ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2015/a8, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar prin Notificarea de respingere a creanței înregistrată sub nr. x din 3 februarie 2017, cât și împotriva Tabelului definitiv de creanțe al debitoarei B. S.A. publicat în BPI nr. 2105/02.02.2017, cu privire la neînscrierea dreptului de creanță, solicitând admiterea contestației și înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei cu suma de 41.084.403,95 RON, atragerea răspunderii/sancționarea administratorului judiciar pentru gravă neglijență, precum și obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 59 alin. (5) coroborat cu art. 113 din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 20 decembrie 2017, judecătorul sindic a dispus în baza art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, înscrierea în mod provizoriu a creditoarei A., în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei B. S.A., cu o creanță în valoare de 36.416.118,23 RON. A fost repusă cauza pe rol și s-a acordat termen la data de 08.02.2018, pentru a se pune în discuție administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate.

Împotriva încheierii din 20 decembrie 2017 a formulat apel administratorul judiciar C. SPRL, prin care a solicitat desființarea hotărârii atacate și respingerea contestației, precum și suspendarea executării hotărârii în baza art. 43 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 85/2014.

Prin Decizia nr. 1426/A din 3 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelantul C. SPRL, în calitate de administrator judiciar al B. S.A., împotriva încheierii din 20.12.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. și intimata-debitoare B. S.A., prin administrator special D.; a admis cererea de intervenție accesorie formulată de creditoarea E. S.A,. în interesul apelantului; a schimbat în parte încheierea atacată în sensul că a dispus înscrierea în mod provizoriu a creditoarei cu suma de 2.669.700 RON; a menținut celelalte dispoziții ale încheierii.

La 1 noiembrie 2018, A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 1426/A din 3 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, precum și împotriva încheierilor pronunțate în cauză, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta susține, în esență că instanța de apel se putea pronunța strict pe legalitatea și temeinicia înscrierii provizorii, nicidecum să facă aprecieri cu privire la fondul contestației formulate de societatea contestatoare. Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat pe cea de a doua excepție- aceasta a fost unită cu fondul- dat fiind faptul că nu se menționează nimic în dispozitivul deciziei recurate cu privire la această excepție.

Astfel, consideră că procedând în această manieră instanța de apel s-a pronunțat în mod cert asupra unor lucruri ce nu au făcut obiectul apelului asupra căruia a fost chemată să se pronunțe, depășind limitele învestirii.

Recurenta mai susține și faptul că instanța de apel face în mod greșit aplicarea normelor de drept material atât timp cât se raportează greșit la temeiul prevăzut de Legea nr. 85/2014 ce permit judecătorului de fond să înscrie în mod provizoriu o creanță până la soluționarea contestației. Or, în cauză instanța de apel avea posibilitatea fie să mențină înscrierea făcută de instanța de fond, fie să dispună respingerea înscrierii provizorii în tot și nicidecum să analizeze aspecte ce țin de fondul cauzei.

La data de 8 martie 2019, recurenta A. a depus la dosar o cerere prin care solicită completului de filtru să ia act de renunțarea părții la dreptul dedus judecății în prezenta cauză, prin pronunțarea unei hotărâri în acest sens.

Recurenta anexează cererii un duplicat al declarației autentificate sub nr. x din 14 ianuarie 2019 de BNP F., declarație de renunțare în tot, în mod expres, irevocabil, neechivoc și necondiționat la dreptul dedus judecății în dosarul nr. x/2015, precum și la toate și oricare drepturi pe care le-ar avea în legătură cu dreptul dedus judecății în prezentul dosar.

Intimatele nu au depus întâmpinare.

Prin rezoluția completului din 23 ianuarie 2019, s-a dispus, conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 22 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părților la 1 noiembrie 2019, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluția din 18 noiembrie 2019, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 10 decembrie 2019.

La termenul din 10 decembrie 2019, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Prioritar, se impune precizarea că în situația în care devine incidentă excepția inadmisibilității recursului, instanța nu se va mai pronunța asupra celorlalte aspecte incidente cauzei. În speță, recurenta-contestatoare a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, astfel încât admisibilitatea căii de atac primează și nu se poate acorda eficiență solicitării acesteia de a se lua act de renunțarea la dreptul dedus judecății în prezentul dosar.

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Acțiunea dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora:

"(1) După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute;

(2) Contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației;

(3) Judecarea contestației se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4) (...)"

Conform dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului- sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Reținând criteriul materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei încheieri supuse numai apelului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva Deciziei civile nr. 1426/A din 3 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva Deciziei civile nr. 1426/A din 3 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM