Decizia nr. 5/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 113/2018 a Curții de Apel Bacău

Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. Daan S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE) și cu Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional regional 2014 - 2020, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.10.2017 și a Deciziei nr. 87/11.12.2017, prin care a fost respinsă contestația administrativă.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est față de care a respins acțiunea, pe acest considerent; a admis acțiunea formulată de reclamantul S.C. DAAN S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene; a anulat Decizia nr. 87/11.12.2017 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.10.2017, emise de pârât.

Încheierea de îndreptare a erorii materiale Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale a sentinței civile nr. 113 din data de 29.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, formulată de petenta S.C. DAAN S.R.L., privind acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și cu Agenția pentru Dezvoltarea Regională Nord Est - Organism Intermediar pentru Programul Operațional Regional 2014-2020. Astfel, a dispus îndreptarea erorii materiale din considerentele sentinței civile nr. 113/29.11.2018, în sensul că, în locul considerentelor ce privesc dosarul nr. x/2014, ce au fost redate dintr-o eroare de redactare, se vor insera considerentele corespunzătoare dosarului de față.

Calea de atac exercitată Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației) a declarat recurs împotriva sentinței nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., anularea sentinței recurate, ca fiind nemotivată, având în vedere că în considerentele acesteia se face vorbire despre alte părți și alte situații de fapt și de drept decât cele deduse judecății. Ulterior, respectiv la data de 1 februarie 2019, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației) a declarat recurs împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019, precum și împotriva sentinței civile nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, așa cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea recurată. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurentul a susținut că instanța a încălcat prevederile art. 425 C. proc. civ., arătând că nu a analizat probele care au fost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrală și nu permite exercitarea controlului judiciar. Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019, precum și împotriva sentinței civile nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurentul a criticat sentința recurată, în ceea ce privește concluziile instanței de fond privind posibilitatea și nu certitudinea ca S.C. DAAN S.R.L. și nu S.C. A. S.R.L. să nu nu facă parte din categoria întreprinderilor legate, la depășirea numărului maxim de angajați prevăzuți de lege pentru categoria microintreprinderior.

Apărările formulate în recurs 5.1. Intimata-reclamantă S.C. Daan S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă. 5.2. Intimata-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est a achiesat la recursul declarat de recurenta-pârâtă.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: 7.1. Situația de fapt Reclamanta S.C. DAAN S.R.L. s-a adresat la data de 09.05.2018, instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău, solicitând, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE) și Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional regional 2014 - 2020, efectuarea unui control de legalitate asupra actului administrativ Procesul-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.10.2017 și a Deciziei nr. 87/11.12.2017, prin care a fost respinsă contestația administrativă, solicitând anularea acestora. Actul administrativ contestat a fost încheiat urmare a verificării suspiciunii de neregulă ce a vizat aspectele menționate în sesizarea Serviciului nereguli și monitorizare audit nr.x/30.05.2017, precum și aspectele menționate în sesizarea Unității Gestionare Nereguli Fonduri Europene nr.x/30.05.2017, în ceea ce privește încheierea contractului de finanțare nr. x/30.06.2014 Cod SMIS 52559, având ca obiect "Dotare Clinică Medicală" în cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013 Axa prioritară 4 "Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local" Domeniul major de intervenție 4.3 "Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor". Prin adresa nr. x/06.04.2017, înregistrată la ADR NE cu nr. x/06.04.2017, administratorii S.C. DAAN S.R.L., B. și C. au solicitat acordul pentru fuziunea prin absorbție a S.C. A. S.R.L. de către S.C. DAAN S.R.L., solicitare care a condus la efectuarea de verificări din partea autorității pârâte, care au vizat încadrarea societății reclamante în categoria microîntreprinderilor la momentul obținerii finanțării și menținerea acestei încadrări pe perioada asumată prin contract. Prin Procesul-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.10.2017 s-a stabilit, în urma verificărilor, că administratorii beneficiarului dețin sau au mai deținut calități și funcții în cadrul altor firme, în perioada 01.01.2011 - 30.06.2014 respectiv: S.C. A. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., care își desfășurau activitatea la adresa Str. x, Nr. 19, Bacău și dețineau coduri CAEN comune, autorizate în aceste locații, respectiv: 8610 - Activități de asistență spitalicească, 8622 - Activități de asistență medicală specializată, 8621 - Activități de asistență medicală generală, 8690 - Alte activități referitoare la sănătatea umană, societatea reclamantă având cod CAEN principal 8622 - Activități de asistență medicală specializată. În urma analizei informațiilor extinse furnizate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului prin adresa nr. x/14.04.2017, înregistrată la ADR Nord-Est cu nr. x/27.04.2017, s-a constatat că asociații/administratorii beneficiarului dețin/au mai deținut calități și funcții și în cadrul altor firme în perioada 01.01.2011 -30.06.2014, perioadă în care, conform Ghidului solicitantului, aplicantul trebuia să își mențină condițiile referitoare la statutul de micro - întreprindere, unul din criteriile de eligibilitate fiind ca solicitantul să fie societate comercială care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, entități care au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2.000.000 euro, echivalentul în RON, așa cum rezultă din Legea 346/2004. Analizând relația dintre societatea reclamantă și S.C. A. S.R.L., organul de control a constatat că, în raport de actele suplimentare și de informațiile prezentate de beneficiar în actele depuse odată cu cererea de finanțare, există indicii că cele două firme ar fi putut fi legate la data depunerii cererii de finanțare, în raport de dispozițiile art. 4 4 alin. (4) din Legea 346/2004. Pornind de la această premisă, pârâtul a verificat încadrarea reclamantei în categoria microîntreprinderilor, din perspectiva condițiilor impuse de Ghidul solicitantului și a stabilit că, în urma cumulării datelor celor două firme legate, rezultă că numărul de salariați este 10, ceea ce conduce la încadrarea reclamantei în categoria întreprinderilor mici. Împotriva procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.10.2017 reclamanta a formulat contestație administrativă, respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 87/11.12.2017, emisă de pârâtă. Instanța de fond a constatat că, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborat cu art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004, se impune admiterea acțiunii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE), dispunând anularea Procesul-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.10.2017 și Decizia nr. 87/11.12.2017. 7.2 Analiza motivelor de casare În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) împotriva sentinței nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea sentinței, ca fiind nemotivată, pentru motivul că în considerentele acesteia se face vorbire despre alte părți și alte situații de fapt și de drept decât cele deduse judecății, Înalta Curte îl apreciază ca fiind rămas fără obiect, întrucât prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus îndreptarea erorii materiale din considerentele sentinței civile nr. 113/29.11.2018, în sensul că, în locul considerentelor ce privesc dosarul nr. x/2014, ce au fost redate dintr-o eroare de redactare, s-au inserat considerentele corespunzătoare dosarului de față. Prin urmare, în condițiile în care criticile invocate de recurentă cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond privesc de fapt încheierea din Camera de Consiliu de la data de 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar motivarea hotărârii se regăsește în considerentele acestei încheieri, iar ulterior, la data de 1 februarie 2019, pârâtul a declarat recurs atât împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019, cât și împotriva sentinței civile nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, așa cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea recurată, recursul declarat inițial la data de 14.01.2019 împotriva sentinței civile nr. 113/29.11.2018 a rămas fără obiect. În ceea ce privește recursul declarat la data de 01 februarie 2019, de pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019, precum și împotriva sentinței civile nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, așa cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea recurată, instanța de recurs se va pronunța cu precădere, având în vedere dispozițiile art. 489 raportat la art. 248 din C. proc. civ., asupra excepției nulității recursului declarat împotriva încheierii din data de 08.01.2019. Înalta Curte va respinge această excepție, constatând că prin încheierea recurată se îndreaptă eroarea materială strecurată în sentință în sensul atașării unor considerente străine de pricină, de la un alt dosar, cuprinzând considerentele corespunzătoare acestei sentințe, iar prin recursul declarat se critică atât încheierea de îndreptare cât și sentința recurată, criticile fiind comune. În ceea ce privește motivele invocate, se că prin recursul declarat recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., iar criticile conținute în memoriul de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de aceste dispoziții legale. Referitor la criticile pe fond, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat constatarea pârâtului că S.C. Daan S.R.L. și S.C. A. S.R.L. ar putea fi firme legate la data depunerii cererii de finanțare, prin raportare la art. 4 4 alin. (4) din Legea 346/2004, potrivit cărora: "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.". Conform dispozițiilor art. 4 4 alin. (1) din lege, la care face trimitere prevederea de la alin. (4), "(1) întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective. Instanța de fond a reținut că, dacă în ceea ce privește acționarii și administratorii celor două firme situația este evidentă, aceștia fiind comuni, în ceea ce privește desfășurarea activității pe aceeași piață, pârâtul a stabilit în mod greșit că această condiție ar fi incidentă, întrucât, chiar dacă ambele societăți prestează servicii în zona medicală, reclamanta realizează intervenții de chirurgie estetică, fiind plătitoare de TVA, iar S.C. A. S.R.L. realizează servicii de chirurgie reparatorie, fiind scutită de plata TVA, astfel că serviciile nu sunt identice, interschimbabile sau substituibile, nu erau situate în amonte sau în aval unele față de celelalte, datorită caracteristicilor, prețurilor și utilizatorilor cărora le erau destinate. Recurenta, pornind de la evidența faptului că asociații/administratorii intimatei au mai deținut calități și funcții și în S.C. A. S.R.L., în ceea ce privește chestiunea activității prestate de către cele două entități pe "aceeași piață relevantă sau piețe adiacente", a solicitat instanței de recurs sa constate faptul că, potrivit informațiilor furnizate de către ONRC, ambele societăți au același cod CAEN 8622 - Activități de Asistență Medicală Specializată. Ca principiu, Înalta Curte reține că nu se poate stabili o identitate între desfășurarea unei activități sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente și Codul CAEN, care definește activitatea principală, cu caracter general, "activități de asistență medicală specializată", nefiind un criteriu de analiză suficient, existând posibilitatea desfășurării de activitate medicală specializată în domenii diferite, pe piețe diferite. Pe de altă parte, chiar dacă cele două societăți sunt considerate partenere sau legate, deși autoritatea pârâtă nu a reținut în mod cert acest lucru ci că ar putea fi considerată, în cadrul unei interpretări extinse a noțiunii de piață relevantă sau adiacentă, luând în considerare totuși că, intervențiile de chirurgie estetică efectuate de reclamantă, se află într-o zonă adiacentă serviciilor de chirurgie reparatorie, prestate de S.C. A. S.R.L., în mod corect a interpretat prima instanță prevederile cap. II.1. "Criterii de eligibilitate" din Ghidul Solicitantului, apreciind că, condițiile impuse solicitanților de finanțări nerambursabile nu interzic accesul la finanțare al unor întreprinderi legate, ci într-o astfel de situație se stabilește doar că datele vor fi avute în vedere cumulat pentru firmele partenere sau legate. Potrivit condițiilor de eligibilitate din Ghid: solicitantul este societate comercială sau societate cooperativă, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor; sucursalele, agențiile, reprezentanțele sau alte unități fără personalitate juridică nu sunt eligibile; solicitantul de finanțare va completa și anexa la cererea de finanțare Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM conform Legii nr. 346/2004-Anexa 1.5. Recomandăm o atenție sporită aplicării corecte a prevederilor Legii 346/2004, în special în ceea ce privește identificarea întreprinderilor partenere sau legate cu întreprinderea solicitantă. Încadrarea datelor solicitantului (a numărului mediu anual de salariați și a cifrei de afaceri anuale nete/activelor totale) în pragurile prevăzute pentru microîntreprinderi se verifică abia după luarea în calcul a datelor aferente întreprinderilor partenere și legate, identificate conform legii. Prin procesul-verbal de constatare contestat s-a stabilit că în perioada 01.01.2011 -30.06.2014, conform Ghidului Solicitantului, aplicantul trebuia să își mențină condițiile referitoare la statutul de micro - întreprindere, unul din criteriile de eligibilitate fiind ca solicitantul să fie societate comercială care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, entități care au până la 9 salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 2.000.000 euro, echivalentul în RON, așa cum rezultă din Legea 346/2004. Analizând relația dintre societatea reclamantă și S.C. A. S.R.L., organul de control a constatat că, în raport de actele suplimentare și de informațiile prezentate de beneficiar în actele depuse odată cu cererea de finanțare, există indicii că cele două firme ar fi putut fi legate la data depunerii cererii de finanțare, în raport de dispozițiile art. 4 4 alin. (4) din Legea 346/2004 și pornind de la această premisă, pârâtul a verificat încadrarea reclamantei în categoria microîntreprinderilor, din perspectiva condițiilor impuse de Ghidul solicitantului și a stabilit că, în urma cumulării datelor celor două firme legate, rezultă că numărul de salariați este 10, ceea ce conduce la încadrarea reclamantei în categoria întreprinderilor mici. Prin urmare, neregula nu o reprezintă faptul în sine că cele două societăți ar fi putut fi legate, ci că în urma cumulării datelor celor două firme legate, reclamanta nu mai îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru obținerea finanțării, din punct de vedere al numărului de salariați și nu a cifrei de afaceri. Din acest punct de vedere, instanța de fond a constatat că, raportat la dispozițiile art. 5 alin. (1) și (4) din Legea 346/2004, din copiile contractelor de muncă ce au fost avute în vedere la control, rezultă că în perioada 2011-2013, la S.C. A. S.R.L. au figurat, în total, 11 angajați (o parte - pe întreaga perioadă, o altă parte - pe interval limitat), iar 3 dintre aceștia au fost angajați cu timp limitat, de 2 ore pe zi (10 ore pe săptămână), ceea ce presupune că, și în ipoteza în care am avea în vedere toate cele 11 persoane, din care 8 cu normă întreagă și 3 cu normă redusă (2 ore/zi), rezultă un număr mediu de până la 9 angajați. S.C. DAAN S.R.L. a figurat în toată această perioadă cu 0 salariați. Recurentul-pârât a solicitat, în legătură cu acest aspect, acceptarea contractelor depuse sub beneficiul îndoielii și al posibilității întocmirii acestora pro causa, având în vedere adresa nr. x/06.10.2017 a Inspecției Muncii - Inspectoratul de muncă Bacău potrivit căreia, trei dintre persoanele prezentate de către intimată ca fiind angajate cu normă parțială de doua ore pe zi (G., H. și I.) figurează în evidențele ITM Bacău ca fiind angajate cu normă întreagă, anexând Raport Revisal. Întrucât acest extras conținea erori, intimata-reclamantă a solicitat ITM Bacău rectificarea acestor erori, depunând, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată de instanța de recurs, la data de 10.12.2021, Raport de activitate emis de ITM Bacău, din care rezultă că domnii G. și H. figurează cu timp parțial 2 ore pe zi, conform contractelor de muncă depuse la dosarul cauzei, iar contractele dublate pentru doamnele J. și I. au fost radiate cu data încheierii acestora. Intimata-pârâtă a făcut dovada susținerilor sale cu contracte de muncă vizate de ITM Bacău și Raportul de activitate emis de ITM Bacău, Înalta Curte neputând să dea curs solicitării recurentului-pârât de acceptare a contractelor depuse sub beneficiul îndoielii și al posibilității întocmirii acestora pro causa, neexistând nici un argument pentru o asemenea evaluare a probatoriului, iar în măsura în care recurenta avea îndoieli cu privire la veridicitatea acestor înscrisuri putea formula o cerere de înscriere în fals, ceea ce nu făcut. Aceste susțineri ale reclamantei privind numărul de salariați nu au fost analizate de autoritatea pârâtă în soluționarea contestației administrative, astfel după cum rezultă din conținutul Deciziei nr. 87/11-12-2017, de respingere a contestației administrative, în care Compartimentul de soluționare contestații, reia constatările din cuprinsul procesului-verbal fără să facă o analiză a susținerilor contestatoarei, astfel încât în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că decizia de soluționare a contestației nu corespunde exigențelor legale privind motivarea actului administrativ, ce impun o analiză completă, efectivă și circumstanțiată la aspectele particulare invocate de titularul contestației. Având în vedere motivul declarării proiectului ca fiind neeligibil, cele două societăți considerate legate nu se încadrau în categoria microîntreprinderilor din perspectiva numărului de salariați, împrejurarea că ambele își desfășoară activitatea în incinta aceluiași imobil, spațiul comercial de pe strada x nr. 19 - parterul clădirii - proprietatea S.C. DAAN S.R.L. fiind închiriat, potrivit contractului de închiriere nr. x/01.04.2005 către S.C. A. S.R.L., care folosește echipamentele achiziționate prin proiectul finanțat, în condițiile în care S.C. DAAN S.R.L. are 0 (zero) salariați, nu prezintă relevanță. Astfel cum s-a reținut mai sus, chiar și în situația în care s-ar reține că e vorba de întreprinderi legate, proiectul era în continuare eligibil, prin cumularea datelor privind cele două societăți aduse în discuție: S.C. Daan S.R.L. și S.C. A. S.R.L., iar împrejurarea că își desfășoară activitatea în același spațiu nu reprezintă prin ea însăși o neregulă. Judecătorul fondului a reținut corect că împrejurarea că pentru S.C. DAAN S.R.L. se evidențiază zero salariați, pune la îndoială modul în care își desfășoară activitatea, însă, în condițiile în care această situație nu a fost reținută ca temei al măsurii dispuse în procesul-verbal, actul administrativ individual care produce efecte juridice, prin decizia de soluționare a contestației sau prin actele de procedură din instanță nu pot fi invocate neregularități suplimentare care să justifice decizia administrativă luată prin procesul-verbal nr. x/23.10.2017, pârâtul constatând doar că, fiind vorba despre două întreprinderi legate, reclamanta nu se mai încadra în categoria microîntreprinderilor din perspectiva criteriului referitor la numărul maxim de angajați.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.