ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 134/2020

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

În cadrul recursului promovat de A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 234/03.07.2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca nefondată cererea formulată de intimatul B., privind suspendarea judecății cauzei, întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin încheierea din data de 08.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Ulterior, recursul a fost soluționat de Curtea de Apel Galați, secția I civilă prin decizia civilă nr. 237/R/13.05.2019.

Împotriva încheierii din 08.04.2019, B. a declarat recurs, solicitând casarea ei și admiterea cererii de suspendare, apreciind, cu titlu prealabil, că recursul este admisibil în raport cu dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. și precizând că este formulat cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

În motivare, recurentul a reiterat temeiul de drept al cererii de suspendare și a redat conținutul cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Fără a-și întemeia în drept cererea, recurentul a învederat necesitatea suspendării judecății cauzei față de faptul că răspunsul ce urmează să fie dat întrebării preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene este de natură a influența hotărârea în prezenta cauză.

A mai arătat că apelul declarat a fost înregistrat anterior modificărilor legislative din perioada 2018-2019, că hotărârea din apel are caracter definitiv și este executată silit prin Biroul Executorului Judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 185/2018, închis la data de 06.11.2018.

Recurentul a mai apreciat că soluția de suspendare a judecății recursului se impune pentru a se evita întoarcerea executării silite în condițiile în care intimatul nu poate fi culpabilizat pentru modificările legislative, pentru lipsa de predictibilitate a legiuitorului care a creat astfel de situații prin legiferarea unor acte ce au generat lipsa de stabilitate și discriminare între consumatori.

În final, recurentul a făcut trimitere la jurisprudența pe care a considerat-o relevantă în susținerea recursului (Cauza C-621/17 Gyula Kiss/CIB Bank Zrt. și alții).

La data de 03.09.2019, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că instanța de recurs a constatat, în mod corect, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect încheierea din 08.04.2019, prin care Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca instanță de recurs, a respins o cerere de suspendare formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 414 C. proc. civ., "(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Ambele ipoteze ale textului de lege au în vedere posibilitatea exercitării recursului numai împotriva încheierii prin care se admite cererea de suspendare și a celei prin care se respinge cererea de repunere pe rol.

Întrucât, în speță, prin încheierea atacată instanța a respins cererea de suspendare, ca nefondată, aceasta nu este susceptibilă de a fi recurată în mod separat, calea de atac promovată fiind astfel inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 08.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2020.