ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.07.2020

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1551/2020

HOTĂRÂRE
16.07.2020
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1551/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 16 iulie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, constatând lipsa părților de la dezbateri și faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata recursului declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 470 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava.

La 5 decembrie 2019, pârâtul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 22 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a solicitat repunerea pe rol a recursului declarat împotriva deciziei nr. 470 din 23 aprilie 2019, a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, susținând că sunt incidente dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de asemenea, a solicitat ca, în rejudecarea căii de atac, să se dispună admiterea acesteia, astfel cum a fost motivată, și să se caseze sentința atacată.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 decembrie 2019, sub nr. x/2018/a1, fiind repartizată, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 16 decembrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la 13 aprilie 2020 a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raport s-a reținut că, deși recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 este admisibil în principiu, în raport de dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.

Prin rezoluția din 18 iunie 2020, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. la 16 iulie 2020.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului, asupra căreia a rămas în pronunțare, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, asupra excepției nulității recursului invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează în sensul că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. d) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Conform prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute la pct. 1-8 în acest articol.

Dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Din perspectiva celor expuse, se constată că, prin cererea de recurs dedusă judecății, recurentul a solicitat repunerea pe rol a recursului declarat împotriva deciziei nr. 470 din 23 aprilie 2019, a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, invocând incidența art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. De asemenea, a solicitat ca, în rejudecarea căii de atac, să se dispună admiterea acesteia, astfel cum a fost motivată, și să se caseze sentința atacată.

Aceste susțineri ale recurentului, însă, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar, pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul expunerii cu claritate a acelor critici, care, circumscrise cazurilor de casare, sunt de natură să susțină nelegalitatea hotărârii.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că modalitatea în care recurentul a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează criticilor care să permită încadrarea, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum prevăd dispozițiile art. 489 alin. (3) din același act normativ.

Pentru argumentele expuse, reținând că cerința motivării recursului este reglementată în art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (5) din acest act normativ, va anula recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 22 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 22 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-05-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 953/2019
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Suceava a fost înregistrat Dosarul nr. x/2017, având ca obiect recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 689 din 12 iunie 2018 pronunțată de
ÎCCJ 2020-03-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 664/2020
Ședința publică din data de 5 martie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Hotărârea recurată Prin încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza art. 41
ÎCCJ 2019-05-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 954/2019
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Suceava a fost înregistrat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1112 din
ÎCCJ 2020-04-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 842/2020
Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, la data de 18.06.2018, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 42 din 07 iunie 2018, pronu
ÎCCJ 2020-05-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2020
Ședința publică din data de 21 mai 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Hotărârea recurată Prin încheierea din 21 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în baza
Sursă