ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1288/2020

Ședința publică din data de 8 iulie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a Civilă, sub nr. x/2015/a10, A. a formulat contestație împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar prin Notificarea de respingere a creanței înregistrate sub nr. x/03.02.2017, cât și împotriva Tabelului definitiv de creanțe al debitoarei B. S.A. publicat în BPI nr. 2105/02.02.2017, cu privire la neînscrierea dreptului său de creanță, solicitând admiterea contestației și înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei cu suma de 3.594.623,09 RON, atragerea răspunderii sau sancționarea administratorului judiciar pentru gravă neglijență, precum și obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 20.12.2017, judecătorul sindic a dispus în baza art. 111 alin. (6) din Legea 85/2014, înscrierea în mod provizoriu a creditorului A. în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei B. S.A., cu o creanță în valoare de 5.027.298,57 RON. A fost repusă cauza pe rol și acordarea unui termen la data de 08.02.2018, pentru a se pune în discuție administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel administratorul judiciar C., prin care a solicitat desființarea hotărârii atacate și respingerea contestației, precum și suspendarea hotărârii în baza art. 43 alin. (5) lit. e) din Legea 85/2014.

Prin decizia civilă nr. 1428/A din 03.07.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelantul C., în calitate de administrator judiciar al B. S.A., împotriva încheierii din 20.12.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. și intimata-debitoare B. S.A., prin administrator special A.. A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de creditoarea D. S.A,. în interesul apelantului. A fost schimbată în parte încheierea atacată în sensul că s-a dispus înscrierea în mod provizoriu a creditorului cu suma de 3.594.063,09 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., solicitând admiterea căii de atac și casarea în tot a deciziei recurate, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

La data de 8 martie 2019 recurentul a formulat cerere de renunțare la dreptul dedus judecății și la judecata recursului, depunând în acest sens declarație de renunțare autentificată .

Intimatele nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 decembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Raportul a fost comunicat părților la 11 decembrie 2019, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 12 februarie 2020 s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 1 aprilie 2020, cu citarea părților, pentru discutarea excepției inadmisibilității recursului.

La termenul din 1 aprilie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluția din 19 mai 2020 s-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 8 iulie 2020.

La termenul din 8 iulie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Prioritar, se impune precizarea că în situația în care devine incidentă excepția inadmisibilității recursului, instanța nu se va mai pronunța asupra celorlalte aspecte incidente cauzei. În speță, recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, astfel încât admisibilitatea căii de atac primează și nu se poate acorda eficiență solicitării acestuia de a se lua act de renunțarea la dreptul dedus judecății și la judecata recursului în prezentul dosar.

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Acțiunea dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora:

"(1) După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute;

(2) Contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației;

(3) Judecarea contestației se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4) (...)"

Conform dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Reținând criteriul materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei decizii supuse numai apelului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 1428/A din 3 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 1428/A din 3 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2020.