ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1207/2020

Ședința publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2017, A., în calitate de creditor, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, conform Legii nr. 85/2014, împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L., apreciind că aceasta se afla în stare de insolvență și față de care deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Prin sentința nr. 4529 din 1 septembrie 2017, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Creditorul A. a formulat apel împotriva acestei sentințe, apel care a fost admis prin decizia nr. 60 din 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, sentința atacată fiind anulată și cauza trimisă judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenței.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 1471 din 9 martie 2018, instanța a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel debitoarea.

La termenul de la 25 septembrie 2018, debitoarea a formulat cerere de recuzare a completului în temeiul art. 41 C. proc. civ., considerând că acesta ar fi trebuit să se abțină de la soluționarea apelului deoarece judecătorii care au pronunțat decizia prin care a fost admis apelul și trimisă cauza către judecătorul sindic în primul ciclu procesual sunt aceiași cu cei învestiți cu soluționarea apelului împotriva sentinței nr. 1471 din 9 martie 2018. Debitoarea a formulat cererea în scris la 27 septembrie 2018. Prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2018, cererea de recuzare a fost respinsă.

Debitoarea S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva acestei încheieri.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta invocă dispozițiile art. 41 C. proc. civ. față de care apreciază că membrii completului sunt într-un caz de incompatibilitate absolută întrucât au pronunțat decizia în calea de atac a apelului în primul ciclu procesual și urmează să se pronunțe și asupra apelului formulat în al doilea ciclu procesual.

În continuare, recurenta face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la analiza criteriilor de obiectivitate și subiectivitate dezvoltate de această jurisprudență. Consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 41 C. proc. civ. și că nu este aplicabil art. 46 din Legea nr. 85/2014, astfel cum se susține în încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 4 februarie 2020, recursul a fost admis în principiu, stabilindu-se termen de judecată în sedință publică la 24 martie 2020 și a fost prorogată discutarea excepției netimbrării recursului.

Prin încheierea din 24 martie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecății cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părților.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv atunci când există neregularități cu privire la constituirea completului de judecată care a pronunțat această hotărâre.

Autoarea căii de atac susține că au fost încălcate dispozițiile art. 41 C. proc. civ. prin raportare la constituirea completului care urmează să soluționeze calea de atac a apelului împotriva sentinței nr. 1471 din 9 martie 2018. Încălcarea principiului stabilirii aleatorii a completului de judecată căruia i s-a repartizat cauza se încadrează în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Înalta Curte reține că prin decizia nr. 60 din 16 ianuarie 2018 a fost admis apelul formulat de intimatul-creditor împotriva sentinței civile nr. 4529 din 1 septembrie 2017 și, ca urmare, această sentință a fost anulată, iar cauza a fost trimisă judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii. Prin sentința nr. 1471 din 9 martie 2018, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei B. S.R.L., care a atacat cu apel această sentință. Ambele apeluri au fost repartizate aceluiași complet.

Motivul de nelegalitate invocat este neîntemeiat întrucât învestirea completului de apel s-a făcut prin repartizarea apelului cu respectarea regulilor speciale, derogatorii de la regula generală de repartizare aleatorie a cauzelor, prin stricta aplicare a prevederilor art. 43 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și ale art. 143 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015 pentru pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Art. 41 alin. (1) C. proc. civ. stabilește cazurile de incompatibilitate absolută, interzicând judecătorului care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza să judece aceeași pricină în apel, recurs, în căile extraordinare de atac sau în cazul trimiterii spre rejudecare. Ipotezele reglementate nu sunt aplicabile în cauză deoarece situația premisă a acestui text de lege este aceea că judecătorul devine incompatibil atunci când a pronunțat o hotărâre prin care a tranșat fondul dreptului litigios sau când a judecat în temeiul unei excepții de procedură sau de fond cu efect peremptoriu, fie a soluționat pricina în primul ciclu procesual. În speță, recurenta susține că ar exista un caz de incompatibilitate absolută cu privire la judecătorii din compunerea completului de apel, motivat de faptul că aceiași judecători au soluționat primul apel declarat de creditorul căruia i s-a respins, în primul ciclu procesual, cererea de deschidere a procedurii insolvenței. O atare ipoteză nu se regăsește între cele reglementate de prevederea legală a cărei încălcare este invocată de autoarea căii de atac.

Instanța de recurs reține că învestirea completului de judecată s-a efectuat cu respectarea regulilor instituite prin art. 43 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 și prin art. 143 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015. Având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, în temeiul cărora "Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluționa toate apelurile următoare privind aceeași procedură, exercitate împotriva aceleiași hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunțate de judecătorul-sindic în același dosar de insolvență", ambele apeluri au fost repartizate, în mod legal, aceluiași complet al instanței de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2020.