ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4693/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 08 august 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/19.07.2013, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1643/19.09.2014, Tribunalul Argeș, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2013.

La termenul din 27 noiembrie 2014, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a solicitat conceptarea în cauză și a intimatei Inspecția de Integritate în calitate de autoritate administrativă ce a întocmit actul administrativ a cărui anulare o solicită, suspendarea soluționării cauzei până la rămânerea definitivă a sentinței pronunțate în acțiunea privind anularea actului administrativ și obligarea în solidar a intimatelor la daune morale în cuantum de 1.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 55/F-Cont din 16 aprilie 2015, completată prin sentința civilă nr. 98/F-CONT din 18 iunie 2015 și îndreptată prin încheierea din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea și cererea de suspendare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2213 din 13 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A., a casat sentința civilă nr. 55/F-Cont din 16 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cauza fiind reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 iulie 2017, sub nr. x/2013*.

Prin sentința civilă nr. 13/F-CONT din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis, în parte, ca întemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate,

- a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/19.07.2013 emis de Agenția Națională de Integritate (A.N.I.),

- a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Împotriva sentinței civile nr. 13/F-CONT din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivare, recurenta-pârâtă a învederat că sentința recurată este nulă, întrucât instanța de fond a încălcat regulile de procedură în ceea ce privește necomunicarea, către Agenția Națională de Integritate, a înscrisurilor transmise la dosarul cauzei de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. Procedând astfel, instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât, datorită necomunicării datelor sau înscrisurilor depuse de A.J.F.P Argeș cu privire la A., s-a aflat în imposibilitatea legală de a-și completa apărările raportat la suplimentarea probatoriului dispusă de instanța de casare pentru cel de-al doilea ciclu procesual.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susținut că, deși instanța de fond arată că a emis mai multe adrese către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, în cuprinsul sentinței recurate nu menționează dacă această instituție s-a conformat dispoziției instanței, respectiv dacă a comunicat sau nu datele și informațiile solicitate cu privire la A., ori dacă a transmis înscrisuri la dosarul cauzei.

Așadar, în lipsa unei mențiuni cu privire la comunicarea/necomunicarea de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a datelor și relațiilor solicitate, a apreciat că, în ceea ce privește situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, sunt necesare clarificări cu referire la care dintre înscrisurile depuse în cel de-al doilea ciclu procesual s-a raportat instanța de fond atunci când a admis acțiunea, ținând seama și de indicațiile instanței de casare.

În concluzie, recurenta-pârâtă a arătat că, neprecizarea în concret de către instanța de fond a înscrisurilor care fac dovada cu certitudine a faptului că singurele venituri obținute de reclamant din partea firmei B. S.R.L., în cei 5 ani vizați de raportul de evaluare, respectiv 2009-2013, au fost aferente exclusiv anului 2009, precum și a celor privind neexercitarea funcției de administrator al acestei societăți comerciale, cât și necomunicarea înscrisurilor Agenției Naționale de Integritate în vederea completării apărărilor în cel de-al doilea ciclu procesual, atrag nulitatea sentinței recurate.

Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă a învederat că, din actele depuse la dosarul cauzei în primul ciclu procesual, care i-au fost comunicate și care vizează perioada 2009 - 08 februarie 2013, în care a deținut intimatul-reclamant funcția de administrator, rezultă că societatea B. S.R.L. a desfășurat activitate comercială, potrivit scopului pentru care a fost constituită.

6.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 mai 2018, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimatul-reclamant a învederat că instanța de fond a respectat îndrumările obligatorii statuate prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, iar prin sentința recurată nu au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare să atragă sancțiunea nulității.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate București este nefondat, reținând următoarele considerente:

Pârâta Agenția Națională de Integritate București a invocat, ca motiv de casare circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încălcarea dreptului la apărare, apreciind că instanța de fond i-a încălcat acest drept, prin faptul că nu i-a comunicat înscrisurile avute în vedere la soluționarea cauzei, pentru a putea formula un punct de vedere.

Înalta Curte constată că prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual s-a stabilit că, în cauză, având în vedere dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 87/2017, și împrejurarea că, în ședința Plenului judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, din data de 22 mai 2017, s-a adoptat o soluție de principiu pentru unificarea practicii, în sensul că există stare de incompatibilitate între funcția publică și calitatea de administrator la o societate comercială, în situația exercitării efective a funcției de administrator, se impune suplimentarea probatoriului, de către ambele părți, asupra acestui aspect.

Instanța de fond, în considerarea îndrumărilor obligatorii statuate prin decizia de casare pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus, prin încheierile de ședință din 12 octombrie 2017 și din 07 decembrie 2017, suplimentarea probatoriului sub aspectul dovedirii exercitării efective sau nu de către reclamant a funcției de administrator. În acest scop, instanța de fond a administrat mai multe categorii de probe solicitate de ambele părți procesuale, respectiv înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorului C., la solicitarea reclamantului A. și proba cu înscrisuri, la solicitarea pârâtei A.N.I. . În acest context, au fost emise adrese către Administrația Județeană a Finanțelor Publice pentru ca această instituție să indice dacă petentul, în calitate de administrator al societății B. S.R.L., în perioada 2009-2013 a realizat venituri și a exercitat efectiv funcția de administrator.

Drept urmare, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri emanate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, respectiv adeverințele de venit pentru anii 2009 - 2013 și situația veniturilor cu regim de reținere la sursă, înscrisurile de la dosarul instanței de fond, respectiv adresa nr. x/19.12.2017 emisă de societatea B. S.R.L., la care au fost atașate ștatele de plată lunilor ianuarie - aprilie 2009, borderoul cu fișe fiscale aferente anului 2009 și fișa fiscală a intimatului-reclamant pentru anul 2009 și a fost audiat martorul C., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul instanței de fond .

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că instanța de fond a indicat în mod clar înscrisurile depuse în cel de-al doilea ciclu procesual la care s-a raportat pentru a pronunța soluția de admitere a acțiunii, respectând îndrumările stabilite prin decizia de casare.

În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 13 din C. proc. civ. și a principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 din același act normativ, Înalta Curte constată că instanța de fond, în rejudecarea cauzei, ținând cont și de îndrumările obligatorii statuate prin decizia de casare, a acordat părților posibilitatea de a-și prezenta și argumenta cererile, de a-și susține punctele de vedere cu privire la obiectul cauzei și de a administra probele considerate necesare, părțile fiind legal citate pentru toate termenele de judecată și având posibilitatea de a lua la cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă a avut posibilitatea de a administra probe privind exercitarea efectivă de către intimatul-reclamant a funcției de administrator al societății B. S.R.L. în perioada evaluării, aceasta fiind chestiunea ce trebuia dezlegată de către instanța de fond, conform îndrumărilor obligatorii cuprinse în decizia de casare, iar instanța de fond i-a încuviințat proba solicitată și a avut în vedere, la soluționarea cauzei, înscrisurile emanate de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a avut posibilitatea să ia la cunoștință, între termenele de judecată, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, având obligația să depună diligențele necesare în acest sens și să urmărească finalizarea procesului, astfel că, dreptul la apărare al părții căreia nu i-au fost comunicate aceste înscrisuri, din oficiu, nu a fost afectat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere și faptul că înscrisurile nu au fost comunicate din oficiu niciuneia dintre părți, iar în acest sens, jurisprudența constantă a C.E.D.O. relevă că, atunci când un document nu a fost comunicat niciuneia dintre părți, egalitatea de arme nu este încălcată (M. S. c. Finlandei, 46601/99, 22 martie 2005; Krcmar și alții c. Republicii Cehe, 35376/97, 3 martie 2000; Niderost Huber c. Elveția, 18 februarie 1997).

Criticile recurentei-pârâte referitoare la prerogativele reprezentării de către administratorul societății, precum și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, invocată în acest sens, nu pot fi reținute în cauză, raportat la dezlegările și îndrumările obligatorii statuate prin decizia de casare pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în primul ciclu procesual, chestiunea ce trebuia dezlegată de către instanța de fond fiind aceea de a se stabili dacă reclamantul a exercitat efectiv funcția de administrator a societății B. S.R.L. în perioada evaluării.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reține încălcarea principiului contradictorialității sau a dreptului la apărare al recurentei-pârâte, iar sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 13/F-CONT din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.