ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 910/2020

Ședința publică din data de 29 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal sub nr. x/2013/a1, creditorul A. a formulat contestație, în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., prin lichidator C.I.I. C., împotriva refuzului lichidatorului de a înscrie la masa credală creanța sa în cuantum de 68.262.45 RON.

În drept, a invocat dispozițiile art. 83 alin. (2), art. 65 și următoarele din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 52 din 14 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a fost admisă contestația formulată de creditorul A., în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., prin lichidator C.I.I. C., împotriva refuzului lichidatorului de înscriere la masa credală.

S-a dispus înscrierea numitului A. în tabelul creditorilor debitoarei S.C. B. S.R.L (fosta PPR Conf S.R.L.), cu suma de 68262,45 RON.

Împotriva sentinței civile menționate, au declarat apel creditorii D. și E., precum și C.I.I. C., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și respingerea contestației.

În cursul soluționării apelului, intimatul A. a formulat cerere de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar din dosarul de insolvență nr. 4849/91/2013 al Tribunalului Vrancea.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 414 alin. (1) din C. proc. civ.

În cuprinsul încheierii din 15 mai 2019, prin care instanța de apel a amânat, pentru data de 5 iunie 2019, pronunțarea asupra apelului formulat, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecății până la soluționarea cererii de înlocuire lichidator judiciar, formulată de intimatul A..

La 16 mai 2019, intimatul-petent A. a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată format din judecătorii F. și G..

În drept, a invocat dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 mai 2019, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de către petentul A..

Prin decizia civilă nr. 185/A din 5 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2013.1, definitivă, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de către apelanții-reclamanți E. și D., împotriva sentinței civile nr. 52 din 14.02.2019 a Tribunalului Vrancea.

A admis apelul declarat de către C.I.I. C., lichidator judiciar al debitorului B. S.R.L., împotriva aceleiași sentințe.

A schimbat, în tot, sentința apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către A..

Recurentul A. a declarat recurs atât împotriva încheierii din 15 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, cât și împotriva încheierii din 29 mai 2019, pronunțată în același dosar.

Cererea de recurs formulată împotriva încheierii din 15 mai 2019 a fost transmisă prin mail Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă la 3 iunie 2019, iar cererea de recurs formulată împotriva încheierii din 29 mai 2019 a fost înregistrată la aceeași dată la Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurentul nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă recursului declarat împotriva încheierii din 15 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

La termenul din 29 mai 2020, completul de filtru a luat în examinare, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului a recursului declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei conținute în încheierea din 15 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. H. S.R.L. împotriva încheierii din 15 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși prin comunicarea raportului întocmit în cauză a fost înștiințat asupra obligativității timbrării recursului.

De altfel, prin notele scrise înregistrate la 24 februarie 2020)dosar recurs), recurentul a precizat în mod expres că, în ceea ce privește timbrajul, chitanța în valoare de 100 RON, anexată, reprezintă taxa de timbru judiciar pentru recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii din 15 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Analizând recursul declarat împotriva încheierii din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este prematur formulat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Astfel, pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierilor de recuzare de tipul celei pronunțate în speță, legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a două condiții exprese, respectiv ca recursul să fie exercitat numai de către părți, iar în cazul soluționării cauzei printr-o hotărâre definitivă, recursul să fie declarat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza.

În cauză, se reține că apelul a fost soluționat prin decizia civilă nr. 185 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, decizie care este definitivă, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, recurentul atacând cu recurs încheierea evocată anterior soluționării cauzei, respectiv la 3 iunie 2019, cu nerespectarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Este de amintit că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Interpretarea pe care recurentul o dă dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. prin punctul de vedere la raport, și anume că termenul de 5 zile prevăzut pentru exercitarea recursului ar curge de la data comunicării încheierii de respingere a cererii de recuzare, iar nu de la data comunicării hotărârii prin care se soluționează cauza în sine, este una care nu poate fi primită, întrucât denaturează înțelesul clar și neîndoielnic al normei mai sus redate, care distinge în mod expres între "hotărâre definitivă" și "încheierea prin care s-a respins recuzarea", dispunând că, atunci când hotărârea prin care s-a soluționat cauza. este definitivă, " încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Așadar, se constată că la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petent, judecata în apel nu era încă finalizată prin pronunțarea hotărârii definitive, astfel că, anterior acestui moment procesual, petentul nu avea deschisă calea de atac a recursului.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., la care s-a făcut anterior referire.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca prematur, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 29 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Respinge, ca prematur, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 29 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2020.