ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4688/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 august 2016, reclamantul Municipiul Focșani a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional la acordarea finanțării la valoarea totală a proiectului "Reabilitare, modernizare și dotări - Școala nr. 3" așa cum s-a stipulat în Contractul de finanțare cod SMIS 13325 și anularea tuturor actelor emise de pârât în sensul nerambursării sumei de 1.021.575,37 RON și a sumei de 245.178,10 RON reprezentând TVA care a fost considerată neeligibilă.

2.1. Prin încheierea din 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii având ca obiect "obligația de a face", promovată de reclamantul Municipiul Focșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional.

2.2. Prin sentința civilă nr. 15 din 01 februarie 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea având ca obiect "obligația de a face", promovată de către reclamantul Municipiul Focșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional București;

- a anulat Scrisoarea standard de informare nr. x/04.05.2016 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, cu privire la excluderea de la rambursare a sumelor care au fost considerate neeligibile;

- a obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice- Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional să acorde reclamantului Municipiul Focșani diferența de finanțare nerambursabilă aferentă cererii de rambursare nr. x pentru proiectul "Reabilitare, modernizare și dotări - Școala nr. 3", stipulate în Contractul de Finanțare cod SMIS 13325, în cuantum de 1.021.575,37 RON și a sumei de 254.178,10 RON reprezentând TVA, care a fost considerată neeligibilă;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 16 noiembrie 2016 și sentinței civile nr. 15 din 01 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, în rejudecarea cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamantul Municipiul Focșani, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Cu privire la încheierea din 16 noiembrie 2016, recurentul-pârât a învederat că instanța de fond în mod nelegal a reținut incidența dispozițiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, în realitate, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie "refuzul de rambursare, concretizat de scrisoarea standard de informare", act administrativ așa cum a fost calificat și de către instanța de fond, iar nu eventuale pretenții legate de elementele contractului de finanțare.

În acest sens, a mai arătat că, raportat la dispozițiile art. 20 alin. (4) din Contractul de finanțare, o procedură de conciliere, în sensul art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, este parcursă numai în ceea ce privește o eventuală măsură a rezilierii contractului de finanțare, nu și în raport de orice act administrativ emis de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor nerambursabile.

Referitor la sentința recurată, recurentul-pârât a apreciat, în esență, că instanța de fond nu a respectat prevederile prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007.

Astfel, intimatul-reclamant, în cadrul cererii de rambursare nr. x/24.02.2016 a solicitat la plată cheltuieli cu execuția lucrărilor în valoare de 1.433.693,62 RON, lucrări presupuse a fi executate în timp de 8 zile, respectiv perioada 21-30 decembrie 2015, inclusiv sărbătorile legale.

Prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x finală a fost declarată cheltuială neeligibilă suma de 1.060.992,38 RON și TVA 254.638,18 RON.

Aceste lucrări au fost incluse în 4 situații de plată (conform centralizatorului) toate aferente lunii decembrie 2015, mai precis perioadei 21-30 decembrie 2015.

Recurentul-pârât a învederat că, la momentul verificării cererii de rambursare nr. x, a solicitat, în trei etape, clarificări beneficiarului finanțării nerambursabile, iar răspunsurile formulate de acesta au condus la concluzia că beneficiarul nu a prezentat documente care, în esență, să susțină centralizatorul lunii decembrie 2015, mai exact să înlăture motivul pentru care prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, au fost declarate cheltuieli neeligibile suma de 1.060.992,38 RON și TVA în sumă de 254.638,18 RON.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 aprilie 2018, intimatul-reclamant Municipiul Focșani a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate la fondul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurentul-pârât este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față, aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

În ceea ce privește criticile aduse încheierii din 16 noiembrie 2016, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 9 - Obligațiile părților - din contractul de finanțare, una din obligațiile recurentului-pârât este aceea de a rambursa beneficiarului cheltuielile aferente.

În condițiile în care, prin Scrisoarea standard de informare a reclamantei cu privire la cheltuielile neeligibile, nr. 32998/04.05.2016 a fost respinsă cererea reclamantei de rambursare a sumei de 1.060.992,38 RON aferentă Contractului de finanțare cod SMIS 13325, în mod corect a apreciat instanța de fond că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la momentul formulării plângerii prealabile, conform cărora termenul pentru formularea plângerii prealabile în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative este de 6 luni.

În ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, Înalta Curte, constatând că recurentul-pârât reia în esență apărările învederate și în fața instanței de fond, apreciază caracterul legal și temeinic al sentinței, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile legale incidente.

Astfel, între autoritatea pârâtă, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013, Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Est, în calitate de Organism Intermediar pentru POR 2007 - 2013 și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Focșani, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x/24.03.2015.

Obiectul contractului l-a reprezentat acordarea finanțării nerambursabile de către AM POR pentru implementarea proiectului nr. SE/26/3/3.4/236/05.10.2009 cod SMIS 13325 cu titlul "Reabilitare, modernizare și dotări Școala nr. 3".

Prin Scrisoarea standard de informare nr. x/04.05.2016 privind situația cheltuielilor aferente cererii de rambursare nr. x finală, pârâtul Ministerul Dezvoltării regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional București a declarat neeligibile cheltuieli în sumă de 1.060.992,38 RON și TVA în sumă de 254.638,18 RON.

Dintre acestea reclamantul a contestat doar excluderea de la rambursare a sumei de 1.021.573,37 RON și TVA de 245.178,10 RON.

Reclamantul a încheiat contractul de finanțare în data de 24 martie 2015, având o perioadă de implementare de 9 luni, respectiv până la data de 24 decembrie 2015.

În data de 14 decembrie 2015, reclamantul a solicitat aprobarea actului adițional nr. x la contactul de finanțare, care a modificat art. 2 astfel:

"în scopul îndeplinirii integrale a obiectivelor și indicatorilor proiectului și în vederea asigurării funcționalității acestuia, beneficiarul are obligația să realizeze din bugetul propriu toate activitățile proiectului în termen de 6 luni de la data finalizării perioadei de eligibilitate a cheltuielilor, dar nu mai târziu de 30 iunie 2016".

În cadrul cererii de rambursare nr. x/24.02.2016 au fost solicitate la plată cheltuieli cu execuția lucrărilor în valoare de 1.433.693,62 RON, lucrări presupuse a fi executate în timp de 8 zile, respectiv perioada 21-30 decembrie 2015. Aceste lucrări au fost incluse în 4 situații de plată (conform centralizatorului anexat) toate aferente lunii decembrie 2015, mai precis perioadei 21-30 decembrie 2015.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond, pentru a reține încălcarea de către pârât a prevederilor art. 5 din contractul de finanțare și a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, a procedat la administrarea unui amplu probatoriu, inclusiv proba cu expertiză tehnică contabilă, concretizată într-un raport de expertiză, cu privire la care recurentul-pârât nu a formulat obiecțiuni și nici critici prin cererea de recurs.

În ceea ce privește motivul pentru care, prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, au fost declarate cheltuieli neeligibile suma de 1.060.992,38 RON și TVA în sumă de 254.638,18 RON, Înalta Curte reține că recurentul-pârât a calculat un nivel de efectuare al lucrărilor de construcție, în cuantum de 38,8%, având ca bază de calcul raportul de expertiză tehnică - specialitatea construcții, întocmit sub nr. 198, la data de 11 decembrie 2015 de expertul tehnic inginer A..

Procedând în acest fel, autoritatea pârâtă a reținut în mod eronat situația de fapt, iar prin expertiza contabilă efectuată în cauză au fost identificate erori privind data avută în vedere la efectuarea comparației, modalitatea de calcul aplicată și calculul efectiv.

Astfel, raportul de expertiză avut în vedere de către recurentul-pârât a fost întocmit la data de 11 decembrie 2015, anterior situațiilor de plată ale lunii decembrie 2015, ce au fost elaborate pentru lucrări executate ulterior datei raportului de expertiză, aceste date nefiind în concordanță cu situațiile de plată prezentate la data de 31 decembrie 2015.

De asemenea, autoritatea pârâtă a comparat procentele de realizare ale lucrărilor constatate prin expertiza tehnică, cu valoarea situațiilor de plată ale lunii decembrie 2015, în valoare fără TVA de 1.791.313,53 RON, deși în fapt, procentul de realizare al lucrărilor era raportat la valoarea din proiectul 27/2013, ale lucrărilor autorizate și contractate și care reprezintă 2.088.270 RON fără TVA.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă, ale cărui concluzii nu au fost contestate de către recurentul-pârât, rezultă că modalitatea de cuantificare valorică a procentului de lucrări realizate până la data de 11 decembrie 2015, s-a efectuat eronat de către reprezentanții autorității pârâte, deoarece singura modalitate de evaluare a unui procent de execuție intermediar al lucrărilor este aceea de aplicare a procentului la valoarea integrală a lucrărilor analizate prin expertiza tehnică în construcții, avută ca reper.

Astfel, valoarea corectă asupra căreia urma să fie aplicat procentul de realizare al lucrărilor, consemnat prin expertiza tehnică în construcții nr. 198/11.12.2015, este valoarea actualizată a lucrărilor de construcții, în cuantum de 2.088.270,03 RON fără TVA.

Nu în ultimul rând, astfel cum s-a constatat prin raportul de expertiză contabilă administrat în cauză, la calculul efectiv efectuat de recurentul-pârât a intervenit o eroare materială referitoare la procentul mediu de efectuare a lucrărilor de construcții, prin reluarea unor lucrări de instalații sanitare separate de instalațiile exterioare de apă, în procent de 30%, ca fiind două categorii de lucrări constatate separat, când, în fapt, prin raportul de expertiză tehnică în construcții, procentul de 30% a fost constatat o singură dată la instalații apa-canal. În acest mod, media procentuală calculată pentru lucrările efectuate până la data de 11 decembrie 2015, a fost denaturată și consemnată la nivelul de 45,24%, față de procentul mediu, de realizare al lucrărilor până la data de 11 decembrie 2015, corect calculate, care este de 48,53%, cu un rest de executat după această dată.

Situațiile de plată pentru lucrările executate și acceptate la plată până la 11 decembrie 2015, incluse în cererile de rambursare precedente cererii nr. x, au fost în valoare totală de 443.448,68 RON, din care 357.619,91 RON fără TVA și 85.828,77 RON TVA pentru luna septembrie 2015.

Pe această bază, rezultă că la data de 11 decembrie 2015, exista o diferență între valoarea lucrărilor executate, confirmată de expertiza tehnică în construcții, în procent de 48,53 % din valoarea actualizată a contractului, cuantificate la nivelul de 1.013.425,15 RON fără TVA și valoarea situațiilor de plată decontate și solicitate la plată prin Cererea de rambursare nr. x în valoare de 357.619,91 RON fără TVA, diferență ce reprezintă lucrări efectuate în perioada 30 octombrie 2015-11 decembrie 2015, în cuantum de 655.805,27 RON fără TVA.

Având în vedere că din această valoare a fost considerată eligibilă numai suma de 298.392,06 RON fără TVA, identificată pentru situația de plată aferentă lunii octombrie 2015, iar restul sumei de 357.413,21 RON fără TVA a fost omisă, ca urmare a erorii de calcul detaliată anterior, recurentul-pârât a concluzionat că în luna noiembrie 2015, nu s-au executat lucrări.

În consecință, având în vedere înscrisurile existente la dosar (raportul de expertiză tehnică în construcții, situațiile de plată, procesele-verbale de efectuare probe presiune la cald, de efectuare probe presiune la rece, de efectuare probe etanșeizare, programul de urmărire al lucrărilor pe faze determinante din 16 noiembrie 2015, buletinul de verificare a prizei de pământ din 05 noiembrie 2015, statele de plată și declarațiile fiscale aferente sumelor achitate pentru manoperă de către executantul B. S.R.L.), în mod corect a reținut instanța de fond faptul că în luna noiembrie 2015 au fost executate lucrări estimate, conform expertizei tehnice, la valoarea de 357.413,21 RON fără TVA.

Având în vedere valoarea lucrărilor rămase de executat la 31 decembrie 2015, așa cum au fost consemnate în centralizatorul de lucrări al lunii decembrie 2015, rezultă că pentru anul 2016 au rămas de executat lucrări în valoare de 296.956,50 RON fără TVA. Prin urmare, se reține că lucrările de construcții și instalații efectiv realizate în luna decembrie 2015 au fost în valoare de 777.888,35 RON fără TVA, respectiv echivalentul a 37,25% din valoarea actualizată a contractului.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, că, aceste concluzii ale raportului de expertiză tehnică contabilă sunt confirmate de raportul de audit întocmit de societatea de audit financiar C., membră a Camerei Auditorilor Financiari din România, precum și faptul că în urma analizării documentației depusă la dosar, expertul contabil nu a constatat existența unor neconcordanțe între rapoartele de activitate ale dirigintelui de șantier, rapoartele de activitate ale proiectantului general, completate cu notele explicative și clarificările formulate și situațiile de plată decontate până la data de 31 decembrie 2015, fiind respectat graficul de depunere al cererilor de rambursare aferente contractului de finanțare și a actelor adiționale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva încheierii din 16 noiembrie 2016 și a sentinței civile nr. 15 din 01 februarie 2018 ale Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.