ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4629/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 05.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând anularea în parte a Anexei nr. 1 la Decizia nr. 1548/30.10.2017, în ceea ce privește poziția 57 din lista, unde este nominalizată aceasta, cu stocul minim de gaze naturale pe care titularii licențelor de furnizare au obligația să îl dețină pentru producătorii de energie termică în cuantum de 677.355,858 MWh și ajustarea corespunzătoare a totalului stocului minim furnizor.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1627 din 3 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de tardivitate, ca neîntemeiată, s-a respins excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1627 din 3 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta reclamantă A. S.R.L., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, și casarea sentinței atacate iar, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor din Metodologia privind determinarea anuală a nivelului stocului minim de gaze naturale. În opinia recurentei-reclamante, decizia emisă de autoritatea intimată este nemotivată, motivarea în drept și în fapt a actului administrativ reprezintă o premisă esențială, dar si o condiție fundamentală de funcționare a unor mecanisme de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale particularilor față de acțiunile administrației în general, astfel că lipsa de motivare a unui act administrativ atrage nulitatea acestuia. De asemenea, decizia contestată este contrară cadrului legal în vigoare, de vreme ce autoritatea a publicat pe pagina de internet proprie abia în data de 12.07.2017 lista inițială privind stocul minim de gaze naturale pe fiecare titular de licență, în condițiile în care art. 6 alin. (1) din Metodologie stabilește că autoritatea are obligația publicării listei până pe data de 20 februarie a fiecărui an. A mai arătat recurenta-reclamantă că, deși a transmis autorității intimate prin adresa din 25.07.2017 situația centralizatoare a modificărilor de portofoliu de clienți, cuprinzând informații referitoare atât la încheierea unui contract de furnizare gaze naturale cu Electrocentrale București S.A., începând cu data de 1.05.2016, cât și la încetarea acestui contract la data de 1.08.2016, totuși intimata-pârâtă a stabilit în sarcina recurentei-reclamante constituirea unui stoc minim de 8,4 ori mai mare decât nivelul obligațiilor stabilit în lista inițială. În scopul clarificării situației, recurenta-reclamantă prin adresa nr. x/25.10.2017 a mai transmis către ANRE informații cu privire la faptul ca Electrocentrale București S.A. a fost clientul A. în anul 2016, în intervalul 01.05.2016 - 31.07.2016 și, similar, în anul 2017, în intervalul 01.05.2017 - 31.08.2017, precizând următoarele: "începând cu 01.09.2017 S.C. Electrocentrale București S.A. nu mai este clientul A. S.R.L.." Contrar prevederilor exprese ale art. 7 alin. (5) din Metodologie și neluând în considerare toate informațiile și clarificările anterior menționate și transmise ANRE ce au determinat așteptarea legitimă din partea A. ca decizia să fie emisă cu recalcularea obligațiilor aferente, prin Decizia președintelui ANRE nr. 1548/30.10.2017 a fost menținută obligația stabilită anterior în sarcina A., privind constituirea stocului minim pentru PET de 677.355,858 MWh. Această situație a condus la crearea unui prejudiciu pentru A., generat în scopul îndeplinirii acestei obligații în termen de o zi, respectiv la data de 31.10.2017 (în condițiile în care ANRE a publicat decizia contestată în 30.10.2017), fiind obligată să achiziționeze cantitatea de gaze naturale de 75.000 MWh, la prețul de 96.11 RON/MWh și cantitatea de 420.000 MWh la prețul de 105 RON/MWh în vederea îndeplinirii obligației în lipsa ajustării necesar a fi fost operate de ANRE. A învederat și faptul că decizia contestată încalcă normele de tehnică legislativă în sensul că anexa 1 la decizie contravine dispozițiilor legale de rang superior, respectiv Legea nr. 123/2012.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, anularea recursului ca netimbrat, anularea recursului ca nemotivat, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. În esență, pe fondul recursului, a subliniat legalitatea deciziei contestate, fiind emisă cu respectarea cerințelor de formă și fond impuse de legislația în vigoare. Astfel, actul contestat este motivat, fiind emis cu respectarea dispozițiilor art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 și a Ordinului președintelui ANRE nr. 35/2016. Totodată a învederat că stabilirea de către ANRE a cantității de gaze naturale aferente stocului minim, în mod defalcat pe categorii de clienți finali pe fiecare furnizor, are la bază o serie de raportări pe proprie răspundere ale furnizorilor de gaze naturale cu privire la cantitățile efectiv livrate către fiecare consumator, date pe care autoritatea de reglementare nu le poate modifica și nici nu poate cunoaște dacă acestea sunt corecte sau nu. Prin urmare, atâta vreme cât recurenta reclamantă a realizat o scrie de raportări eronate, pe baza cărora a fost stabilit stocul minim de gaze naturale inclusiv la nivel național, chiar la momentul emiterii listei inițiale din data de 12.07.2017, este evident că rezultatul la care s-a ajuns, prin emiterea Deciziei ANRE nr. 1275/29.08.2017 și ulterior a Deciziei nr. 1548/30.10.2017, nu îi poate fi imputat autorității emitente. Suplimentar, a arătat că după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, autoritatea intimată a finalizat un raport de verificare cu privire la modul de raportare al recurentei-reclamante cu privire la cantitățile și prețurile gazelor naturale tranzacționate, raport urmat de emiterea unui proces-verbal de contravenție prin care recurenta-reclamantă a fost sancționată contravențional pentru raportarea eronată a datelor. Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției nulității recursului din perspectivele invocate de intimată și a apărărilor formulate de intimată reiterând în esență aspectele prezentate prin memoriul de recurs.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 6 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din data de 9 septembrie 2020, intimata-pârâtă a precizat că nu mai susține excepțiile tardivității și netimbrării recursului invocate prin întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, apreciind că argumentele de ordin critic invocate de reclamantă prin memoriul de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pe fondul recursului, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu solicitarea de anulare în parte a Anexei 1 la Decizia nr. 1548/30.10.2017 în ceea ce privește poziția 57 din lista cu referire la stocul minim de gaze naturale pe care recurenta-reclamantă, în calitate de titular licență de furnizare are obligația să îl dețină pentru producătorii de energie termică în cuantum de 677.355,858 Mwh și ajustarea corespunzătoare a totalului stocului minim furnizor. Soluționând cauza, curtea de apel a constatat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor din Metodologia privind determinarea anuală a stocului minim de gaze naturale, legalitatea acestuia fiind analizată dintr-o dublă perspectivă, respectiv a necontestării deciziei nr. 1275/29.08.2017 prin care s-a determinat nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel național, precum și nivelul stocului minim pe titulari de licență de furnizare, precum și din perspectiva faptului că, în mod justificat, autoritatea intimată la emiterea deciziei contestată în prezenta cauză nu a ținut cont de modificările referitoare la portofoliul de clienți ai recurentei, în condițiile în care acestea vizau o perioadă anterioară. Efectuând propria evaluare a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză. Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: O primă critică formulată de recurenta-reclamantă vizează nemotivarea deciziei contestate în ceea ce privește obligația recurentei-reclamante de constituire a stocului minim de gaze naturale. Critica este nefondată, întrucât referatul de aprobare a deciziei nr. 1548/2017 cuprinde cadrul legal național de reglementare, motivele care au condus la emiterea actului administrativ, precum și impactul socio-economic, cuprinzând, totodată, și o analiză amănunțită a situației recurentei-reclamante generată de ieșirea din portofoliu a furnizorului Electrocenteale București S.A.. Sub acest ultim aspect, Înalta Curte reține că în cuprinsul Referatului de aprobare a Deciziei nr. 1.548/30.10.2017, autoritatea intimată a analizat situația particulară a recurentei-reclamante, menționând că nu a dat relevanță situației centralizatoare aferente modificărilor portofoliilor de clienți finali deoarece perioada invocată de aceasta nu face obiectul recalculării stocului minim la momentul raportării. S-a mai menționat că raportarea eronată a recurentei-reclamante nu a putut fi corectată la momentul emiterii deciziei deoarece stocul minim inițial, calculat tuturor furnizorilor de gaze naturale a avut la bază cantități de gaze naturale care, din cauza raportării eronate a recurentei-reclamante, nu a cuprins toate cantitățile livrate. Totodată, s-a reținut că la prima notificare de stoc minim de gaze naturale din luna iulie 2017, recurente-reclamantă trebuia să introducă în situația clienților ieșiți, inclusiv cantitatea aferentă perioadei 01.01.2016-30.04.2016, perioadă în care clientul Electrocentrale București S.A. s-a aflat în portofoliul furnizorului Romgaz. Sub aspectul motivării actului administrativ contestat, Înalta Curte reține că, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 "Expunerile de motive, notele de fundamentare, referatele de aprobare și studiile de impact constituie instrumentele de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse". Or, în speță, așa cum rezultă din cele expuse în precedent, referatul de aprobare a deciziei contestate respectă conținutul impus de normele de tehnică legislativă, decizia fiind emisă cu respectarea dispozițiilor art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, potrivit cărora: (3) Cantitățile de gaze naturale reprezentând stocurile minime ce urmează a fi înmagazinate de fiecare furnizor, potrivit alin. (1), lit. q), vor fi stabilite anual, în condiții transparente și nediscriminatorii, prin decizie a președintelui ANRE, în conformitate cu reglementările specifice ANRE, astfel încât să se asigure un nivel corespunzător al consumului intern, în condiții de continuitate și siguranță". Nefondată este și critica vizând nerespectarea de către autoritatea emitentă a cadrului legal în vigoare, respectiv a Metodologiei aprobată prin Ordinul ANRE nr. 35/2016. Potrivit art. 3 din Metodologie "(1) Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei determină anual nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel național, stabilește obligațiile de constituire a stocului minim de gaze naturale ce revin fiecărui titular de licență de furnizare de gaze naturale, precum și procentul aferent fiecărei categorii de clienți finali, pentru care aceștia trebuie să constituie stoc minim, rezultat din aplicarea metodologiei, monitorizează și verifică îndeplinirea obligației de constituire a stocului minim de gaze naturale de către aceștia. (2) Stocul de gaze naturale se exprimă în MWh, se stabilește pentru fiecare titular al licenței de furnizare a gazelor naturale în baza cantităților de gaze naturale efectiv furnizate fiecărei categorii de clienți finali din portofoliul propriu în anul anterior celui pentru care se stabilește stocul de gaze naturale și este ajustat, după caz, cu toate modificările de portofoliu de clienți finali survenite în perioada pentru care s-a recalculat stocul minim". La determinarea nivelului stocului minim de gaze naturale la nivel național care urmează a fi constituit în anul "n" și a defalcării acestuia pe fiecare titular al licenței de furnizare a gazelor naturale și pe fiecare categorie de clienți finali se iau în considerare anumite elemente comunicate de titularii licențelor de furnizare (art. 4 lit. a)-c) din Ordinul președintelui ANRE nr. 35/2016), precum și un procent calculat de ANRDE (art. 4 lit. d) din Ordinul președintelui ANRE nr. 35/2016). Potrivit art. 6 alin. (1) din Ordinul președintelui ANRE "Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei publică pe pagina de internet proprie, până la data de 20 februarie a fiecărui an "n", nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel național aferent anului respectiv, defalcarea acestuia pe fiecare categorie de clienți finali, precum și lista inițială privind stocul minim de gaze naturale pe care fiecare titular al licenței de furnizare a gazelor naturale are obligația de a-l constitui în depozitele de înmagazinare subterană până la data de 31 octombrie a anului "n" pentru fiecare categorie de clienți finali din portofoliul acestuia". În continuare, art. 6 alin. (2-4) din același Ordin arată că, În termen de 10 zile de la data publicării listei inițiale, fiecare titular al licenței de furnizare a gazelor naturale care, în perioada 1 ianuarie a anului "n-1" - 20 februarie a anului "n", a înregistrat încetarea unor contracte în derulare sau a încheiat contracte noi de furnizare cu clienți finali are obligația să comunice aceste modificări Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, prin transmiterea, în format electronic - fișier tip Excel și pe suport letric, a unei situații centralizatoare, semnată de către reprezentantul legal al titularului de licență de furnizare a gazelor naturale respectiv, întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în anexa care face parte din prezenta metodologie, în vederea ajustării în consecință a nivelului stocului minim pe care acesta are obligația de a-l constitui,,. (3) În termen de 25 de zile de la termenul prevăzut la alin. (1), prin decizie a președintelui, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei stabilește nivelul stocului minim de gaze naturale pe care fiecare titular al licenței de furnizare a gazelor naturale are obligația de a-l constitui în depozitele de înmagazinare subterană până la data de 31 octombrie a anului "n" pentru fiecare categorie de clienți finali din portofoliul acestuia (4) Decizia prevăzută la alin. (3) se afișează pe pagina de internet a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei". În cauză, în raport de dispozițiile legale precitate, pe baza datelor furnizate de titularii de licență, autoritatea intimată a publicat lista inițială la data de 12.07.2017, recurenta-reclamantă regăsindu-se la poziția 58 din listă, având stabilită în sarcina sa la categoria Clienți PET cantitatea de 80.367,255 Mwh de gaze naturale, cantitate determinată potrivit raportării recurentei-reclamante conform art. 4 lit. a) și c) din Metodologie, respectiv procentului calculat de autoritatea de reglementare conform art. 4 lit. d) din această metodologie. În baza raportărilor furnizorilor, printre care și recurenta-reclamantă, depuse în termen de 10 zile de la data publicării listei inițiale (12.07.2017) cu privire la încetarea unor contracte în derulare sau încheierea unor noi contracte în perioada cuprinsă între 01.01.2016-12.07.2017, autoritatea intimată a emis, în temeiul art. 6 alin. (3) și (4) din Metodologie, decizia nr. 1275/29.08.2017 prin care, pe de-o parte s-a determinat nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel național (art. 1), iar pe de alta s-a stabilit nivelul stocului minim de gaze naturale pe care titularii licențelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienților finali au obligația să îl dețină în depozitele de înmagazinare subterană până la 31.10.2017, prevăzut în Anexa nr. 1. Prin urmare, recurenta-reclamantă a cunoscut cantitatea stabilită în sarcina sa la categoria de clienți finali PET de 677.355,858 Mwh, stabilită în baza declarațiilor pe propria răspundere transmise în perioada 13.07.2017-25.07.2017, încă din data de 29.08.2017 și nu a contestat această decizie, astfel încât, în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta-reclamantă nu a contestat Decizia nr. 1275/29.08.2017. Așa fiind, decizia referitoare la nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel național și nivelul stocului minim de gaze naturale pe care titularii licențelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienților finali au obligația să îl dețină în depozitele de înmagazinare subterană până la 31.10.2017 și-a definitivat prezumția de legalitate. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a notificat autoritatea intimată în termenul de 10 zile prevăzut de art. 6 alin. (2) din Metodologie, în cadrul situații clienților ieșiți din portofoliul său, cantitatea aferentă clientului Electrocentrale București S.A. care, în perioada 01.01.2016-30.04.2016 s-a aflat în portofoliul SNGN Romgaz S.A.. Aceasta întrucât, potrivit prevederilor metodologiei, pentru o recalculare corectă a stocului minim pentru clienții din categoria PET, recurenta-reclamantă ar fi trebuit să notifice toată cantitatea aferentă clientului Electrocentrale, nu doar cea consumată în perioada mai- iulie 2016 perioadă în care a fost clientul recurentei-reclamante. Totodată, art. art. 7 alin. (1) din Metodologie prevede că "titularii licențelor de furnizare a gazelor naturale au obligația de a transmite Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, până în data de 25 septembrie a fiecărui an, situații centralizatoare aferente modificărilor portofoliilor de clienți finali intervenite în perioada cuprinsă între data publicării listei inițiale privind stocul minim de gaze naturale aferent fiecărui titular de licență de furnizare de gaze naturale, prevăzută la art. 6 alin. (1), și data de 20 septembrie, întocmite în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la metodologie, în format electronic -fișier tip Excel și pe suport letric, semnate și însușite de către reprezentantul legal al titularilor de licență de furnizare a gazelor naturale respectivi." În baza acestei dispoziții, titularii licențelor de furnizare printre care și recurenta reclamantă au raportat ANRE, până în data de 25 septembrie 2017, situațiile centralizatoare aferente modificărilor portofoliilor de clienți finali intervenite în perioada cuprinsă între data de 12.07.2017-20.09.2017. Potrivit art. 7 alin. (5) din Metodologie, "(5) În termen de 15 zile lucrătoare de la data prevăzută la alin. (1), Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei stabilește, prin decizie a președintelui, noile obligații de constituire a stocului minim ce revin titularilor licențelor de furnizare a gazelor naturale care au comunicat modificări ale portofoliului de clienți finali și afișează decizia pe pagina de internet a instituției". Din actele dosarului rezultă că prin adresa nr. x/26.09.2017 privind recalcularea stocului minim aferent modificării în portofoliul de clienți finali, intervenită în perioada 12.07.2017-20.09.2017, emisă în aplicarea art. 7 alin. (1) din Metodologie, recurenta-reclamantă a adus la cunoștința autorității intimate faptul că, în intervalul 1.01.2016-30.04.2016 Consumatorul Electrocentrale nu s-a aflat în portofoliul său ci în cel al furnizorului Romgaz, însă această declarație nu putea conduce la recalcularea stocului minim aferent PET, întrucât, în raport de prevederile art. 6 din Metodologie, modificările trebuiau notificate în etapa anterioară de calcul a stocului minim de gaze, respectiv anterior datei de 12.07.2017. Important de precizat și faptul că, recurenta-reclamantă a fost sancționată contravențional pentru raportarea eronată, în modului de colectare on-line al ANRE a cantităților de gaze naturale în perioada martie- august 2016, conform procesului-verbal nr. x/14.03.2018 de constatare și sancționare a contravențiilor, reținându-se încălcarea prevederilor art. 5 și 6 din Metodologie, procesul-verbal fiind semnat fără obiecțiuni de către reprezentantul recurentei-reclamante. În fine, și critica referitoare la încălcarea normelor de tehnică legislativă este nefondată, întrucât decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 și a Ordinului ANRE nr. 35/2016, așa cum rezultă din cele ce preced. Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte reține că decizia contestată a fost emisă cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind dată în aplicarea dispozițiilor art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, cu respectarea Metodologiei aprobată prin Ordin al președintelui ANRE.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.