ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 5907/19.05.2017 emisă de pârât cu consecința admiterii cererii de plată formulată și înregistrată la FGA sub nr. x/13.09.2016 cu privire la suma de 3.619,93 RON reprezentând diferența de despăgubire datorată până la valoarea maximă de despăgubire conform art. 52 din Norma ASF 23/2014.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 861 din 27 februarie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța a reținut dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv prevederile Normei ASF 23/2014. Recurentul susține că instanța în mod greșit a reținut că prin documentele justificative depuse nu a făcut dovada valorificării integrale a autoturismului avariat și că valorificarea nu a fost făcută de o firmă specializată în dezmembrarea și reciclarea vehiculelor ci de o firmă specializată în colectarea deșeurilor. La dosarul cauzei există Certificatul de distrugere nr. x/07.10.2016 emis de SC adidrad com S.R.L. în calitate de agent economic care tratează vehiculul uzat și de către S.C. B. S.R.L. în calitate de agent economic care colectează vehiculul uzat, precum si Borderoul de achiziție deșeuri feroase și neferoase și a aliajelor acestora nr. 692/26.09.2016 și Dispoziția de plată prin care a încasat în urma valorificării autovehiculului suma de 218,25 RON. Ambele societăți sunt operatori economici autorizați să desfășoare activități de colectare și tratare a vehiculelor scoase din uz, în sensul dispozițiilor legale. Activitatea și modalitatea de gestionare a vehiculelor scoase din uz este reglementată de Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz și de Hotărârea de Guvern nr. 2406/2004 privind gestionarea vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz. Recurentul mai arată că și-a îndeplinit toate obligațiile legale, predând autovehiculul către operatori economici autorizați pentru colectarea vehiculelor scoase din uz și de asemenea a făcut dovada radierii acesteia din evidențele organelor de poliție, prin Certificatul de radiere din data de 03.11.2016. În opinia recurentului, intimatul trebuia să îi achite diferența de despăgubire dintre valoarea de piață stabilită în mod unilateral de către aceasta și necontestată și suma primită în urma valorificării autovehiculului. (15.352,18 RON - valoarea de piață - 218,25 RON - suma primită în urma valorificării = 15.133,93 RON. Din această sumă a fost acceptată la plată în mod greșit suma de 11.514 RON, astfel că intimatul mai are de achitat suma de 3.619,93 RON. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 11.07.2016 a avut loc un accident de circulație, fiind avariat autovehiculul cu numărul de înmatriculare x, deținut de reclamant, reținându-se culpa în producerea accidentului a conducătorului autovehiculului cu numărul de înmatriculare x asigurat la data evenimentului cu polița R.C.A. nr. x, emisă de S.C. C. S.A. Reclamantul a formulat cerere de plată a despăgubirilor, depunând un deviz estimativ întocmit de către unitatea reparatoare S.C. D. S.R.L. Prin Decizia nr. 5907/19.05.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis cererea de plată pentru suma de 11.514 RON. În motivarea deciziei, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 51 alin. (9) și (12) din Norma A.S.F. NR. 23/2014. S-a mia constatat că valoarea de piață a acestui tip de autoturism este de 15.352,18 RON iar conform art. 51 alin. (12) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, valoarea despăgubirii se calculează astfel: 15.352,18 RON x 0,75% = 11.514 RON. Instanța de fond a reținut că prin cererea de plată adresată Fondului, reclamantul nu a indicat valoarea despăgubirii solicitate, iar obligațiile sunt instituite de Norma nr. 23/2014 în sarcina asigurătorului RCA și nu în cea a Fondului de garantare a asiguraților. Obligațiile Fondului de garantare a asiguraților și procedura de soluționare de către acesta a cererilor de plată sunt reglementate prin Legea nr. 213/2015. Conform art. 51 pct. 12 din Norma A.S.F. nr. 23/2014: "se definește dauna majoră ca fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de asigurător pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluare daunelor auto depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului." Totodată, art. 52 alin. (1) din aceeași normă arată în mod expres faptul că: "valoarea unui vehicul la data producerii accidentului se stabilește pe baza valorilor de piață ale unor vehicule aceeași marcă, tip, model, caracteristici tehnice și dotări, an de fabricație, având un parcurs în kilometri și o stare de întreținere comparabile". Prin urmare, valoarea unui autoturism la data producerii accidentului se calculează de obicei plecând de la valoarea de nou, probată cu documente justificative sau preluată din cataloage specializate, din care se scade uzura valorică. Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a reținut că doar în condițiile în care reclamantul făcea dovada valorii rămase cu un document justificativ emis de către o societate specializată în dezmembrarea și reciclarea vehiculelor, în condițiile art. 51 alin. (2) din Norma nr. 23/2014, putea solicita plata diferenței dintre valoarea de piață a vehiculului și valoarea rămasă. Pe de altă parte, în mod corect s-a reținut că recurentul-reclamant nu a contestat valoarea de piață a autovehiculului reținută de către pârât. Astfel, în mod corect s-a constatat că în lipsa unui document care să ateste valoarea părților din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, emis de către o societate specializată în dezmembrarea și reciclarea vehiculelor, în mod just Fondul de garantare a asiguraților a determinat valoarea despăgubirilor prin raportare la dispozițiile art. 51 alin. (12) din Norma nr. 23/2014 privind dauna majoră. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.