ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 826/2020

Ședința publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17 mai 2017, sub nr. x/2017 creditoarea A. a formulat, în contradictoriu cu debitoarea LA B. S.R.L. cerere de deschidere a procedurii insolvenței.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 2284/14.09.2017, Tribunalul Ilfov, prin Judecător Sindic, în baza art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta creditoare A..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel creditoarea A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

Prin decizia civilă nr. 525 din data de 15 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul, a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza judecătorului sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenței.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25 aprilie 2018, sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 1915 din data de 21 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis cererea creditoarei A. împotriva debitoarei LA B. S.R.L. și a dispus, în temeiul art. 145 alin. (1), art. 38 alin. (2) lit. c) și art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență,deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată împotriva debitoarei LA B. S.R.L., fiind numit lichidatorul judiciar provizoriu C..

Împotriva sentinței civile anterior menționate, a formulat apel apelanta LA B. S.R.L., prin administrator statutar D., înregistrat sub număr de dosar x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile apelate și admiterea cererii de suspendare a judecății cererii de deschidere a procedurii insolvenței, până la soluționarea dosarului nr. x/2018 având ca obiect nulitate contracte de împrumut.

Prin încheierea din 3 decembrie 2018, pronunțată în Camera de consiliu în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondată, cererea de recuzare a doamnelor judecător E. și F., formulată de petetul D. în cauza având ca obiect apel declarat de petent împotriva sentinței civile nr. 1915 din 21.06.2018 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2017.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 2578A din 20 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, definitivă, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat apelul formulat de apelanta LA B. S.R.L., prin administrator statutar D., împotriva aceleiași sentințe civile.

A obligat pe D. să plătească intimatei creditoare suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

La data de 5 aprilie 2019, petentul D. a declarat recurs împotriva încheierii din 3 decembrie 2018, pronunțată în Camera de Consiliu de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

A formulat, totodată, cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, motivat de împrejurarea că decizia civilă nr. 2578A din 20 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosar, nu i-a fost comunicată.

Recurentul petent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

A susținut că, în speță, membrii completului C20A au admis, la 15 martie 2018, prin decizia nr. 525, apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 2284/2017, prin care fusese respinsă, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței societății LA B. S.R.L., analizând astfel motivele de apel și exprimându-și opinia cu privire la oportunitatea și temeinicia cererii de deschidere a procedurii de insolvență.

Ulterior, aceiași membri ai completului C20A au judecat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1915/21.06.2018 pronunțate de Tribunalul Ilfov, în dosarul x/2017, prin care a fost criticată soluția de deschiderea procedurii insolvenței, respingând calea de atac formulată.

Pe cale de consecință, consideră că judecătorii completului și-au exprimat anterior părea cu privire la cauza în discuție și, fără nicio rezervă, săvârșind un abuz evident, s-au pronunțat în prezenta speță, respingând cererea de recuzare formulată.

În opinia sa, instanța de apel și-a întemeiat în mod greșit soluția atacată pe dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, consemnând, în mod nelegal, că pentru identitate de rațiune, soluția se aplică și judecătorilor ce judecă apelurile împotriva hotărârilor judecătorului sindic.

A precizat că excepția de la regula de drept comun prevăzută de dispozițiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ. este de strictă interpretare și nu poate fi aplicată, prin extindere, judecătorilor din apel, în lipsa unei asemenea prevederi exprese.

Dimpotrivă, a arătat că, potrivit Legii nr. 85/2014, judecătorul sindic este judecătorul care pronunță și judecă hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență, atribuțiile acestuia fiind limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.

A invocat, în drept, prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 și art. 53 alin. (3) din C. proc. civ.

Intimata A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în principal, ca tardiv formulat, iar în subsidiar, ca nefondat, invocând dispozițiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2019 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 martie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul D. și a fost acordat termen pentru judecarea acestuia la 15 mai 2020, cu citarea părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările intimatei formulate prin întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

În speță, chestiunea de drept în litigiu vizează pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) C. proc. civ. și greșita interpretare a art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Totodată, conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență:

"Dispozițiile art. 42 alin. (1) din C. proc. civ. privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației rejudecării, după anularea hotărârii în apel".

Simpla lectură a textelor legale precitate relevă împrejurarea că acestea reglementează elemente de procedură, iar nu de drept substanțial, aspect în considerarea căruia se impune concluzia că, în cauză, criticile formulate de recurent pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din a cărui perspectivă vor fi analizate.

Se constată că, în speță, instanța de apel a pronunțat anterior decizia nr. 525 din 15.03.2018 prin care a admis apelul formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă inițial cererea de deschidere a procedurii formulată de creditoarea A., a anulat această hotărâre și a trimis cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii.

Prin apelul cu care a fost învestit același complet de judecată care a pronunțat decizia nr. 525 din 15.03.2018, se atacă sentința prin care judecătorul sindic, în considerarea deciziei menționate, a admis cererea formulată de creditor și a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva debitoarei La B. S.R.L..

În acest context, recurentul apreciază că judecătorii recuzați și-au spus părerea în cauză.

Criticile sunt nefondate, întrucât, astfel cum rezultă din textul legal al art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, criticat în cauză, pronunțarea succesivă a mai multor hotărâri în același dosar nu atrage incompatibilitatea judecătorului-sindic, cu excepția situației rejudecării după anularea hotărârii.

Contrar susținerilor recurentului, instanța a reținut cu justețe în soluționarea cererii de recuzare că pentru identitate de rațiune, soluția este aplicabilă și judecătorilor ce judecă apelurile împotriva hotărârilor judecătorului sindic, căci le sunt aplicabile aceleași soluții de repartizare a dosarelor.

Se impune precizarea faptului că litigiul dedus judecății are ca obiect procedura insolvenței, guvernată de dispozițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, dispoziții speciale care se aplică cu prioritate.

Analiza în ansamblu a Legii nr. 85/2014 pune în evidență împrejurarea că procedura insolvenței, generală sau simplificată, precum și cea a falimentului, chiar dacă sunt reglementate distinct, sunt în competența unuia și aceluiași judecător-sindic, pentru asigurarea dezideratului unei judecăți unitare.

De altfel, legiuitorul a prevăzut expres, pentru asigurarea unei judecăți unitare, ca toate apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic într-un dosar să fie soluționate de unul și același complet de judecată, aspect ce rezultă din art. 43 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 conform căruia:

"Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluționa toate apelurile următoare privind aceeași procedură, exercitate împotriva aceleiași hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunțate de judecătorul-sindic în același dosar de insolvență".

Pentru rațiunile înfățișate, apreciind că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu există nicio încălcare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. și nici a dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, încheierea recurată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul GHEORGHE MARIUS COSTINîmpotriva încheierii din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2020.