ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 455/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 455/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea acestuia la emiterea în regim de urgentă, dispoziție motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor solicitate prin cererea înaintată la data de 28.04.2017.
Totodată, a solicitat stabilirea unui termen de executare, sub sancțiunea obligării conducătorilor acestora la plata unei amenzi în caz de neconformare.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 93 din 14 ianuarie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect, reținând că pe parcursul procesului a fost emisă decizia de soluționare nr. x/16.07.2018 și, de asemenea, s-a făcut o plată în contul reclamantului la data de 04.07.2018.
Totodată, a obligat obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând că acesta se afla de drept în întârziere în ceea ce privește obligația de soluționare a cererii reclamantului, fiind în culpă procesuală potrivit art. 453 alin. (1) și art. 454 teza finală din C. proc. civ., întrucât cererea de despăgubire depusă de reclamant la Fond la data de 28.04.2017 a fost soluționată la mai mult de 1 an de la această dată, cu depășirea termenului rezonabil.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că în timpul procesului a emis decizia prin care a soluționat cererea de plată a reclamantului, prima instanță a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, însă a dispus obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată pentru nerespectarea termenului rezonabil de soluționare a cererii.
A apreciat astfel că, în cauză, este incident motivul de casare invocat, întrucât reclamantul nu a pus în întârziere instituția pârâtă, solicitând direct pe cale judiciară obligarea acesteia la emiterea unei decizii, iar în raport cu data înregistrării cererii reclamantului la Fond (28.04.2017) a considerat că aceasta a fost analizată într-un termen rezonabil, Legea nr. 213 neprevăzând un termen expres de soluționare a acestor cereri.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în consecință, respingerea în tot a acțiunii.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
În cauză, se constată că autoritatea publică pârâtă critică hotărârea atacată prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a emis decizia de soluționare a cererii de plată formulată de reclamant în timpul procesului, apreciind că, în raport cu data înregistrării acestei cereri la Fond, nu a fost depășit termenul rezonabil.
Instanța de control constată însă că recurentul nu a adus argumente care să poată constitui motive de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aprecierea caracterului rezonabil al termenului reprezintă o chestiune de temeinicie, o chestiune de apărare, așa încât nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menționat.
Or, nu se poate considera îndeplinită cerința motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Prin urmare, susținerile recurentului nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 93 din 14 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.