ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4857/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 6390 din 17.11.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, s-a constatat inexistența juridică a deciziilor de impunere din oficiu nr. 374791/1/și 374795/2 din 01.03.2012 emise de pârâtă împotriva reclamantei; s-a dispus încetarea tuturor efectelor produse de cele două decizii, s-a constatat inexistența juridică a tuturor deciziilor de accesorii emise de AJFP Cluj, ca urmare a preluării de la C.A.S. a deciziilor de impunere, iar pârâta a fost obligată la 100 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, solicitând casarea hotărârii recurate.

1.2. Hotărârea instanței de recurs

Prin decizia nr. 3176 din 30 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, s-au admis recursurile declarate de recurentele CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ împotriva sentinței civile nr. 6390 din 17.11.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, dispunându-se casarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate.

Prin încheierea de ședință din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2017, s-a respins cererea de recuzare a doamnelor judecător B. și C..

Împotriva încheierii de ședință din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2017, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și, în consecință, casarea deciziei civile nr. 3176/2018 din 30 mai 2018 a Curții de Apel Cluj pronunțată pe fondul cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare, Curții de Apel Cluj.

Prin recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2018 pronunțată în dosarul x/2017 recurenta a solicitat să se constate că prin încheierea atacată a fost respinsă în mod greșit cererea de recuzare a judecătorilor B. și C. și să se caseze decizia civilă nr. 3176/30.05.2018.

În motivarea recursului recurenta a arătat că în dosarul nr. x/2015 a fost pronunțată decizia nr. 1980/26.10.2016 prin care cele două doamne magistrat s-au pronunțat asupra excepției de nelegalitate a deciziei de impunere nr. x emisă de Casa de Sănătate in sensul respingerii excepției. Excepția de nelegalitate avea ca obiect nelegalitatea deciziei ca urmare a emiterii ei de către un organ necompetent.

În prezenta cauză s-a solicitat, pe cale directă, constatarea inexistenței juridice a acelorași decizii de impunere cu o argumentare asemănătoare.

În cauză a fost formulată și declarație de abținere care, însă a fost respinsă printr-o încheiere anterioară.

În opinia recurentei soluția de respingere a cererii de recuzare este nelegală întrucât în ambele dosare s-a invocat același lucru, respectiv efectele sentinței civile nr. 835/2012 a Curții de Apel București prin care a fost anulat art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 constatându-se că Casele de sănătate nu au calitatea de organ fiscal și, prin urmare, nu pot emite decizii de impunere.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în Hotărârea Marcel și Branquart c. Franței că, în cazul în care hotărârile anterioare conțin referințe sau chestiunile abordate în cursul celei de a doua proceduri sunt analoage celor cu privire la care judecătorul s-a pronunțat anterior, se aduce atingere imparțialității, aceasta are de suferit și există o îndoială asupra ei.

Intimatele - pârâte CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI CLUJ și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Este adevărat că în cadrul dosarului nr. x/2015 în care a fost pronunțată decizia nr. 1980/26.10.2016 a fost soluționată o excepție de nelegalitate deciziei de impunere nr. x emisă de Casa de Sănătate in sensul respingerii excepției. Excepția de nelegalitate avea ca obiect nelegalitatea deciziei ca urmare a emiterii ei de către un organ necompetent.

Soluția instanței de fond, menținută de instanța de recurs prin decizia nr. 1980/26.10.2016 pronunțată de un complet din care au făcut parte cele două judecătoare recuzate, a fost în sensul respingerii excepției de nelegalitate ca inadmisibilă cu motivarea că decizia de impunere nr. x fusese contestată pe cale principală și instanțele se pronunțaseră în sensul respingerii acțiunii. În aceste condiții s-a apreciat că nu se mai poate repune în discuție, pe cale de excepție, legalitatea deciziei respective în condițiile în care legalitatea actului a fost stabilită, în mod definitiv, pe cale de acțiune.

După cum se poate observa, completul de judecată nu a analizat problema de fond referitoare la efectele sentinței civile nr. 835/2012 a Curții de Apel București prin care a fost anulat art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 constatându-se că nu au calitatea de organ fiscal Casele de sănătate și, prin urmare, aceste autorități nu pot emite decizii de impunere.

Această problemă nu a fost analizată nici în legătură cu deciziile de impunere cu privire la accesorii, instanța de recurs apreciind că toate aceste critici se referă la decizia de impunere pentru datoria principală astfel încât nu pot fi valorificate decât în cadrul unor eventuale căi extraordinare de atac în litigiul în care a fost tranșată pe fond problema legalității deciziei de impunere nr. 374795/1.

În consecință, în mod corect s-a reținut, prin încheierea atacată în prezenta cauză, că judecătorii recuzați nu și-au exprimat părerea cu privire la aspecte care formează obiectul acestui dosar în sensul că nu s-au pronunțat cu privire la inexistența deciziilor în discuție și nici cu privire la argumentele de fond pe care reclamanta și-a fundamentat prezenta acțiune.

De altfel, nici în prezentul litigiu nu a fost tranșată pe fond respectiva problemă ci, prin decizia 3176/30.05.2018 Curtea de Apel Cluj a apreciat că eventuala necompetență a organului emitent nu conduce la inexistența actelor emise ci reprezintă un viciu care trebuie analizat în cadrul unei acțiuni în anularea actului administrativ emis în aceste condiții.

Față de aceste considerente în baza art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2020.