul de carte funciară a apărut ulterior tuturor etapelor parcurse.

Această înscriere are valoare juridică informativă în conformitate cu Legea 7/1996 și Ordinul nr. 2371/1997, art. 26 din alin. (4) lit. c) din Legea 7/1996 republicată, ca și cele ale art. 44 lit. C) și art. 84 din Ordinul nr. 2371/1997 privind Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară.

4.2. Intimata pârâta Agenția Pentru Dezvoltare Regională Nord -Est, a depus întâmpinare fata de recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice (MDRAP), solicitând instanței de recurs să constatate admisibilitatea acestuia. In același timp, arată că înțelege să achieseze la recursul formulat cu privire la neîndeplinirea de către reclamanta- intimata S.C. A. S.R.L., a criteriului de eligibilitate prevăzut la pct. 7, secțiunea 3.2 " Eligibilitatea solicitantului" din Ghid. Conform criteriului menționat, fiecare solicitant este obligat sa facă dovada ca terenul pe care urmează sa deruleze investiția nu face obiectul unor litigii având ca obiect dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflate in curs de soluționare la instanțele judecătorești". Față de aceste cerințe rezultă legalitatea actelor administrative care formează obiectul acțiunii civile in contencios administrativ formulata de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2020.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse.

Examinând, în prealabil, excepția nulității cererilor de recurs, invocată de intimata reclamantă, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată. Recurenții pârâți au invocat, în drept, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestuia au susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea dispozițiilor din Ghidul solicitantului privitoare la condițiile de eligibilitate stabilite la pct. 7 Secțiunea 3.2- Eligibilitatea solicitantului. Așa fiind, criticile invocate invocate se circumscriu motivului de nelegalitate invocat.

Examinând critica formulată de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, privind lipsa propriei calități procesual pasive, Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe în sensul că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță dacă autoritatea emitentă a actului administrativ contestat acționează în virtutea unor competențe primare sau a competenței delegate, relevantă fiind capacitatea de drept administrativ de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică, precum și faptul că a fost chemat în judecată în calitatea sa de emitent al actului a cărui anulare se cere.

Potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 15/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, acest minister exercită funcțiile autorității de management și îndeplinește atribuțiile aferente acesteia, pentru mai multe programe, între care și Programul operațional regional 2014 - 2020. Pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est îndeplinește, în cadrul aceluiași program operațional, funcția de organism intermediar, în virtutea atribuțiilor delegate de autoritatea de management. Înțelesul termenului de "organism intermediar" este cel prevăzut în art. 2 pct. 18 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului - regulament la care se face trimitere prin art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 - 2020 - respectiv de "organism public sau privat care acționează sub responsabilitatea unei autorități de management sau de certificare sau care îndeplinește sarcini în numele unei astfel de autorități în raport cu operațiunile implementate de beneficiari".

Chiar dacă, potrivit susținerilor pârâtei aceasta exercită doar atribuțiile delegate de AM POR, existența Acordului-cadru de delegare a atribuțiilor privind implementarea Programului operațional regional 2014 - 2020 nu poate determina schimbarea naturii juridice a actului pe care l-a emis și care este contestat de reclamantă, aceea de act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004; scrisoarea de respingere de la finanțare în urma ETF nr. 2701/OI/29.03.2017 are aptitudinea de a produce efecte juridice întrucât este actul primar prin care reclamantei i s-a negat dreptul la obținerea finanțării nerambursabile prin Programul operațional regional.

Pe fondul recursului se reține că recurenta reclamantă a suspus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 11631/OI/21.05.2018 și Scrisoarea de răspuns contestatar nr. 71964/26.06.2018, susținând, în esență, că acestea sunt nelegale întrucât respingerea cererii sale de finanțare s-a făcut cu greșita interpretare a unor prevederi din Ghidul Specific prin care este instituită cerința ca imobilul (teren sau clădire) să nu formeze obiectul unui litigiu ce vizează dreptul invocat de către solicitant pentru realizarea proiectului, aflat in curs de soluționare la instanțele judecătorești. Astfel, nu s-a ținut seama de excepțiile menționate în același Ghid Specific, reclamanta încadrându-se la aceste excepții. Mai mult, reclamanta nu a fost parte în acest dosar, iar cererea a fost introdusă cu totala rea-credință de către ANAF, fiind prescrisă.

Pentru a admite cererea de chemare în judecată, prima instanță a reținut, în esență, că aspectul litigios constă în modul de interpretare a cerințelor privind eligibilitatea solicitantului din Ghidul solicitantului cu referire la locul de implementare a proiectului, cerințe potrivit cărora solicitantul trebuie să dețină unul dintre drepturile expres menționate la lit. c) din pct. 7 al Secțiunii 3.2., și, în plus, imobilul (teren și/sau clădiri) să fie liber de orice sarcini sau interdicții ce afectează implementarea proiectului.

Prima instanță a constatat că măsura respingerii cererii reclamantei, motivat de faptul că din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul este în litigiu, constituie o sancțiune excesivă, cât timp normele din ghid nu exclud posibilitatea acordării unui termen pentru clarificarea situației imobilului, în contextul în care toată documentația solicitată a fost depusă în etapa precontractuală, iar declanșarea unui litigiu pe rolul Tribunalului Neamț (dosar nr. x/2017), având ca obiect anulare transfer patrimonial, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară din x/2018, a fost înregistrată ulterior, acțiunea fiind respinsă ca prescrisă prin sentința nr. 222/F/2016/a2, pronunțată de Tribunalul Neamț, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 304 din 13.09.2018 a Curții de Apel Bacău.

Recurenții pârâți au susținut că reținerea instanței de fond, în sensul că trebuia acordat un termen rezonabil pentru depunerea relațiilor necesare, este nelegală, întrucât, pe de o parte, condiția de eligibilitate se verifică, în raport de data verificării cererii de finanțare, iar pe de altă parte, în condițiile în care s-ar accepta derogări legate de acest indicator nu s-ar mai asigura principiul tratamentului egal în procesul de evaluare și selecție, ceilalți solicitanți care îndeplinesc condiția, fiind vădit defavorizați.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat. Motivarea primei instanțe corespunde cerințelor stabilite prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinde considerentele de fapt și de drept concludente care întemeiază soluția, precum și răspunsul instanței la cererile și apărările formulate de părți.

Examinând criticile subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că într-adevăr, îndeplinirea criteriilor de eligibilitate stabilite prin Ghidul Solicitantului este esențială în vederea asigurării tratamentului egal și a transparenței în evaluarea corectă a cererilor de finanțare. Cu toate acestea, și cu toate că Ghidul nu prevede posibilitatea suspendării verificării aplicației până la soluționarea definitivă a litigiului care există pe rolul instanțelor, nu se poate susține că autoritatea de management este lipsită de orice marjă de apreciere în aplicarea criteriilor de eligibilitate.

Faptul că la momentul evaluării cererii litigiul notat în cartea funciară a fost soluționat în primă instanță prin hotărâre executorie a judecătorului sindic, (art. 46 din Legea nr. 85/2014), hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie (art. 430 alin. (4) C. proc. civ.), având în vedere și faptul că societatea nu era parte în litigiul, ceea ce înseamnă că hotărârea nu era aptă să producă efecte față de patrimoniul său, cu atât mai putin să aducă atingere unui drept tabular, știut fiind de altfel și faptul că notarea litigiului în cartea funciară nu restrânge în niciun fel atributele dreptului de proprietate, cât timp autoritatea a fost informată cu privire la toate aspectele de fapt și de drept ale litigiului, soluționat în mod favorabil reclamantei, ceea ce a și condus la înlăturarea efectelor notării din cartea funciară, constituie aspecte pertinente în evaluarea respectivului criteriu de eligibilitate, confirmând totodată caracterul excesiv al măsurii și validând considerentele reținute de prima instanță.

Așa cum în mod corect a susținut intimata reclamantă, dacă dispoziția normativă ar primi o interpretare exclusiv literală, fără a se ține seama de alte principii juridice, cu o valoarea superioară, atunci sensul normei juridice interpretate ar fi total deturnat de la scopul urmărit de legiuitor. Astfel, respingerea cererii de finanțare formulate de reclamantă, în condițiile concrete ale cauzei, echivalează cu o restrângere a dreptului său de creanță izvorât din contractul de finanațare în virtutea căruia urma să beneficieze de o finanțare nerambursabilă, fiind contrară articolului 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a drepturilor Omului care prevede: Protecția proprietăți, potrivit căruia:

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni- nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră, necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză

Pentru considerentele expuse, apreciind că nu poate reține incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor.

Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, împotriva sentinței nr. 68 din 25 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.