ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4698/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 17 mai 2016, sub nr. x/2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicit instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtei la soluționarea plângerilor ce i-au fost înaintate în termenul legal de 30 de zile (+15 zile suplimentare) de la înregistrare;

- obligarea pârâtei la menționarea numărului și datei tuturor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor aferente tuturor soluțiilor pârâtei date la plângerile menționate în anexa la această cerere, precum și a numelor inspectorilor care se ocupă cu soluționarea plângerilor;

- obligarea pârâtei la sancționarea suplimentară a operatorilor de date care i-au trimis de mai multe ori mesaje comerciale nesolicitate, deși au fost sancționați anterior de către pârâtă pentru același motiv;

- sancționarea funcționarilor din cadrul pârâtei care nu și-au îndeplinit obligațiile legale.

Prin sentința civilă nr. 5134 din 23 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01 noiembrie 2016, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1962 din 26 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligat pârâta să comunice reclamantei soluția dată la plângerea acesteia înregistrată sub nr. x/15.12.2015, precum și numele inspectorilor care au soluționat plângerile reclamantei, respingând celelalte petite ale acțiunii ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 1962 din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, să se respingă capătul de cerere privind obligarea sa la comunicarea soluției date plângerii reclamantei, înregistrată sub nr. x/15.12.2015, ca rămas fără obiect, iar capătul de cerere privind comunicarea numelor inspectorilor care au soluționat plângerile reclamantei, să se respingă ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că a răspuns plângerii nr. x/15.12.2015, formulată de reclamantă, prin adresele nr. x/13.01.2016 și nr. y/26.04.2017, iar în acest context, a apreciat că, în mod greșit a dispus instanța de fond să îi comunice reclamantei soluția dată acestei plângeri.

În ceea ce privește dispoziția de comunicare a numelor inspectorilor care au soluționat plângerile reclamantei, recurenta-pârâtă a arătat că personalul Autorității Naționale de Supraveghere este alcătuit, în momentul de față, exclusiv din personal contractual (șoferi, referenți, experți si consilieri), astfel că, nefiind compus din funcționari publici, acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, republicată.

Totodată, pârâta a mai susținut că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 103/2006 privind informațiile de interes public care pot fi comunicate și informațiile exceptate de la comunicare, emisă de președintele Autorității Naționale de Supraveghere, în aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, modificată și completată.

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a răspuns reclamantei la plângerea nr. x/15.12.2015, inițial prin adresa nr. x/13.01.2016, iar ulterior prin adresa nr. x/26.04.2017 .

Astfel, prin adresa nr. x/13.01.2016, i s-a adus la cunoștință reclamantei că vor fi efectuate demersurile necesare, în limitele competenței legale a autorității și, în măsura în care va fi posibil, în vederea identificării expeditorului comunicărilor comerciale nesolicitate, reclamat prin plângerea formulată de reclamantă.

Autoritatea pârâtă a efectuat o serie de demersuri pentru identificarea expeditorului mesajului electronic cu conținut nesolicitat, transmis intimatei-reclamante de pe adresa de poștă electronică x@x.ro și, la data de 26 aprilie 2017, i-a comunicat reclamantei, prin adresa nr. x/26.04.2017, rezultatul demersurilor întreprinse și, implicit, soluția la plângerea nr. x/15.12.2015.

Totodată, prin precizările orale formulate la termenul de judecată din data de 28 aprilie 2017, reclamanta a învederat că autoritatea pârâtă i-a răspuns tuturor plângerilor indicate în acțiune, motiv pentru care a susținut că nu mai insistă în soluționarea acestui capăt de cerere.

În consecință, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea soluției date plângerii reclamantei, înregistrate sub nr. x/15.12.2015, va fi respins, ca rămas fără obiect.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

De asemenea, având în vedere dezlegarea dată capătului de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea soluției date plângerii reclamantei, înregistrate sub nr. x/15.12.2015, Înalta Curte constată că reclamanta nu mai justifică un interes în comunicarea numelui inspectorului care a soluționat această plângere, iar în privința celorlalte plângeri, acțiunea a fost respinsă și sentința pronunțată de instanța de fond nu a fost atacată cu recurs sub acest aspect, astfel că, nu se mai pune în discuție comunicarea numelor inspectorilor care le-au soluționat.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea soluției date plângerii reclamantei, înregistrate sub nr. x/15.12.2015, ca rămas fără obiect, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 1962 din 26 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea soluției dată la plângerea reclamantei înregistrată sub nr. x/15.12.2015, ca rămas fără obiect.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.