ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 954/2019

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Suceava a fost înregistrat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1112 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din data de 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului.

Astfel, la termenul de judecată din data de 8 ianuarie 2019 instanța a constatat lipsa părților și, reținând faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 februarie 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-contestator A. a arătat, în mod generic, că instanțele din Suceava nu respectă drepturile fundamentale ale omului, Legea nr. 272/2004 și art. 21 și 24 din Constituție.

Astfel, recurentul-contestator a solicitat anularea și casarea hotărârilor civile din dosarele Curții de Apel Suceava și Tribunalului Suceava, pentru motive de "bănuială legitimă".

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 25 februarie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia.

Raportul a fost comunicat părților la data de 5 martie 2019.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 16 mai 2019, în complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 414 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că aspectele inserate în cuprinsul acesteia, nu se pot constitui într-o critică de nelegalitate a încheierii recurate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Susținerile recurentului-contestator nu constituie critici ale argumentelor legale prezentate de curtea de apel în pronunțarea soluției de suspendare a cauzei, ci detaliază aspecte ce țin de nemulțumirea sa față de soluțiile pronunțate în mai multe dosare aflate pe rolul instanțelor din Suceava, solicitând anularea și casarea hotărârilor civile din dosarele Curții de Apel Suceava și Tribunalului Suceava.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat, într-o speță concretă, o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere cele constatate, se apreciază că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - GV