ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 499/2021

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunțasă se dispună anularea Ordonanței nr. 1/27.01.2017 emisă de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apei Ploiești, constituită în baza Legii nr. 115/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 94 din 9 mai 2018 a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții Comisia de Evaluare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și A., ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite, pe de o parte, a prevederilor Legii nr. 176/2010, iar pe de altă parte, a prevederilor Legii nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.

Cu privire la cheltuielile aferente construirii locuinței situate în com. Valea Doftanei, recurenta susține că apărările persoanei evaluate, atât în fața Agenției Naționale de Integritate, cât și în fața Comisiei s-au axat pe faptul că, cuantumul sumei cheltuite până la data de 31.12.2012 pentru amenajarea și construirea casei de vacanță, sunt proveniți din sumele donate de părinții acestuia conform contractelor de donație depuse la dosarul cauzei, folosiți doar pentru achiziționarea terenului și a unei părți din materialele folosite pentru realizarea construcției, deoarece manopera a fost realizată în regie proprie, lucrările fiind efectuate de către persoana evaluată cu membrii familiei, prieteni și rude, care au muncit fără a fi remunerați.

Conform contractelor de donație autentificate sub nr. x/13.02.2008 si nr. y/07.08.2012, i-au fost donate persoanei evaluate de către părinții săi sumele de 30.000 RON ("în scopul achiziționării unui teren în comuna Valea Doftanei, jud. Prahova și construirii pe acest teren a unei case de vacanță") și 70.000 Iei ("să finalizeze lucrările de construcție a casei de vacanță din comuna Valea Doftanei, jud. Prahova, proprietatea sa");

Conform Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 190/30.03.2016 întocmit în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 176/2010 cu acordul și sprijinul persoanei evaluate, în perioada martie 2009 - decembrie 2012 (total 46 luni) acesta a efectuat cheltuieli aferente construirii acestei locuințe, în sumă totală de 443.945 RON (aproximativ 9.650 RON/lună).

Din suma de 30.000 RON primită ca donație la data de 13.02.2008, persoana evaluată a cumpărat, la data de 18.02.2008, cu suma de 5.570 RON terenul pe care a construit locuința și a achitat, la data de 10.03.2009, taxa de 494 RON pentru Autorizația de construire nr. x/11.03.2009;

Astfel, din donația de 30.000 RON i-a rămas disponibilă pentru construirea locuinței suma de 23.936 RON.

După data de 07.08.2012 a efectuat cheltuieli aferente construirii locuinței din donația de 70.000 RON primită la acea dată.

Așadar, în intervalul martie 2009 - iunie 2012 (39 luni) soții A. au efectuat pentru construirea locuinței cheltuieli în sumă totală de 376.350 RON.

Diferența dintre suma (376.350 RON) cheltuită în intervalul martie 2009 - iunie 2012 pentru construirea locuinței si suma (23.936 RON) rămasă disponibilă din donația primită la data de 13.02.2008 este de 352.414 RON - echivalentul a aprox. 81.389 euro.

Recurenta consideră că în mod greșit, atât instanța de fond cât și Comisia de Cercetare au îndepărtat Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 190/30.03.2016 reținând o sumă derizorie pentru construcția unei case, având Demisol+Parter+etaj 1 + mansardă locuibilă, în cuantum de 78.000 RON (mai puțin de 18.000 Euro).

Este foarte clar faptul că, pentru construcția acestei case (așa cum aceasta apare și în planșele foto aflate la dosarul cauzei) persoana cercetată nu putea construi această casă doar cu suma de 78.000 RON, chiar dacă a avut parte de ajutorul rudelor, prietenilor.

În opinia recurentei, în mod greșit instanța de fond nu face nicio referire cu privire la aceste sume reținând doar faptul că valoarea lucrărilor pentru construcția casei a fost în cuantum de 78.000 RON.

Astfel, recurenta consideră că instanța de fond era obligată să efectueze cercetări cu privire la puterea financiară a persoanei evaluate de a plăti lunar din veniturile licite pe care le-a avut, pe o perioadă de aproximativ 4 ani, suma de 9.650 RON (aprox 2.000 Euro).

Din analiza veniturilor persoanei cercetate, așa cum au fost acestea transmise de organele abilitate, rezultă faptul că persoana cercetată nu avea puterea financiară de face aceste cheltuieli lunare în nicio lună pe parcursul perioadei 2009 -2012.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 28.02.2013, în urma unei sesizări înregistrată la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, în care s-a menționat că ofițerul de politie A. a dobândit bunuri a căror valoare depășește veniturile realizate, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a declanșat evaluarea respectării regimului/declarării averii, de către intimatul-pârât, funcționar public cu statut special - polițist cu funcție de conducere - în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova.

Întemeindu-și concluziile pe baza unui raport de expertiză extrajudiciară, recurenta-reclamantă a finalizat evaluarea prin Raportul de evaluare nr. x/29.06.2016, raport prin care s-a reținut că pârâtul nu poate justifica suma de 352.414 RON, afectată edificării imobilul în cauză, iar, pe cale de consecință a fost sesizată Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Ploiești.

În urma desfășurării activității administrative specifice de cercetare în fața Comisiei, s-a reținut de către aceasta faptul că, din ansamblul probelor administrate, persoana evaluată și soția sa au avut disponibilități financiare care depășesc, în perioada analizată, cheltuielile efectuate - cheltuielile la imobilul din comuna Valea Doftanei fiind cu mult mai mici decât acelea reținute de A.N.I., astfel că nu se poate reține existența unor cheltuieli nejustificate de veniturile obținute.

În cadrul cercetării efectuate de Comisie, s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiați 7 martori și proba cu expertiză judiciară, specialitatea evaluare imobiliară, iar Comisia a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 18 din Legea nr. 176/2010, dispunând clasarea cauzei, pronunțând Ordonanța nr. 1/27.01.2017.

Înalta Curte constată că susținerea recurentei în sensul că nu s-ar fi luat în considerare raportul de expertiza extrajudiciară întocmit în faza de evaluare nu poate fi primită, în condițiile în care în fața Comisiei s-a administrat proba cu o nouă expertiză, judiciară, care a luat în considerare toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv declarațiile martorilor, expertiză din care a reieșit o altă situație de fapt și o altă valoare.

Raportul de expertiza întocmit de expert B. a reținut că valoarea lucrărilor a fost de 78.000 RON, ținând seama de faptul că imobilul a fost executat în regie proprie, reieșind astfel o valoare a imobilului la acel moment de 206.779 RON.

Înalta Curte constată că în faza cercetării desfășurate de Comisie, recurenta nu a solicitat probe noi, nu a combătut raportul de expertiză, în condițiile în care a fost legal citată, fiind în deplină cunoștință de cauză cu privire la desfășurarea cercetării.

Raportul de expertiză susținut de recurentă a avut în vedere o construcție realizată cu o societate de construcții, calculând inclusiv cotele datorate de angajator către stat (CAS, CASS) si TVA, aspecte care nu trebuiau a fi avute în vedere câtă vreme imobilul a fost construit, în timp și în regie proprie.

Raportul de expertiză extrajudiciară, nu poate constitui o probă certă, în lipsa oricărui alt mijloc de probă, în condițiile în care recurenta nu a înțeles să solicite probe noi.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, jurisprudența consolidată a Înaltei Curți de Casație și Justiție conform căreia prezumția constituțională a caracterului licit al dobândirii averii, instituită în strânsă legătură cu garanțiile privind dreptul de proprietate privată, încetează să funcționeze exclusiv în condițiile legii, adică numai atunci când există dovezi certe că unele dintre bunurile, ori valorile aparținând persoanelor vizate nu au fost dobândite în mod licit, și că - în conformitate cu prescripțiile art. 11 din Legea nr. 115/1996, care obligă expres pe cei care pot face cererea de cercetare, să însoțească cererea de actele doveditoare și să arate în mod obligatoriu care sunt dovezile pe care se întemeiază sau de unde trebuie ele solicitate - cel care introduce cererea de cercetare a averii este obligat să evoce și să producă probe prin care să fie răsturnată prezumția caracterului licit al dobândirii averii.

Astfel, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A..

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 94 din 09 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.