ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3884/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02 februarie 2015, reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, A. și B., a solicitat anularea Ordonanței nr. 1/2014, emisă de pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind verificarea averii pârâtului A.

Prin sentința civilă nr. 148 din data de 16 iunie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 148 din data de 16 iunie 2015, a formulat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, întemeindu-și recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii formulate.

În ceea ce privește soluția pronunțată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B., recurenta-reclamantă arată că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, în situația în care persoana evaluată este căsătorită, evaluarea se extinde și asupra averii soțului acestei persoane, dispoziție corelată cu art. 30 C. fam.

Activitatea de verificare s-a referit expres și la intimata-pârâtă B., astfel încât, pentru respectarea dreptului la apărare și a dreptului de a dovedi contrariul raportului de evaluare, prevăzute de art. 17 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 115/1996, în cauză trebuie să figureze și această pârâtă.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta-reclamantă arată că instanța de fond a reținut greșit netemeinicia concluziilor din raportul de evaluare întocmit de A.N.I., cu privire la validitatea a patru contracte de împrumut. De asemenea, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că, deși împrumuturile nu au fost menționate în declarația de avere, acest fapt nu conduce la concluzia că sumele nu sunt justificate.

Prin întâmpinările înregistrate la data de 25.11.2015, intimații-pârâți A. și B. au invocat excepția nulității recursului, ca urmare a neîncadrării criticilor formulate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"

Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat:

"

Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 25.11.2015, intimații-pârâți A. și B. au invocat excepția tardivității declarării căii de atac a recursului, iar prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, s-a opinat în sensul aprecierii ca întemeiată a acestei excepții.

Ulterior comunicării întâmpinărilor formulate în cauză și a Raportului privind admisibilitatea recursului, reclamanta nu a un formulat punct de vedere și nu a prezentat dovezi suplimentare cu privire la declararea căii de atac în termen.

Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 148 din data de 16 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 21.07.2015, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, se împlinea la data de 06.08.2015, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 C. proc. civ.

Recursul formulat de reclamanta Agenția Națională de Integritate a fost depus prin fax, precum și prin serviciul poștal, la data de 07.10.2015, la aceeași dată fiind înregistrat la dosarul cauzei.

Având în vedere că termenul de declarare și de motivare a recursului, de 15 zile de la comunicare, s-a împlinit la data de 06.08.2015, iar recursul a fost declarat la data de 07.10.2015, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 148 din 16 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2017.