ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 493/2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 258 din 22 martie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. Brehuiești, împotriva deciziei nr. 1599 din 21 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimată fiind S.C. B. S.R.L. Botoșani - prin adm. C..

Împotriva acestei decizii, la data de 25 martie 2019, a formulat contestație în anulare contestatoarea S.C. A. S.R.L. Brehuiești, înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. x/2019 din 26 martie 2019.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 307 din 12 aprilie 2019 a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Brehuiești, împotriva deciziei nr. 258 din 22 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă (dosar nr. x/2015), intimată fiind S.C. B. S.R.L. Botoșani.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului în conformitate cu prevederile art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., asupra căreia a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 258 din 22 martie 2019 pronunțată de aceeași instanță, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C.A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1599 din 21 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs, pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

De asemenea, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Având în vedere aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată în ceea ce privește contestația în anulare are caracter definitiv, întrucât a fost formulată împotriva deciziei definitive nr. 1599 din 21 decembrie 2017 pronunțată în recurs de Tribunalul Botoșani.

Conchizând, se reține că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 307 din 12 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 307 din 12 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2020.