ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4653/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate și B., anularea și suspendarea Raportului de evaluare nr. x/10.04.2017.

Prin sentința civilă nr. 1873/CA din 23 octombrie 2017 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 190/F/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate prin cererea introductivă, arătând că sentina instanței de fond este nemotivată și pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare.

A arătat recurentul că a încunoștiințat în scris și anterior conducerea instituției despre intenția sa de a participa la a doua licitație, iar instituția nu a dispus nicio interdicție în ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant.

A subliniat faptul că nu a fost implicat în concret în procesul de verificare/evaluare a ofertelor și nu a participat ca membru al comisiei în ședința de verificare/evaluare/adjudecare a ofertelor din data de 18.07.2013. A arătat că nu a semnat niciun document al acestei comisii, iar actele semnate anterior nu au avut niciun adjudecatar.

Recurentul a subliniat faptul că nu a avut atribuții de principiu sau concrete de evaluare/verificare a ofertelor nici anterior și nici ulterior ședinței de adjudecare, deoarece a avut atribuții de secretariat și nu atribuții decizionale.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate s-a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamantul a supus controlului judiciar actul emis de pârâtă, prin care s-a reținut faptul că reclamatul se află într-o situație de conflict de interese, întrucât a participat în calitate de secretar al Comisiei de evaluare a ofertelor la adjudecarea închirierii prin licitație a imobilului situat în municipiul Săcele și, deși avea un interes personal în luarea deciziei de închiriere a imobilului, nu a renunțat la calitatea de secretar al Comisiei de evaluare a imobilului adjudecat.

Instanța de primă jurisdicție a respins cererea de suspendare a executării actului atacat și, de asemenea, a respins cererea de anulare a raportului de evaluare contestat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că reclamantul, având calitatea de membru în comisia de evaluare, nu poate să suțină că nu a fost implicat în procedura de evaluare a ofertelor, fiind incidente în cauză prevederile art. 79 alin. (1) lit. c), alin. (2) și (4) coroborate cu dispozițiile art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

A arătat instanța de fond că este irelevant faptul că a fost singurul ofertant, întrucât simpla participare la procedura de licitație a reclamantului, în calitate de secretar al Comisiei de evaluare este de natură să aducă atingere principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese.

Analizând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent, întrucât acesta nu a adus motive care să răstoarne argumentele esențiale reținute de instanța de fond în soluționarea cauzei.

Recurentul susține că a încunoștiințat în scris conducerea instituției despre intenția sa de a participa la a doua licitație, iar instituția nu a dispus nicio interdicție în ceea ce-l privește, însă instanța de control judiciar reține că recurentul invocă propria culpă, nefiind la latitudinea unei alte persoane/instituții să ofere un sfat/interdicție cu privire la respectarea principiilor care stau la baza exercitării unei funcții ori cu privire la respectarea dispozițiilor legale care guvernează instituția conflictului de interese. Este lipsit de relevanță faptul că s-a adresat autorității, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a invocat existența unor dispoziții legale din care să se deducă faptul că nu există un conflict de interese în acest caz. Recuretul invocă motivul de casare prevăzut de dispoziția art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., iar instanța de recurs constată că hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept, răspunde întrutotul la apărările formulate de reclamant și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, considerent pentru are Înalta Curte reține ca nefondat acest motiv de recurs invocat.

De asemenea, nici motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurent nu este incident în cauză, Înalta Curte constatând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale aplicabile cauzei.

Înalta Curte reține, în deplin acord cu considerentele instanței de fond, faptul că recurentul-reclamant era ținut să respecte regulile conflictului de interese, având în vedere calitatea sa de secretar al Comisiei de evaluare, fiind fără nicio relevanță faptul că era singurul participant la procedura de licitație, având în vedere că simpla participare la procedura de licitație a secretarului Comisiei de evaluare este de natură să aducă atingere principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese.

Dispozițiile art. 16 alin. (3) și art. 18 din H.G. nr. 168/2007 prevăd faptul că secretarul comisiei de evaluare e numit de concedent dintre membrii acestuia, iar membrii comisiei trebuie să respecte regulile privind conflictul de interese. Înalta Curte constată că nu rezultă din actele dosarului faptul că reclamantul ar fi renunțat la calitatea de membru al Comisiei de evaluare ori că ar fi fost pierdută prin orice altă modalitate.

De asemenea, dispozițiile art. 71 și 79 din Legea nr. 161/2003 prevăd faptul că legiuitorul a instituit, prin intermediul reglementării conflictului de interese în Legea nr. 161/2003, o incapacitate specială în persoana funcționarului public aflat în una dintre ipotezele expres prevăzute de lege, acesta neputând participa la rezolvarea unei cereri, luarea deciziei sau participarea la luarea deciziei.

Or, în cauza dedusă judecății, recurentul-reclamant nu a adus un argument valabil, o probă decisivă, care să răstoarne raționamentul instanței de fond, care a reținut că actul emis de pârâtă, obiect al acțiunii judiciare, este legal, dat în acord cu dispozițiile art. 70, 71, 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât persoana recurentului-reclamant deține o funcție publică, în exercitarea acestei funcții a participat la luarea unor decizii, iar respectivele decizii au putut fi influențate de interesele sale patrimoniale.

Având în vedere că nu sunt incidente cauze de casare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va menține soluția dată ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 190/F/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2020.