ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2020

Ședința publică din data de 26 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, a solicitat anularea deciziei nr. 15/19.01.2017, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 15855/19.09.2011 de atragere a răspunderii reclamantului în solidar cu debitoarea B. S.R.L., precum și anularea parțială a deciziei nr. 15855/09.09.2011.

Prin sentința civilă nr. 154 din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a declarat recurs reclamantul A., solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, în esență, recurentul-reclamant arată că instanța de fond i-a respins în mod greșit acțiunea, achiesând la punctul de vedere al intimatei A.N.A.F. care, prin decizia nr. 15/19.01.2017, i-a respins contestația administrativă formulată împotriva deciziei nr. 15855/19.09.2011 de atragere a răspunderii în solidar cu debitoarea B. S.R.L., ca tardiv formulată, raportat la data comunicării deciziei de atragere a răspunderii solidare.

Recurentul-reclamant consideră că instanța ar fi trebuit să-i admită cererea de chemare în judecată, întrucât, în ceea ce privește decizia de atragere a răspunderii solidare, a invocat motive de nulitate absolută, care pot fi invocate oricând.

Un astfel de motiv de nelegalitate care poate fi invocat oricând este, în opinia sa, faptul că este obligat la plata unor datorii fiscale ale unei societăți, deși, prin hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie pentru toate subiectele de drept s-a constatat obligația de plată solidară cu societatea a unei alte persoane (administratorul societății în perioada relevantă).

Arată în acest sens că, prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, s-a stabilit că persoana răspunzătoare de intrarea în insolvență a societății B. S.R.L. este C., dispunându-se obligarea acestuia la plata sumei de 2.537.884 RON.

În mod nejustificat și netemeinic s-au pornit împotriva sa diverse proceduri judiciare, inclusiv executarea silită, în condițiile în care nu este persoană răspunzătoare în solidar cu administratorul C..

Apreciază recurentul că o astfel de situație, în care decizia fiscală a ANAF este contrazisă de o hotărâre judecătorească ulterioară, ar trebui soluționată pe fond, dând prioritate efectelor obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Constanța, în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului reclamantului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 26.02.2020.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că atât excepția nulității cât și recursul sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata Administrația Finanțelor Publice Constanța, în nume propriu și în reprezentarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a formulat critici care pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Trecând la analiza criticilor din recurs, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei de soluționare a contestației administrativ fiscale nr. 15/19.01.2017 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și anulare parțială a deciziei nr. 15855/19.09.2011 emisă de A.F.P. Constanța.

Prin decizia nr. 15855/19.09.2011, autoritatea publică pârâtă a stabilit angajarea răspunderii solidare cu debitoarea B. S.R.L., pentru obligații fiscale ale acesteia în sumă de 2.527.527 RON, a reclamantului, a lui D. și a lui C..

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație ce a fost înregistrată la A.J.F.P. Constanța sub nr. x/29.12.2016.

Prin decizia nr. 15/19.01.2017, A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 15855/19.09.2011, ca nefiind depusă în termen.

În considerentele deciziei s-a reținut că decizia de antrenare a răspunderii solidare a fost comunicată reclamantului mai întâi, prin poștă, cu confirmare de primire, plicul fiind returnat cu mențiunea "nimeni să semneze" și ulterior comunicată pe pagina de internet a A.N.A.F. Actul a fost considerat ca fiind comunicat în termen de 15 zile de la publicare, respectiv la 30.11.2011, dată în raport cu care a fost calculat termenul de 30 de zile pentru depunerea contestației administrative. Cum reclamantul a depus contestația la 29.12.2016, data înregistrării la registratura A.J.F.P. Constanța, organul fiscal a constatat că aceasta nu a fost depusă în termen, întrucât termenul legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei contestate a fost cu mult depășit (aproape 5 ani).

Prima instanță a confirmat soluția administrativă dispusă prin decizia contestată, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Soluția curții de apel este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 44 alin. (2), (2

2

) și (3) din O.G. nr. 92/2003 (forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate): "(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2

2

) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (2

1

), aceasta se realizează prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: "Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii."

Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că pârâta a procedat la comunicarea deciziei de antrenare a răspunderii, în condițiile art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, prin scrisoare recomandată cu confirmarea de primire nr. x din 28.09.2011, plicul fiind returnat cu mențiunea "nimeni să semneze" .

În condițiile în care comunicarea prin poștă nu a fost posibilă, întrucât scrisoarea recomandată s-a întors cu mențiunea "nimeni să semneze", organul fiscal a procedat la comunicarea actului administrativ-fiscal prin publicitate, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, sens în care, la data 15.11.2011, a fost publicat pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și afișat la sediul organului fiscal anunțul colectiv nr. 37382/7.11.2011, prin care se comunica faptul că a fost emisă pe numele contribuabilului A. decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr. x/19.09.2011 (reclamantul fiind înscris la numărul de ordine 1).

Având în vedere situația de fapt prezentată anterior și dispozițiile legale precitate, în mod corect, prima instanță a constatat că depunerea contestației la data de 29 decembrie 2016, sub nr. x/29.12.2016, s-a făcut cu depășirea termenului imperativ de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în condițiile în care actul administrativ-fiscal se consideră comunicat la data de 30 noiembrie 2011, conform dispozițiilor art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv în termen de 15 zile de la afișarea anunțului nr. x/7.11.2011.

Chiar și în raport de data de 26.09.2013, data comunicării deciziei nr. 15855/19.09.2011 sub semnătură părții recurente, depunerea contestației la data de 29.12.2016, este tardivă.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că eventuala desființare a deciziei de atragere a răspunderii solidare pentru existența unui motiv ca cel menționat de parte, ar putea fi dispusă doar în situația formulării contestației în termen legal, însă, în cauză, acesta a fost cu mult depășit (aproape 5 ani).

Criticile reclamantului, reiterate în recurs, sunt centrate pe argumentul potrivit căruia, fiind invocate prin contestația administrativă motive de nulitate absolută a deciziei de atragere a răspunderii sale solidare, acestea pot fi formulate oricând, urmând regimul juridic al nulității absolute, în raport de care nu poate fi opus un termen de decădere în formularea contestației administrative.

Aceste critici sunt nefondate. În contestația administrativă nu operează distincția nulitate absolută - nulitate relativă (a actului administrativ). Orice motiv de nelegalitate formulat la adresa actului administrativ contestat trebuie invocat cu respectarea termenului de decădere impus de lege, în cazul de față, de dispozițiile art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 3591/2006, nr. 901/2011.

Prin urmare, în mod judicios a reținut prima instanță că decizia de soluționare a contestației administrativ fiscale nr. 15/19.01.2017 a fost emisă de pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați cu respectarea dispozițiilor legale relative la termenul de formulare a contestaței, cuprinse în art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 154 din 21 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.