ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5628/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. augustina ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG. și HHHH. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției - Ministrul Justiției și Curtea de Apel Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 2/53275/2017 (adresă) prin care s-a comunicat respingerea contestației formulată împotriva Ordinului nr. 1478/C din 24.05.2017, anularea în parte a Ordinului in privința drepturilor reclamanților si obligarea Ministrului Justiției - ordonator principal de credite, la emiterea unui alt ordin de stabilire a drepturilor salariale începând cu 9 aprilie 2015 prin utilizarea unei VRS de 405 RON si de la 1 dec. 2015 a unei VRS de 445,50 RON, la alocarea fondurilor necesare plații diferențelor salariale rezultate și obligarea Curții de Apel Craiova, la plata diferențelor salariale rezultate - pana la data recunoașterii dreptului 1 oct. 2016.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 266/2018 din 29 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. augustina ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG. și HHHH., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova; a anulat în parte Ordinul nr. 1478/C/2017 și Hotărârea nr. 2/53275/2017, în ceea ce privește data recalculării indemnizațiilor de încadrare ale reclamanților cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 445.5 RON; a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea de noi ordine individuale pe numele reclamanților, privind stabilirea drepturilor salariale ale acestora pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON și pentru perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON și a obligat pârâta Curtea de Apel Craiova la plata diferențelor salariale rezultate din recalcularea drepturilor reclamanților potrivit prezentei hotărâri, aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016; a respins în rest cererea, ca nefondată.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca neîntemeiată, cât și pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți, cărora, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, le-au fost comunicate recursurile, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat a se aprecia asupra măsurii în care mai subzistă, fie obiectul, fie interesul în demersul judiciar de față, câtă vreme ordonatorul principal de credite a recunoscut pentru perioada în litigiu drepturi salariale mai mari decât cele contestate, urmând a face și plata diferențelor salariale, rezolvându-se, totodată, și problema indemnizației curente în plată. La rândul său, prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Craiova, recurentul- pârât Ministerul Justiției a arătat că, la data de 24.05.2018 s-a emis O.M.J. nr. 2066/C/2018, prin care s-a stabilit indemnizația intimaților- reclamanți la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, prin urmare, li s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, chiar mai mult decât au solicitat, ceea ce, în opinia recurentului impune admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca lipsită de interes.

Procedura de soluționare a recursurilor În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 30 octombrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act. Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursurilor se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 21.12.2016 și, respectiv, 01.02.2017, recurentul- pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 4680/C/2016 și, ulterior, Ordinul nr. 219/C/2017, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite intimaților-reclamanți, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, și, mai târziu, Ordinul nr. 1489/C/2017, iar, la data de 24.05.2018, Ordinul nr. 2066/C/2018. Totodată, susține că reclamanților le-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursurilor, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, și va respinge recursurile declarate de pârâta Curtea de Apel Craiova și de pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind lipsite de interes. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor și va respinge recursurile, ca fiind lipsite de interes.