ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4507/2020

Ședința publică din data de 18 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA, TRIBUNALUL SIBIU, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL SUCEAVA, TRIBUNALUL BOTOȘANI, CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ și TRIBUNALUL MUREȘ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, în lumina refuzului pârâtului de ordin I, de a soluționa cererea noastră privind emiterea începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014, solicitând:

1.1 Obligarea pârâtului - Ministerul Justiției, de a emite pentru perioada 09,04.2015 - până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014;

1.2 obligarea pârâtei - Ministerul Justiției ca la emiterea ordinelor de salarizare pentru toți reclamanții să țină cont de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

1.3 obligarea pârâtei - Ministerul Justiției ca la emiterea Ordinelor de Salarizare viitoare pentru toți reclamanții să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date, de majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiție precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

1.4 obligarea pârâtei - Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, să bugeteze resursele financiare aferente plății diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

II.l în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, au solicitat instanței să dispună:

II.l.l obligarea pârâtelor Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani la plata către reclamantul A. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 14.06.2015, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

II.1.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani la plata către reclamantul A. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 14.06.2015, a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Față de aceste capete de cerere, au învederat că secția pentru judecători a CSM a aprobat transferul reclamantului, începând cu data de 15.06.2015, de la Judecătoria Dorohoi la Judecătoria Alba Iulia

11.2 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba, au solicitat:

11.2.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba la plata către reclamantul A. începând cu data de 15.06.2015 și până la data de 30.11.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

11.2.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba la plata către reclamantul A. începând cu data de 15.06.2015 și până la data de 30.11.2016 a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Față de aceste capete de cerere, au învederat că secția pentru judecători a CSM a aprobat transferul reclamantului, începând cu data de 01.12.2016, de la Judecătoria Alba Iulia la Judecătoria Sibiu.

11.3 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, au solicitat:

II.3.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata către reclamantul A. începând cu data de 01.12.2016 și până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 al in. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru

locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

II. 3.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata către reclamantul A. începând cu data de 01.12.2016 și până la data de 31.12.2016 a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

III. l în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Targu Mureș si Tribunalul Mureș, au solicitat instanței să dispună:

111.1.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Targu Mureș și Tribunalul Mureș la plata către reclamantul B. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 14.01.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

111.1.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Targu Mureș și Tribunalul Mureș la plata către reclamantul B. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 14.01.2016 a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Față de aceste capete de cerere, au învederat că reclamantul B. a funcționat ca judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Reghin în perioada 15.07.2014 - 14.01.2015.

III.2 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba, solicităm^

III.2.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba la plata către reclamantul B. începând cu data de 15.01.2016 și până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

III. 2.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba la plata către reclamantul B. începând cu data de 15.01.2016 și până la data de 14.01.2016 a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

IV. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, au solicitat instanței:

IV. 1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata către reclamanții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., W. și V., începând cu data de 09.4.2015 și până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 alin. ' 1 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salaríale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflatîn plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

IV. 2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba la plata către reclamanții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., W. și V. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 31,12.2016 a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

V. l în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș, au solicitat instanței să dispună:

V.l.l obligarea pârâtelor Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș la plata către reclamantei T. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.06.2015, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salaríale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

V.1.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș la plata către reclamantei T. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.06.2015 a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Față de aceste capete de cerere, au învederat că secția pentru judecători a CSM a aprobat transferul reclamantei, începând cu data de 01.07.2015, de la Judecătoria Viseu de Sus la Judecătoria Sibiu.

V.2 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, au solicitat instanței:

V.2.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata către reclamanta T. începând cu data de 01.07.2015 și până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

V. 2.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata către reclamanta T. începând cu data de 01.07.2015 și până la data de 31.12.2016, a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

VI. 1 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, au solicitat instanței să dispună:

VI. 1.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea la plata către reclamantul U. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.06.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

VI.1.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea la plata către reclamantul U. începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.06.2016 a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Față de aceste capete de cerere, au învederat că reclamantul U. a funcționat ca judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea în perioada 09.04.2015 - 30.06.2016.

VI.2 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia si Tribunalul Sibiu, au solicitat instanței:

VI.2.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata către reclamantul U. începând cu data de 30.06.2016 și până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 și 1563 emis de către Ministrul Justiției, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G . nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

VI.2.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata către reclamantul U. începând cu data de 30.06.2016 și până la data de 31.12.2016 a diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4351 din 14 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis în parte cererea modificată formulată de reclamanții C., D., E., F., G., H., I., J., W., K., L., M., N., O., P., Q.,R., S. și V.,X.,B.,T. și U., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș, astfel cum a fost modificată; anulat în parte, în privința reclamanților, Ordinul Ministerului Justiției nr. 1486/C/-24.05.2017 privind stabilirea drepturilor salariale ale acestora; a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare, prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr 20/2016, începând cu 9.04.2015 și până la data de 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON; a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr 20/2016, începând cu 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr 293/2015; a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Sibiu să plătească reclamanților, C., D., E., F., G., H., I., J., W., K., L., M., N., O., P., Q.,R., S. și V. diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Mureș, pentru perioada 9.04.2015 - 14.01.2016, și a pârâtului,Tribunalul Alba-Iulia, începând cu data de 15.01.2016, să plătească, reclamantului,B.,diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Maramureș, pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2015, și a pârâtului,Tribunalul Sibiu, începând cu data de 1.07.2015, să plătească, reclamantei, T., diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Vâlcea, pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2016, și a pârâtului, Tribunalul Sibiu, începând cu data de 1.07.2016, să plătească, reclamantului U., diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată, formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba-Iulia, Curtea de Apel Târgu-Mureș și Curtea de Apel Pitești,Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu; a anulat, ca nesemnată, cererea formulată de către reclamanta X.; a disjuns cererea formulată de reclamantul Y. și a înaintat cererea la Serviciul Registratură pentru formarea unui dosar separat și a fixat termen pentru dosarul disjuns, 16.01.2018, cu citarea părților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- pârât a criticat sentința primei instanțe ca fiind pronunțată în parte cu încălcarea dispozițiilor legale, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și casarea în parte a sentinței atacate și respingerea în totalitate a acțiunii, ca neîntemeiată, sens în care a invocat, în esență, următoarele motive:

Ordinul M.J. nr. 4680/C/2016 a fost emis în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a I.C.C.J.- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, dispunând recalcularea la nivel maxim a indemnizațiilor judecătorilor, începând cu 9 aprilie 2015.

La art. 1 al acestui Ordin s-a prevăzut că, începând cu 9 aprilie 2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, li se recalculează indemnizația la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, realizându-se, astfel, o unificare a indemnizațiilor, prin eliminarea diferențelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcție de actul normativ în vigoare.

Totodată, a mai arătat recurentul-pârât Ministerul Justiției, art. 2 din Ordinul menționat prevede că, începând cu data de 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari, se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a CCR face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională, ținând cont de faptul că de la 1 octombrie 2016 la nivelul I.C.C.J. s-a acordat valoarea de referință sectorială de 405 RON, ca urmare a adoptării Ordinului Președintelui I.C.C.J. nr. 283/25.10.2016, începând cu această dată s-a făcut raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională în funcție de această valoare de referință sectorială majorată cu 10%.

În continuare, recurentul- pârât a arătat că prin Ordinul M.J. nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat Ordinul M.J. nr. 4680/C/21.12.2016, cu prevederile de la art. 1 alin. (1) și, ținând cont de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordinul M.J. nr. 4680/C/2016 și art. 3 din Ordinul M.J. nr. 219/C/2017, care statuează că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale individuale se va realiza ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, aducerea la îndeplinire a acestor prevederi s-a concretizat în ceea ce îi privește pe intimații- reclamanți prin emiterea Ordinului M.J. nr. 1469/C/2017.

Așadar, susține recurentul-pârât, conform dispozițiilor art. 1 alin5

1

din O.U.G. nr. 83/2014, prin Ordinul M.J. nr. 4680/C/2016 s-a realizat o unificare a indemnizațiilor, prin eliminarea diferențelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcție de actul normativ în vigoare, iar în prezent s-a finalizat activitatea privind emiterea ordinelor prin care indemnizațiile să se stabilească individual conform acestui text de lege.

Textul din O.U.G. nr. 57/2015 nu folosește sintagma "nivel maxim în plată", așa cum apare în O.U.G. nr. 43/2016 la art. 1 pct. 1, și, prin urmare, numai de la acest moment (1.08.2016) se pune problema raportării salariilor/indemnizațiilor din sistem la "nivel maxim în plată".

În fine, ținând cont de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, care statuează că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor de la data publicării în Monitorul Oficial al României, recurentul- pârât apreciază că actele administrative invocate prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizației intimaților- reclamanți, au fost emise în acord cu Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, astfel că este neîntemeiată obligarea Ministerului Justiției de a emite un ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON pentru o perioadă anterioară datei de 01.10.2016.

Pe de altă parte, recurentul- pârât apreciază ca neîntemeiată acordarea dobânzii penalizatoare aferente de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective, evocând sub acest aspect prevederile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 99/2016 și jurisprudența Înaltei Curți, decizia nr. 21/22.05.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Intimații- reclamanți cărora, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. li s-a comunicat recursul, nu au înțeles să formuleze întâmpinare în recurs.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 18 septembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Intimații- reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în esență, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unor ordine de încadrare salarială, cu stabilirea unui cuantum al salariului de bază și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Problema centrală a cauzei constă în lămurirea înțelesului dispozițiilor alin. (5

1

) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, text introdus în corpul ordonanței de urgență prin legea de aprobare a acesteia, Legea nr. 71/2015, text care are următorul cuprins:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Sintagma "salarizat la același nivel" nu trebuie înțeleasă ca o normă de trimitere la categoriile de funcționari și personal contractual salarizat la același nivel cu aparatul Parlamentului, ci corespunde noțiunii de "același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", utilizată în alin. (1) și (2) al aceluiași articol 1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin care executivul a intenționat păstrarea în plată a salariilor în cursul anului 2015, la același nivel cu cel din luna decembrie a anului 2004.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înțeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susținut, și mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituția României, că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariați și nu toți destinatarii actului normativ în discuție, aflați în aceeași situație, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație.

Concluzia Curții de apel este corectă, fiind susținută nu numai de raportul comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă și protecție socială și, respectiv al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, de unde rezultă că amendamentul devenit alin. (5

1

) al art. 1 a fost propus pentru clarificarea textului și eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, dar și de interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin această din urmă decizie, instanța supremă a statuat că:

"în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și Completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice".

Astfel, judecătorul fondului are dreptul dar și obligația de a interpreta textul normativ atât în litera sa, cât și în spiritul său, urmărind ca aplicarea efectivă a legii să fie în concordanță cu intenția legiuitorului, astfel cum rezultă aceasta atât din textul supus analizei, cât și din celelalte prevederi ale actului normativ, dar și din expunerea de motive ori din celelalte acte normative incidente în domeniul vizat.

Instanța de judecată este datoare să asigure o aplicare unitară, congruentă, a tuturor actelor normative ce reglementează o situație juridică, aspect confirmat de motivarea Deciziei nr. 23/2016 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul căreia se arată că:

"Deși expunerea de motive a unui act normativ nu are valoare obligatorie, ea este utilă pentru identificarea sau clarificarea intenției legiuitorului în operațiunea de interpretare a unei norme juridice, din perspectivă istorico-teleologică.

(...)dacă s-ar admite că prin art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, s-ar fi stabilit criteriul aceluiași nivel de salarizare între personalul din celelalte autorități și instituții publice și personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, iar nu criteriul aceluiași nivel de salarizare între persoanele care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, ar însemna ca, pe cale de interpretare, să se limiteze domeniul de aplicare a acestei norme și să fie exceptate de la această finalitate - eliminarea discriminării - celelalte categorii de personal din cadrul celorlalte autorități sau instituții publice care au un alt nivel de salarizare decât cel al aparatului de lucru al Parlamentului, dar care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime cu alte persoane din cadrul aceleiași autorități sau instituții publice care au un nivel de remunerare superior.(...)

În plus, acceptându-se o astfel de interpretare, contrară scopului și substanței normei, s-ar menține inechitățile ori diferențele salariale în cadrul aceleiași categorii de personal și, în consecință, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenționat să o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune în acord legislația internă cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și cu cele ale dreptului Uniunii Europene."

În concluzie, aprecierea recurentului-pârât că în mod nelegal a fost admisă cererea intimaților- reclamanți de acordare a valorii de referință sectorială începând cu 09.04.2015 nu poate fi reținută.

De asemenea, refuzul recurentului Ministerul Justiției de a recunoaște că dispozițiile reparatorii cuprinse în art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor și procurorilor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.

Către această dezlegare conduc și principiile reglementate de art. 3 din aceeași Lege-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, în special cel definit la lit. c):

"echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetari."

Instanța supremă apreciază că judecătorul fondului a făcut o analiză corectă a cauzei deduse judecății, considerente pentru care, criticile recurenților - pârâți sunt nefondate și, astfel, Înalta Curte constată că în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, sentința recurată fiind legală și la adăpost de orice critică.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul- pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile 4351 din 14 noiembrie 2017, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2020.