ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4834/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4834/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 1 octombrie 2020
Asupra cererii de renunțare la judecata cererii;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea formulată la data de 25.10.2017 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 319/30.03.2017, prin care i s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 8/24.03.2017, precum și a Hotărârii nr. 8/24.03.2017 a Comisiei de admitere a concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 07.02.2017 - 22.05.2017, prin care a fost respinsă cererea sa de înscriere la acest concurs, și constatarea ca îndeplinite a condițiilor de participare la examenul de admitere direct în magistratură prevăzute de art. 33 din Legea nr. 303/2004, în ceea ce îl privește.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2876 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A..
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2876 din 19 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
Cererea de renunțare la judecata cauzei
La data de 6 noiembrie 2018, recurentul-reclamant A. a depus la dosarul instanței de recurs o cerere de renunțare la judecata cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.
II. Soluția instanței de recurs
Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".
Dispozițiile art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ. reglementează situația formulării cererii de renunțare la judecată în căile de atac:
"(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Având în vedere că manifestarea de voință, în sensul renunțării la judecata cererii, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecata cererii de chemare în judecată.
Întrucât cererea de renunțare la judecată a fost formulată în calea de atac a recursului, Înalta Curte va face aplicarea art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ., republicat și va anula sentința civilă nr. 2876 din 19 iunie, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea reclamantului A. de renunțare la judecata acțiunii, în temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ.
Anulează sentința nr. 2876 din 19 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2020.