ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1614/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2013, la 17 iunie 2013, debitoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 întrucât este în stare de insolvență iminentă și nu-și mai poate achita creanțele exigibile cu disponibilul bănesc ce-l deține în cont.

Tribunalul București, secția a VII-a civilă prin sentința civilă nr. 6609 din 03.07.2013, a admis cererea debitorului S.C. A. S.R.L. și în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, desemnând provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, administrator judiciar pe B. S.P.R.L.

Tabelul definitiv de creanțe a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 23539/28.12.2016.

Ulterior depunerii tabelului definitiv de creanțe, administratorul special al societății S.C. A. S.R.L. cu consultarea administratorului judiciar a depus la data de 27.01.2017 planul de reorganizare al societății A. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 819 din 14 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare și, în temeiul art. 102 alin. (3) coroborat cu art. 107 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului și s-a dispus dizolvarea societății debitoare, a numit lichidator judiciar provizoriu pe C. SPRL și D. SPRL, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege.

Împotriva acestei sentințe S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. a formulat apel, prin care a solicitat să se constate că se impune confirmarea planului de reorganizare propus de A. și votat în ședința Adunării generale a creditorilor din 02.03.2017.

Deopotrivă, în raport de dispozițiile art. 448 pct. (10) și art. 450 pct. (1)-(4) C. proc. civ., a solicitat să se dispună suspendarea executării sentinței civile nr. 819 din 14.02.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a, în dosarul nr. x/2013, până la soluționarea căii de atac.

Prin încheierea pronunțată la 23 aprilie 2019, în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Alba București, secția a VI-a civilă a respins cererea de efectuare a probei cu expertiza financiară-contabilă ca nefiind utilă cauzei și a respins cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 819/14.02.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă.

Împotriva încheierii din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. și prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. a declarat recurs cu privire la dispoziția privind respingerea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 819/14.02.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

În argumentarea acestor motive, recurenta a arătat că înțelege să critice încheierea din 23.04.2019 a Curții de Apel București prin care i-a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor sentinței civile nr. 819/14.02.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a, după ce, în prealabil prin încheierea din 24.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2018, instanța a dispus, pe cale de ordonanța președințială, suspendarea provizorie a efectelor sentinței civile nr. 819/14.02.2018, în raport de faptul că, din actele administrate în fata Curții de Apel București, în susținerea cererii de suspendare, s-a arătat derularea activității sale neîntrerupte, activitate din care sunt achitate obligațiile bugetare, salariale și cheltuielile curente.

Recurenta a arătat, în esență, că înțelege să solicite desființarea încheierii recurate față de împrejurarea că, s-a dovedit prin situațiile financiare reflectate in rapoartele de activitate pentru anul 2018, dar și cu situațiile comparative ale cifrei de afaceri înregistrate de recurentă în anul 2018, față de anul 2017, faptul că, eliminând cele 2 luni din anul 2018 afectate de impactul Hotărârii nr. 819/14.02.2018, se observă o creștere a cifrei de afaceri în anul 2018 față de anul 2017.

Recurenta a arătat că a prezentat, atât activitatea sa curentă care denotă, prin depășirea previziunilor din planul de reorganizare, că acesta poate fi realizabil, cât și din conduita acesteia legată de rezolvarea problemelor litigioase care vin să clarifice șansele de reorganizare.

Recurenta a susținut, în sinteză, că încheierea din 23.04.2019 a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1). pct. 6 si 8, susținându-se că s-a făcut o încadrare și interpretare greșita în ceea ce privește analizarea sumară necesară suspendării efectelor hotărârii criticate, fără a se avea în vedere următoarele aspecte:

1) Planul de reorganizare întocmit de recurentă cu concursul administratorului judiciar și sub îndrumarea societății de audit F., a fost votat de către trei din cele cinci categorii de creanțe conform prevederilor art. 101, alin. (1,) lit. A) din Legea nr. 85/2006, sens în care s-a încheiat Procesul-verbal nr. x/02.03.2017.

2) In privința categoriei de creanțe defavorizate, planul de reorganizare prevede faptul că doar creanțele bugetare și creanțele indispensabile nu sunt defavorizate. (cap. 7.1.1 al planului de reorganizare), precum și care este tratamentul creanțelor defavorizate respectiv a creanțelor garantate, salariate și celelalte creanțe chirografare (cap. 7.1.2 al planului de reorganizare).

3) Sumele previzionate a fi plătite prin planul de reorganizare sunt realist prognozate, dovedite cu înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în memoriul de recurs.

4) Opinia formulata de G. este una subiectivă, în condițiile in care încă de la început s-a iscat o situație litigioasa între subscrisa și G., prin conduita neprofesională a G. care, a convocat adunarea creditorilor recurentei, impunând un onorariu de 10.000 EUR pentru formularea opiniei, in condițiile în care instanța de fond stabilise un onorariu provizoriu de 3.000 RON ce ulterior a fost majorat la 10.000 RON.

Față de toate aceste considerente, recurenta a solicitat soluționarea cu celeritate a recursului întrucât debitoarea și creditorii sunt nevoiți să suporte efectele dispoziției de intrare în faliment stipulate de art. 107 din Leg. nr. 85/2006.

Așadar, a arătat recurenta, urgența în ceea ce privește soluționarea prezentului recurs și suspendarea efectelor hotărârii judecătorești nr. 819/14.02.2018 este pe deplin justificată de faptul că parcurgerea masurilor cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 819 din 14.02.2018 ar reprezenta o piedica importantă și esențială în ceea ce privește soarta sa, iar soluționarea cu celeritate se impune în raport de aspectele detaliate în memoriul de recurs.

Recurenta a mai arătat că, fiind în prezența unui plan votat și față de considerentele expuse în cererea de recurs, având în vedere și faptul că, a beneficiat pe cale de ordonanța președințială de suspendarea provizorie a efectelor sentinței civile nr. 819/14.02.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a, pe tărâmul aceleiași situații de fapt și de drept (cu plusuri la momentul soluționării cererii de suspendare, în activitatea desfășurată și cu remarcabile rezultate în demersuri juridice care îi sunt profitabile), înțelege să solicite admiterea recursului formulat împotriva încheierii recurate, cu consecința admiterii capătului de cerere de suspendare a sentinței civile nr. 819/14.02.2018 pronunțata de Tribunalul București, secția a VII-a, până la soluționarea apelului formulat împotriva acestei hotărâri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata H. în calitate de mandatar al I. S.A. a invocat excepția nulității cererii de recurs susținându-se că motivele invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 18 noiembrie 2019 a fost înregistrată la dosar din partea J. S.A. prin mandatar H. S.A. o adresă de înaintare prin care s-a depus la dosarul cauzei precizări legate de cesiunea dreptului de proprietate asupra creanțelor ce a intervenit între I. S.A. și J. S.A.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 05 martie 2020 s-a dispus, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea acestuia părților.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 10 martie 2020.

Prin punctul de vedere privind raportul asupra admisibilității recursului, intimata K. S.A. a invocat excepția nulității recursului solicitând respingerea recursului ca fiind nul.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de încheierea din 03 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 5529 din 11.10.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă într-un litigiu sub incidența dispozițiilor Legii nr. 85/2014, respectiv cererea prin care debitoarea L. S.R.L. a solicitat reorganizarea societății.

Potrivit dispozițiilor art. 450 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. "Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel.", iar potrivit alin. (3), "Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În speță, sentința civilă nr. 5529 din 11.10.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, într-un litigiu privind procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 85/2014, este supusă numai apelului, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Prin decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 și urm. și art. 719 alin. (7) C. proc. civ., cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători și că instanța se pronunță asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Cum în speță sentința civilă nr. 5529 din 11 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul București, secția a VII-a civilă este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunțată în soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii formulată prin cererea de apel este definitivă, dat fiind caracterul incidental al cererii formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Înalta Curte constată că dispozitivul încheierii atacate cuprinde mențiunea cu recurs, însă mențiunea respectivă nu îndreptățește recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, față de dispozițiile legale mai sus redate.

În raport de dispozițiile legale evocate, se apreciază că încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. și prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva încheierii din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.