ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 868/2020

Ședința publică din data de 27 mai 2020

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de petentul A. împotriva încheierii din 8 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Împotriva acestei încheieri, A. și B. au declarant recurs, arătând că, fiind în vârstă, nu s-au putut deplasa la curtea de apel la data de 12 octombrie 2018, pentru a susține recursul.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 12 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată, în vederea soluționării căii de atac în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen la 27 mai 2020, în ședință publică.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Criticile din cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere cele reținute mai sus, precum și dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii din 12 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii din 12 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2020.