ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 278 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, respectiv art. 194 din C. proc. civ., suspendarea Deciziei de impunere nr. x/27.03.2019 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/27.03.2019, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare a acestor acte.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 121 din 30 mai 2019, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, contrar celor reținute de prima instanță, că există o îndoială temeinică privind legalitatea actelor administrative atacate și a apreciat că până la soluționarea fondului cauzei se creează o pagubă iminentă și o perturbare gravă a activității societății dacă se va pune în executare decizia atacată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, până la soluționarea în fond a acțiunii privind anularea acestora.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/27.03.2019 și a

Raportului de inspecție fiscală nr. x/27.03.2019, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare a acestor acte.

Curtea de Apel Constanța a respins cererea formulată de reclamantă.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Totodată, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

Ulterior formulării prezentului demers judiciar, prin cererea adresată aceleiași instanțe, la data de 10.03.2020 și înregistrată în Dosarul nr. x/2019, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/27.03.2019, pentru obligațiile fiscale în cuantum de 10.151.826 RON, și în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii privind anularea acestei decizii.

Se observă astfel că recurenta-reclamantă a uzat atât de art. 14, cât și de art. 15 din Legea nr. 554/2004, ce constituie sediul materiei suspendării actului administrativ.

Instanța de control judiciar reține că prin sentința nr. 46 din 23 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/27.03.2019 până la soluționarea acțiunii de fond.

Astfel, se constată că recurenta-reclamantă a obținut suspendarea executării efectelor deciziei de impunere nr. x/27.03.2019 (decizie ce formează și obiectul cauzei deduse judecății întemeiate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004), până la soluționarea definitivă a acțiunii privind anularea acestui act administrativ, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de către recurentă este acela de a nu se pune în executare decizia de impunere contestată.

Or, prin sentința nr. 46 din 23 aprilie 2020, sus-menționată, s-a dispus tocmai suspendarea executării respectivei decizii, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui act administrativ, în timp ce, în prezenta cauză, în eventualitatea admiterii cererii întemeiate pe art. 14 din aceeași lege, s-ar fi dispus această măsură până la pronunțarea sentinței de fond, durata efectelor suspendării în acest din urmă caz fiind astfel mai limitată.

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea prezentei căi de atac.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, câtă vreme în privința Deciziei de impunere nr. x/27.03.2019, care formează și obiectul cauzei deduse judecății, a fost dispusă suspendarea executării până la soluționarea definitivă a acțiunii privind anularea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 121 din 30 mai 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.