ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VH-a Comercială sub nr. x/2019 debitorul A. S.R.L. a solicitat, în temeiul Legii nr. 85/2014, deschiderea procedurii insolvenței.

Tribunalul București, secția a VII civilă prin încheierea din data de 24.05.2019 pronunțată de, în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență a fost admisă cererea debitorului S.C. A. S.R.L. de deschidere a procedurii generale împotriva acestuia.

Împotriva acestei hotărârii a formulat apel B., C. și D. în contradictoriu cu intimate-debitoare S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar CII E..

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin încheierea nr. 47 din 17 iulie 2019 a admis cererea de suspendare a executării încheierii din 24.05.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2019, de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, formulată de petenții B., C. și D., în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar CII E. și a dispus suspendarea executării încheierii din data de 24.05.2019, până la soluționarea apelului împotriva acesteia.

Împotriva acestei încheieri S.C. A. S.R.L. a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit a fost admisă cererea de suspendare provizorie a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență, fiind încălcate dispozițiile art. 488 alin 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât în cazul de față s-au aplicat în mod greșit normele de drept, iar motivele prezentate în considerentele încheierii de ședință nr. 47 din data de 17.07.2017 sunt străine de natura cauzei deduse judecății.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. aplicabil în procedura insolvenței în temeiul art. 342 din Legea nr. 85/2014, căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces, motiv pentru care solicită să se constate că apelanții - nu dețin calitatea de părți în procesul de insolvență, astfel calea de atac a fost exercitată de părți care nu dețin calitate procesuala activă.

Din probele administrate în cauză, rezultă în mod evident că apelanții nu au nicio calitate legată de contractul de finanțare, care a stat la baza admiterii cererii de suspendare.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului și anularea încheierii nr. 47 din data de 17.07.2017, ca fiind netemeinică.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații B., C. și D. Intimata au invocat nulitatea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 ianuarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate excepția lipsei interesului recurentei în soluționarea recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca fiind lipsit de interes pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția actualității interesului, ca o componentă a acestei condiții de fond a acțiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

În speță, se constată că ulterior promovării cererii de recurs, instanța de apel prin decizia nr. 2143/2019 din 12.12.2019 a soluționat apelul promovat de B., C. și D. împotriva încheierii din data de 24.05.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Din această perspectivă, se constată că interesul recurentei S.C. A. S.R.L., nu este actual în soluționarea căi de atac a recursului promovat împotriva încheierii nr. 47 din 17 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care s-a dispus suspendarea executării încheierii din data de 24.05.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea apelului împotriva acesteia.

Prin urmare, recurenta S.C.A. S.R.L., nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecății, a fost atins prin soluționarea cauzei, împrejurare față de care Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca fiind lipsit de interes recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 47 din 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2020.