Decizia nr. 1971/2019 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 157/2018 a Tribunalului Vrancea

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 19 martie 2018 sub nr. x/2018, creditoarea A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L. În drept, au fost invocate prevederile art. 70 din Legea nr. 85/2014.

La 10 aprilie 2018, debitoarea S.C. C. S.R.L., în temeiul art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, a contestat starea de insolvență, solicitând obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanței pretinse, precum și respingerea cererii de deschiderea a procedurii insolvenței împotriva sa.

Prin sentința nr. 157 din 8 mai 2018, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei S.C. C. S.R.L. Golești ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 291/A din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de creditoarea S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. împotriva sentinței civile nr. 157 din 8 mai 2018 a Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, pe care a anulat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță în vederea deschiderii procedurii în forma generală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea S.C. C. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 9 noiembrie 2018 sub același număr unic de dosar. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. au fost invocate următoarele critici: În cuprinsul considerentelor deciziei recurate, instanța de control judiciar a reținut că apelul este nefondat, iar în dispozitiv s-a dispus contrariul, respectiv admiterea cererii de apel și casarea sentinței civile nr. 157/2018 a Tribunalului Vrancea. Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra contestației formulate de debitoare, deși aceasta a reținut corect că, în temeiul dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 85/2014, aceasta a fost formulată în termenul legal, respingând astfel excepția de tardivitate invocată de creditoare. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 72, raportat la art. 5 pct. 29, pct. 72 din Legea nr. 85/2014. Procedura insolvenței nu este instituită pentru a fi utilizată ca instrument de constrângere a debitorului, pentru ca acesta să-și plătească datoriile sub amenințarea falimentului, dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti. În cauză, astfel cum s-a arătat și în etapa apelului, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, întrucât facturile au fost stinse prin plată, creanța nu este certă și exigibilă, iar societatea nu se află în stare de insolvență.

Intimata-creditoare S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția inadmisibilității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, deoarece hotărârea dată în primă instanță este supusă numai apelului. Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea căii de atac, întrucât hotărârea instanței de apel este temeinică și legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 4 iunie 2019 s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză nu s-a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., asupra căreia reține următoarele: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 291/A din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă. Pentru verificarea admisibilității căii extraordinare de atac a recursului, urmează a se avea în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, în speță fiind vorba despre o cerere privind deschiderea procedurii insolvenței, întemeiată pe dispozițiile art. 70 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți". De altfel, dispozițiile art. 9 din aceeași lege prevăd că "Curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz. Hotărârile curții de apel sunt definitive.". Totodată, potrivit art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură și ale C. civ..". Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.". Așadar, având în vedere că Legea insolvenței prevede în mod expres singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenței, care este exclusiv apelul, rezultă că recursul declarat în cauză nu este admisibil, hotărârea pronunțată de instanța de apel având caracter definitiv, potrivit art. 9 din Legea nr. 85/2014 și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., așa cum este menționat și în dispozitivul hotărârii atacate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) și art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat.