ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 46/2020

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a in data de 18.04.2017, reclamanta Universitatea Tibiscus din Timisoara a chemat in judecata pe pârâții Ministerul Educatiei Nationale si Ministrul Educatiei Nationale, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună obligarea pârâților la emiterea unui ordin de confirmare în funcția de rector ales a doamnei A.. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3324 din 27 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității doamnei A. de reprezentant al reclamantei și a anulat acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Tibiscus din Timișoara în contradictoriu cu pârâții Ministrul Educației Naționale și Ministerul Educației Naționale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 3324 din 27 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Universitatea Tibiscus din Timișoara, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței pronunțate de instanța de fond, iar în rejudecare, să respingă excepția lipsei calității de reprezentant al recurentei-reclamante și să admită acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată. 4. Cererea de renunțare la judecata recursului Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03.12.2018, recurenta-reclamanta Universitatea Tibiscus din Timișoara a învederat că renunță la judecarea cauzei.

II. Soluția instanței de recurs Cererea de renunțare la judecata cauzei a fost comunicată intimatului-pârât Ministerul Educației Naționale la data de 26.09.2019. Intimatul-pârât nu a comunicat un punct de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului. În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de chemare în judecată, urmând a dispune anularea sentinței civile nr. 3324 din 27 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea recurentei-reclamante la judecarea cauzei. Anulează sentința civilă nr. 3324 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.