ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4964/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 martie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit Autoritate de Management pentru POP, a solicitat: (i) anularea Deciziei nr. 306280 din 10.03.2016 privind soluționarea contestației împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2016; (ii) pe cale de consecință, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.01.2016, pentru Cererea de finanțare nr. x - Ordin de Finanțare nr. 62/02.02.2011, cu titlul Conservarea patrimoniului în cadrul ariei speciale de proiecție avifaunistică B. - Pădurea Radvan ROSPA0097, comunicat la data de 19.01.2016; (iii) exonerarea reclamantei de plata creanței bugetare rezultată din constatarea neregulilor, în cuantum de 676.290 RON.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2577 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit Autoritate de Management pentru POP; - a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 13.01.2016 și Decizia nr. 306280 din 10.03.2016 privind soluționarea contestației; - a exonerat reclamanta de plata creanței bugetare în cuantum de 676.290 RON; - a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (2500 RON onorariu de avocat cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și 50 RON taxa judiciară de timbru).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2577 din 13 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii, ca netemeinică.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 1478 din 10 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 2577 din 13 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat și a obligat recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1766 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Cererea de revizuire formulată în cauză Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1478 din 10 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul solicitând anularea deciziei atacate în condițiile art. 513 alin. (4) din același cod. În privința admisibilității cererii, revizuentul a arătat că revizuirea privește o hotărâre pronunțată în recurs, prin care a fost evocat fondul și se adresează aceleiași instanțe care a pronunțat decizia atacată. A susținut revizuentul că, prin decizia nr. 1478/10.03.2020, Înalta Curte a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, nesocotind dispozițiile art. 126 din Constituție, care stabilesc rolul instanței supreme în asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii. Astfel, instanța de recurs nu a ținut cont de faptul că aceeași instanță se pronunțase anterior printr-o serie de hotărâri judecătorești, în cauze având același obiect, cu privire la modul de interpretare și aplicare a art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006, revizuentul indicând în acest sens deciziile nr. 3022/04.06.2019, nr. 3714/27.06.2019, nr. 5741/20.11.2019, nr. 6065/29.11.2019, nr. 6110/03.12.2019. Prin ultima hotărâre rămasă definitivă în cauze de același fel, respectiv decizia nr. 1478/10.03.2020, atacată cu revizuire, prin care a fost respins recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, revizuentul consideră că a fost încălcat principiul autorității de lucru judecat. A mai arătat revizuentul că, în prezent, pe rolul Înaltei Curți sunt în curs de soluționare 13 cauze similare, atât acestea, cât și cele definitiv judecate vizând accesarea fondurilor nerambursabile disponibile prin POP 2007-2013, măsura 2.2., acțiunea 3. Cât privește sintagma "autoritate de lucru judecat" din cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul apreciază că aceasta ar trebui interpretată în corelație cu art. 430 și 431 din același cod. Puterea lucrului judecat și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupun o identitate de părți, ci o identitate a aspectului litigios dedus judecății, în sensul că în cea de-a doua hotărâre trebuie să se țină cont de cele statuate anterior. În opinia revizuentului, prin motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. legiuitorul a urmărit să sancționeze încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Conform vechiul C. proc. civ., art. 322 pct. 7 prevedea că revizuirea era posibilă numai dacă hotărârile potrivnice erau date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, deci textul de lege prevedea expres condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, pe când în noul C. proc. civ., după modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, legiuitorul a renunțat la această condiție și a optat pentru protejarea întregii autorități de lucru judecat, inclusiv sub aspectul efectului său pozitiv. A susținut revizuentul că forma art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, prevedea doar soluția anulării ultimei hotărâri, lipsind reglementarea indicației de rejudecare a cauzei, ceea ce ar conduce la ideea că, prin intermediul acestui motiv de revizuire, nu pot fi sancționate decât contradicția între considerente și dispozitiv, nefiind permisă reanalizarea ultimei hotărâri; chiar și așa, la această soluție se ajungea prin aplicarea art. 5 alin. (3) din cod, revenind în obligația judecătorului să aplice dispozițiile legale referitoare la situații asemănătoare. A opinat revizuentul în sensul că Legea nr. 310/2018 permite revizuirea și în cazul proceselor începute după intrarea sa în vigoare și lămurește sensul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În consecință, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare, ca urmare a încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Totodată, revizuentul a susținut că soluția de respingere a recursului declarat de minister s-a datorat inducerii în eroare a instanței de recurs de către intimată, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului european și cu nesocotirea principiului autorității de lucru judecat. În acest sens, revizuentul a prezentat aspectele de nelegalitate ale deciziei pronunțate în recurs, în raport de legislația europeană și națională incidentă, considerând că instanța a încălcat/a aplicat greșit normele de drept material, apreciind că se impune rejudecarea recursului declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu consecința admiterii acestei căi de atac.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata A. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. II. Soluția pronunțată asupra cererii de revizuire Analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, pentru următoarele motive: În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În cauză, revizuentul a susținut că decizia Înaltei Curți nr. 1478/10.03.2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor nr. 3022/04.06.2019, nr. 3714/27.06.2019, nr. 5741/20.11.2019, nr. 6065/29.11.2019 și nr. 6110/03.12.2019, pronunțate de aceeași instanță în cauze similare, în care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a avut calitatea de recurent-pârât și în care s-a dezlegat o problemă de drept comună, constând în modul de interpretare și aplicare a art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006, în materia finanțării nerambursabile acordate din fondul european pentru pescuit. Raportat la deciziile considerate de revizuent potrivnice, Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită condiția încălcării, prin decizia atacată, a autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare. Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, acest text de lege reglementând condiția existenței autorității de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză. Procedând la verificarea deciziei atacate cu revizuire și a celor invocate ca fiind potrivnice acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile cazului de revizuire invocat, deciziile anterioare fiind pronunțate în litigii care privesc alte părți reclamante, având obiect diferit. Chiar dacă revizuentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării a avut calitatea de pârât în fiecare din aceste dosare, calitatea de reclamant aparține unor persoane juridice distincte, iar obiectul privește anularea unor acte administrative diferite, prin care s-au stabilit corecții financiare aferente unor proiecte finanțate diferite. În susținerea cererii sale, revizuentul invocă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, pe care îl consideră incident, chiar și în cadrul de reglementare anterior modificării operate prin Legea nr. 310/2018 în cuprinsul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. Înalta Curte constată necesar a preciza că prezenta cerere de revizuire se judecă potrivit C. proc. civ. în forma în vigoare anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, având în vedere data promovării cererii de chemare în judecată (30.03.2016) și prevederile art. 24 și art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Totuși, modificările aduse prin Legea nr. 310/2018 nu sunt relevante cu privire la modalitatea de configurare a autorității de lucru judecat în C. proc. civ. din 2010. În doctrină și în jurisprudență s-a reținut că, spre deosebire de C. proc. civ. de la 1865, în actualul C. proc. civ. revizuirea pentru contrarietate de hotărâri sancționează încălcarea autorității de lucru judecat atât sub efect negativ, reprezentat de tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., cât și sub efectul pozitiv reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care constă în posibilitatea pentru parte de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces intentat. Așadar, modificarea prevederilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, nu a privit decât soluția ce va fi dispusă de instanță în cazul încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, soluția legislativă anterioară, de anulare a hotărârii judecătorești, nefiind îndestulătoare în acest caz. Analizând motivele revizuirii din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că acest efect a fost susținut de revizuent prin raportare la modalitatea de interpretare și aplicare, prin hotărârile pronunțate anterior, a art. 30 din Regulamentul CE nr. 1198/2006. Or, rezolvarea diferită dată în alte cauze unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nu se poate invoca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Chiar dacă, parțial, problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susține existența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, hotărârile pronunțate în recurs de Înalta Curte putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul acestei instanțe, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin mijlocul procedural al revizuirii. Înalta Curte reține că, deși efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părți, obiect și cauză, acesta nu poate fi opus de partea revizuentă într-un litigiu ulterior, purtat în contradictoriu cu un alt reclamant și cu privire la un alt act administrativ, în lipsa oricărui element de legătură între cele două cauze, la nivel subiectiv sau obiectiv, astfel cum prevede art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești nu se confundă cu efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenței unor hotărâri potrivnice. În concluzie, Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorități. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă. În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata către intimata A. S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 437 RON, reprezentând onorariu avocațial dovedit prin depunerea la dosar a facturii nr. x/17.09.2020 și a ordinului de plată nr. x/18.09.2020 . PENTRU ACESTE MOTIVE,