ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4684/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. George I.M. Georgescu" Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene -Direcția Generală Autoritate de Management pentru programul operațional "Creșterea Competitivității E" ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea corecției financiare în valoare de 4.148,00 RON, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 4765/04.03.2015, transmisă sub semnătură la data de 09 martie 2015.

Prin sentința civilă nr. 3971 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. I.M. Georgescu Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 3971 din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. George I.M. Georgescu" Iași, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant învederează că, în mod eronat a reținut instanța de fond faptul că, Decizia nr. 75061/02.09.2016 reprezintă actul administrativ prin care ar fi fost soluționată contestația administrativă. În acest sens arată și faptul că această decizie nu i-a fost comunicată anterior introducerii cererii de chemare în judecată. Totodată apreciază că preluarea în mod exclusiv a considerentelor prezentate de către pârâtă, fără a ține cont de precizările sale, a condus la interpretarea abuzivă a situației de fapt.

Cu privire la fondul cauzei, a susținut că se impunea admiterea cererii de chemare în judecată și consideră corecția aplicată, în cuantum de 5% din valoarea contractului, nelegală, fiind stabilie cu nerespectarea principiului neretroactivității legii.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 mai 2018, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și a învederat că actul administrativ ce putea fi contestat în fața instanței de contencios administrativ era doar Decizia nr. 75061/02.09.2016.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează:

II.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, este invocat formal de către recurentul-reclamant, având în vedere că prin cererea de recurs nu se formulează critici care să se subsumeze acestui motiv de recurs.

În consecință, acest motiv de recurs va fi respins de către instanța de control judiciar.

II.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deși se invocă acest motiv de casare, nu se aduc critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs, situație în care acest motiv de casare apare ca nefondat.

II.3. Cu privire la criticile de nelegalitate, ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, recurentul-reclamant este beneficiar al proiectului "E-cord center - multiplicarea și proximizarea serviciilor de electrocardiografie ale Institutului de Boli Cardiovasculare Iași pentru cetățenii din regiunea Nord-Est", pentru care a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/02.09.2010, în cadrul POS CCE, Axa prioritară 3, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile în vederea implementării proiectului.

În scopul implementării acestui proiect, Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. George I.M. Georgescu" Iași a încheiat Contractul de servicii nr. x/15.09.2010, cu A..

Urmare a verificării procedurii de atribuire aferentă Contractului de servicii nr. x/15.09.2010, au fost constatate abateri cu privire la aplicarea prevederilor legale referitoare la achizițiile publice, respectiv aplicarea unor criterii de calificare și selecție restrictive, fiind emisă Suspiciunea de neregulă nr. 15175/25.09.2014.

Ca urmare a verificării efectuate privind cele constatate prin Suspiciunea de neregulă nr. 15175/25.09.2014, a fost emisă Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/04.03.2015.

Apreciind că Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/04.03.2015 a fost emisă în contradicție cu situația de fapt incidentă și cu normele legale aplicabile, recurentul-reclamant a formulat contestația administrativă nr. 7767.705/02.04.2015

Prin Decizia rectificativă nr. 75061/02.09.2016, emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POS CCE, s-a dispus menținerea prevederilor Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/04.03.2015.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, "Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență" [alin. (1)], iar "Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii" [alin. (2)].

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din același act normativ, "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, din economia dispozițiilor legale menționate rezultă că nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare reprezintă titlul de creanță care poate fi contestat pe cale administrativă, potrivit procedurii speciale instituite de O.G. nr. 66/2011, iar după finalizarea acestei proceduri, numai decizia de soluționare a contestației poate fi atacată de contestatar la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Astfel, conform prevederilor legale menționate, O.U.G. nr. 66/2011 reglementează atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 46-47), cât și procedura judiciară de urmat [art. 51 alin. (2)].

Prin urmare, în temeiul acestor dispoziții legale și a art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, decizia pronunțată în soluționarea contestației administrative formulate împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Această interpretare este în acord cu principiul instituit de legiuitor în materia contenciosului administrativ și fiscal, respectiv acela al obligativității parcurgerii procedurii prealabile, pentru a da posibilitatea organului emitent al actului să revină asupra acestuia.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de judecată, nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent al titlului de creanță, care are posibilitatea de a-și revoca actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

De asemenea, caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile nu este contrazis de dispozițiile art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care, o dată în plus, califică natura juridică a acestei proceduri, reafirmând dreptul instituțional de acces liber la instanță și poziționând acest moment procesual în succesiunea obligatorie a actelor procedurale pe care trebuie să le parcurgă cel vătămat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora Decizia nr. 75061/02.09.2016 nu i-ar fi fost comunicată anterior formulării cererii de chemare în judecată, nu sunt de natură să răstoarne raționamentul expus anterior și, în consecință, motivele de nelegalitate vizând Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 4765/04.03.2015, nu pot fi analizate decât în contextul cenzurării unei decizii de soluționare a contestației, ce a analizat fondul raportului juridic.

Față de soluția prefigurată prin considerentele expuse anterior, Înalta Curte, constată că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de recurentul-reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, întrucât acestea vizează fondul cauzei, a cărui judecare este paralizată de admiterea excepției inadmisibilității acțiunii.

Pentru argumentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. George I. M. Georgescu Iași împotriva sentinței civile nr. 3971 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.