ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4544/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 aprilie 2017 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu AFIR anularea deciziei de soluționare a contestației înregistrată sub nr. x/2016, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor bugetare din 2 august 2016 prin care s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară de 6.724,20 RON precum și repunerea sa în drepturile pe care le are conform deciziei de finanțare, respectiv admiterea depunerii cererii de plată tranșa V la OJFIR Iași și acordarea ajutorului financiar nerambursabil aferent.

Prin sentința nr. 136/2017 din 10 octombrie 2017 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea judecătorească recurată este rezultatul interpretării și aplicării greșite a normelor de drept material, în sensul că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 2 august 2016 echipa de control din cadrul AFIR a reținut că nu s-a realizat scopul și obiectivele pentru care s-a solicitat sprijin financiar nerambursabil în condițiile stabilite de Măsura 141, condiții acceptate prin semnarea Declarației de finanțare. Astfel, s-a reținut în mod eronat că nu am prezentat dovada faptului că aș fi urmat un curs de pregătire profesională prin Măsura 111 în raport cu proiectul.

În opinia recurentei, declarația a fost completată la data de 29.04.2015, momentul depunerii cererii de plată pentru tranșa a IV-a. în perioada aprilie 2015 - mai 2016. S-a aflat în imposibilitatea de a urma astfel de cursuri, întrucât ele nu au fost organizate de către Camera Agricolă Județeană Iași.

Totodată, recurenta critică hotărârea instanței de fond care nu a valorificat Adeverința emisă de către Camera Agricolă Județeană Iași din care rezultă că este înscrisă la cursul de formare profesională.

O altă critică a recurentei-reclamante vizează interpretarea și aplicarea în mod greșită a dispozițiilor referitoare la intrarea în vigoare a contractului încheiat între părți. Astfel, reclamanta consideră că data încheierii contractului cu Autoritatea contractantă APDRP (AFIR) este 4 aprilie 2012, când a primit decizia de finanțare. Or, rezultă că data limită pentru depunerea cererii de plată pentru anul V a fost data de 04.05.2016.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă A. - Persoană Fizică Autorizată a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 27.410/11.10.2016 (de soluționare a contestației), a Procesului Verbal (de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare) nr. 22.132/09.08.2016, solicitând repunerea sa în drepturile pe care le are conform deciziei de finanțare, respectiv admiterea depunerii cererii de plată tranșa V la OJFIR Iași și acordarea ajutorului financiar nerambursabil aferent.

Soluționând cauza prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prealabil, Înalta Curte reține că, deși recurenta reclamantă A. - Persoană Fizică Autorizată și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a formulat critici circumscrise acestui motiv de casare.

Potrivit motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, reorganizată prin O.U.G. nr. 41/2014 în Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă și reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/16.03.2012 având ca obiect acordarea finanțării Proiectului intitulat:

"Ferma de subzistență a A.".

Conform Fișei Tehnice a Măsurii 141 "Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistență" din PNDR, obiectivul general al acesteia este "creșterea competitivității exploatațiilor agricole în curs de restructurare pentru facilitarea rezolvării problemelor legate de tranziție", iar "sprijinul vizat prin această măsură se adresează fermelor de subzistență pentru mai buna utilizare a resurselor umane și a factorilor de producție, prin stimularea spiritului antreprenorial și diversificarea activităților și veniturilor".

Conform art. 4 - Obligațiile beneficiarului, alin. (4) (2) din Decizia de finanțare, în termen de trei ani de la data acordării sprijinului aferent primei plăți, beneficiarul trebuie să urmeze un curs de formare profesională prin Măsura 111 "Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe" în cel puțin unul din domeniile: managementul exploatațiilor agricole, contabilitatea fermei, protecția mediului, agricultură ecologică etc. Astfel, s-a stabilit în sarcina beneficiarului obligația de a urma un curs de formare profesională în termen de trei ani de la data semnării deciziei de finanțare.

Totodată, Decizia de finanțare nr. x/16.03.2012 la art. 1 1(2) prevede că "Se acordă beneficiarului ajutorul financiar nerambursabil pe parcursul a 5 ani de la data prezentei reprezentat de prime anuale în valoare de 1500 euro.", iar la art. 4 4(3) alin. (2) se prevede că în cazul nerespectării obligației referitoare la absolvirea unui curs de formare profesională "Decizia de finanțare nu va mai fi valabilă pentru anii de execuție IV și V, iar APDRP nu va mai acorda primele corespunzătoare acestor ani...".

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a reținut că suspiciunea de neregulă sesizată prin IRD 0.1 - Nota de descoperire a unei nereguli de fundamentare pentru desfășurarea unui control se confirmă constatându-se că "în data de 18.04.2016 s-a întocmit notificarea beneficiarului privind depășirea termenului limită de depunere a cererii de plată AP 0. Astfel, 16.05.2016 este data expirării Notificării beneficiarului privind depășirea termenului limită de depunere a cererii la plata AP 0.2, inclusiv a expirării termenului de depunere a Certificatului de formare profesională, document obligatoriu potrivit Ghidului măsurii 141 și conform fișei de verificare tehnică și financiară referitoare la declarația pe proprie răspundere ca până la data de 31.12.2015 să fi absolvit un curs de formare profesională și să prezinte certificatul, situație care impune recuperarea sumelor aferente tranșei de plată a anului IV.".

Împotriva Procesului Verbal de constatare nr. 22.132/09.08.2016, beneficiarul a formulat contestație, care a fost soluționată în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 27.410/11.10.2016, emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Față de situația de fapt prezentată mai sus și de dispozițiile legale citate, Înalta Curte constată, așa cum a reținut corect și instanța de fond, că beneficiarul A. - Persoană Fizică Autorizată a depus cererea de plată pentru tranșa IV la data de 12 mai 2015, în termen. Or, tranșa de plată IV, conform Adresei de Management nr. x/23.03.2015, s-a acordat beneficiarului în baza declarației pe proprie răspundere potrivit căreia aceasta urma să depună certificatul de formare profesională până la data de 31.12.2015.

Față de aspectele învederate, Înalta Curte împărtășește raționamentul instanței de fond, în sensul că măsura aplicării corecției financiare este corectă, reclamanta nedepunând nicio dovadă din care să rezulte că a urmat cursurile de formare profesională, "nici măcar până în mai 2016, data expirării termenului de depunere a cererii de plată pentru tranșa a V-a".

În egală măsură, Înalta Curte nu poate primi nici criticile reclamantei vizând aspectul că "s-a aflat în imposibilitatea urmării acestor cursuri întrucât Camera Agricolă Județeană Iași în anul 2015 nu a organizat astfel de cursuri". Este evidentă, din acest punct de vedere, lipsa de diligență a reclamantei în îndeplinirea obligațiilor asumate și comportamentul dezinteresat, deși avea la dispoziție o perioadă de trei ani, 2012 - 2015, pentru îndeplinirea acestei obligații, iar prin decizia de finanțare nu i s-a impus ca aceste cursuri să fie organizate numai de către o anumită instituție, ci s-au stabilit doar anumite domenii de interes corelative scopului și obiectivelor Măsurii accesate.

Cu atât mai mult, Înalta Curte nu poate nici criticile vizând data limită a depunerii celei de a cincea cereri de finanțare, în contextul celor anterior antamate. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că indiferent de data limită care se calculează fie de la data emiterii deciziei de finanțare, fie de la data semnării concrete a acesteia de reclamantă, aceasta nu face nici până în prezent dovada îndeplinirii obligației de absolvire a cursurilor de formare profesională în termenul de 3 ani de la data acordării primei tranșe a ajutorului financiar.

Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată împotriva sentinței nr. 136/2017 din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată împotriva sentinței nr. 136/2017 din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2020.