ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 323/2020

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal la 11 noiembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții: B., C., D., E., F., G., H., I., S.C. J. S.A. și K. S.A., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 100.000 Euro, reprezentând daune morale, ca urmare a accidentului produs la 2 august 2014.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal, în dosarul nr. x/2015 a fost admisă cererea de suspendare formulată de pârâta S.C. J. S.A. și, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Focșani, secția Penală.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 209/R din 22 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei civile nr. 209/R din 22 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Criticile recurentului cu privire la decizia împotriva căreia a formulat recurs, se referă, pe de o parte, la faptul că acesta solicită instanței de recurs să dispună repunerea pe rolul instanței competente a cauzei și reluarea judecății, menționând în mod expres că se opune perimării recursului, iar pe de altă parte, arată că a așteptat data de 21 martie 2019, dată la care s-a pronunțat hotărârea în primă instanță în cauza penală, pentru ca instanța să stabilească care sunt persoanele vinovate și răspunzătoare pentru producerea accidentului.

Restul argumentelor din cererea de recurs vizează, pe de o parte, fondul cauzei, iar pe de altă parte, repunerea pe rol a litigiului suspendat prin încheierea din 25 octombrie 2017.

Totodată, se reține că prin cererea de recurs, reclamantul-recurent invocă, în esență, aceleași argumente prezentate și în cadrului recursului formulat împotriva încheierii de suspendare din 25 octombrie 2017, iar în ceea ce privește criticile referitoare la imposibilitatea acestuia de a se constitui parte civilă în procesul penal și calitatea acestuia de martor în cadrul respectivei cauze, se constată că aceste aspecte exced prezentului cadru procesual, având în vedere că instanța a fost învestită cu o cerere de recurs în cadrul căreia trebuie analizată legalitatea deciziei nr. 209/2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Prin întâmpinarea depusă la 1 august 2019, intimata I. solicită, în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 17 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se nulitatea recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 31 octombrie 2019, intimata K. S.A. depunând concluzii scrise pe aspectul nulității cererii de recurs.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a anulat calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Aceasta deoarece, prin cererea de recurs, reclamantul-recurent invocă în esență, aceleași argumente prezentate și în cadrului recursului formulat împotriva încheierii de suspendare din 25 octombrie 2017, iar în ceea ce privește criticile referitoare la imposibilitatea acestuia de a se constitui parte civilă în procesul penal și calitatea acestuia de martor în cadrul respectivei cauze, se constată că aceste aspecte exced prezentului cadru procesual, având în vedere că instanța a fost învestită cu o cerere de recurs în cadrul căreia trebuie analizată legalitatea deciziei nr. 209/2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

În acest context, aspectele relevate de către recurent referitoare la starea de fapt și fondul cauzei nu corespund motivelor de nelegalitate care să determine casarea unei hotărâri, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu se face nicio referire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru constatarea perimării - sancțiune care a intervenit în prezenta cauză.

Prin urmare, se constată că prin cererea de recurs, recurentul nu a indicat și nici nu a dezvoltat în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanța de recurs.

În acest sens, se apreciază că motivele indicate de către recurent în cuprinsul cererii de recurs nu se numără printre cele prevăzute în mod expres și limitativ de legiuitor.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Așadar, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În consecință, se constată că recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de recurs când a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal în dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din același cod va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 209/R din 22 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 209/R din 22 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți E., I., C., G., K. S.A. BUCUREȘTI, D., H., B., F. și S.C. J. S.A. CLUJ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2020.