ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4687/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 decembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B., prin asociat coordonator practician în insolvență C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, anularea Deciziei nr. 13/30.05.2016 privind soluționarea contestatiei depuse de A. S.R.L. în insolvență, împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/18.02.2016, precum și a actelor fiscale administrative care stau la baza acesteia, respectiv Dispoziția privind măsurile stabilite de inspecția fiscală nr. x/18.02.2016 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/18.02.2016, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea - Serviciul de Inspecție Fiscală.

Prin sentința civilă nr. 4154 din 06 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, a dispus anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 13/30.05.2016, emisă de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea și a obligat pârâta la soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele fiscale nr. 365458/18.02.2016, înregistrată sub nr. x/14.04.2016.

Împotriva sentinței civile nr. 4154 din 06 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 269 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a prevederilor pct. 2.2 și 2.3 din Ordinul Președintelui A.N.A.F nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, deoarece contestația a fost formulată de către D., care nu avea calitatea de a o formula.

De asemenea, recurenta-pârâtă susține nemotivarea contestației administrative, în raport de prevederile art. 11.1 lit. a) din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015 privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și consideră că în mod nelegal instanța de fond a respins această apărare în soluționarea cauzei.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08 mai 2018, intimata-reclamantă A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B., a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În motivare, a arătat că, pe de o parte, prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, iar pe de altă parte, contestația administrativă a fost motivată atât în fapt, cât și în drept.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale aplicabile, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/18.02.2016 s-au dispus față de reclamantă următoarele măsuri:

- Măsura nr. 1, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a depune alte declarații 394 "Declarații informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național" corect completate pentru luna octombrie 2012, noiembrie 2012, aprilie 2013, iulie 2013, septembrie 2013, iulie 2014, august 2014, septembrie 2014, octombrie 2014, noiembrie 2014 și decembrie 2014, respectând prevederile Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3596/2011 privind declararea livrărilor și achizițiilor efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA cu modificările și completările. Această obligație a fost stabilită în sarcina reclamantei în termen de 30 zile de la primirea dispoziției.

- Măsura nr. 2, prin care s-a reținut că reclamanta are obligația de a depune alte declarații recapitulative privind livrările pentru perioada decembrie 2011, ianuarie 2012, august 2012, septembrie 2012, decembrie 2012, ianuarie 2013, iulie 2013, august 2013, aprilie 2014 și mai 2014, unde va declara corect achizițiile intracomunitare de bunuri și servicii efectuate, cu respectarea prevederilor Ordinul Președintelui AN.A.F. nr. 76/2010, în termen de 30 de zile de la primirea dispoziției.

- Măsura nr. 3 constă în obligarea reclamantei de a-și diminua pierderea fiscală înregistrată în registrul de evidență fiscală stabilită pentru perioada 01 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2013, în sumă de 1.291.498 RON și pentru perioada 01 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2014, în sumă de 658.169 RON, cu veniturile suplimentare și cu cheltuieli suplimentare stabilite de organele de inspecție fiscală.

Împotriva acestei dispoziții a formulat intimata-reclamantă contestație, înregistrată la A.J.F.P. Tulcea - Registratura generală sub nr. x/14.04.2016 și la A.J.F.P. Tulcea - Inspecție Fiscală sub nr. x/14.04.2016.

Prin Decizia nr. 13/30.05.2016, a fost respinsă contestația pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale conform prevederilor pct. 12.1 lit. b) din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015, referitor la soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale și, ca neîntemeiată și nemotivată, conform prevederilor pct. 11.1 lit. a) din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, referitor la soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Cu privire la criticile recurentei-pârâte referitoare la faptul că formularea contestației de către D. nu respectă prevederile art. 269 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a pct. 2.2 și 2.3 din Ordinul Președintelui A.N.A.F nr. 3741/2015, Înalta Curte le va respinge ca nefondate, reținând, în acord cu opinia primei instanțe, că formularea contestației s-a făcut cu deplina respectare a dispozițiilor legale, astfel încât, în mod greșit s-a considerat de către autoritatea pârâtă că aceasta nu este formulată de un reprezentant al reclamantei.

În primul rând, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte au ca fundament premisa greșită că la momentul formulării contestației societății debitoare i-ar fi fost ridicat dreptul de administrare. Or, așa cum rezultă din încheierea din data de 11 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței în privința reclamantei, deși societatea se afla în procedura de faliment în forma generală, administratorului D., care avea calitatea de reprezentant al societății la data formulării contestației, nu i-a fost ridicat dreptul de administrare în cadrul procedurii insolvenței.

Potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 85/2014, "După deschiderea procedurii și numirea administratorului special, adunarea generală a acționarilor/asociaților/membrilor își suspendă activitatea și se va putea întruni, la convocarea administratorului judiciar, în cazurile expres și limitativ prevăzute de prezenta lege.", iar conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, "După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor."

În ceea ce privește atribuțiile administratorului judiciar, Înalta Curte reține că, potrivit art. 58 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, acesta poate introduce acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului, încheiate în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, se constată că, întrucât nu i s-a ridicat dreptul de administrare, administratorul statutar are dreptul de a conduce activitatea societății în insolvență și de a reprezenta societatea în raporturile cu terții, inclusiv în relațiile cu organele fiscale, respectiv de a formula contestație împotriva unor măsuri dispuse de către acestea.

În plus, la data formulării și depunerii contestației, nu a fost convocată Adunarea Generală a Asociaților în vederea desemnării administratorului special al societății debitoare, astfel că activitatea debitoarei era condusă de administratorul statutar al acesteia, sub supravegherea administratorului judiciar. Din cuprinsul corespondenței purtate între autoritatea pârâtă și administratorul judiciar provizoriu rezultă că, acesta din urmă a înaintat și un exemplar al contestației purtând semnătura administratorului judiciar, arătând de asemenea că își însușește contestația formulată de către societatea debitoare.

Înalta Curte va respinge ca nefondate și criticile formulate de către recurenta-pârâtă referitoare la presupusa nemotivare a contestației administrative.

Înalta Curte constată, în primul rând că, deși susține nemotivarea contestației, prin Decizia nr. 13/30.05.2016, contestată în cauză, autoritatea pârâtă a reținut incidența dispozițiilor art. 11.1 lit. a) din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015, în detrimentul dispozițiilor art. 11.1 lit. b) din același ordin. Astfel, se face referire la ipoteza respingerii contestației ca neîntemeiată, în situația în care argumentele de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat, iar nu la ipoteza prevăzută la lit. b), care stabilește posibilitatea respingerii contestației ca nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației.

De asemenea, deși recurenta-pârâtă învederează că prin contestația formulată, intimata - reclamantă ar face referire doar la sumele stabilite prin Decizia de impunere nr. x din 18 februarie 2016 și la modul în care s-a considerat vătămată prin stabilirea acestor sume și nu la măsurile dispuse prin Dispoziția nr. 365458 din 18 februarie 2016, Înalta Curte constată din cuprinsul contestației (paginile 11-13, respectiv filele x din vol. II al dosarului insteanței de fond) că reclamanta a expus considerentele pentru care apreciază măsurile dispuse ca fiind nelegale, aceasta prezentând atât argumente de fapt, cât și de drept, întemeiate pe prevederile Ordinului nr. 702/2007, respectiv ale Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr. 537/2007 și 76/2010, invocând, totodată, și prevederi de drept european, precum și hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Prin urmare, având în vedere că autoritatea pârâtă nu a răspuns cricilor formulate prin contestația administrativă și nu a analizat în concret legalitatea și temeinicia Dispoziției de măsuri stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x din 18 februarie 2016, prin raportare la aceste critici, reținând doar neîndeplinirea unor cerințe de procedură, în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva Dispoziției înregistrate sub nr. x/14.04.2016.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea împotriva sentinței civile nr. 4154 din 06 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.